Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1157/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7630/2/2009
1919/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1157
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER - G
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 16.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv. Astfel, arată că, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă niciun indiciu care să ateste vinovăția inculpatului, în seara zilei de 3 octombrie 2008 acesta întâlnindu-se cu coinculpatul în vederea vânzării, contra sumei de 12.000 euro, a autoturismului marca Volkswagen, împrejurare din care rezultă că banii găsiți asupra lui nu proveneau din traficul ilicit de droguri, ci din înstrăinarea autovehiculului respectiv. Totodată, apărătorul ales al inculpatului învederează instanței că nu se mai mențin nici temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, nefiind demonstrat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate și nici faptul că acesta ar influența probatoriul ce urmează a se administra în cauză. Având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea acestuia în libertate, ca urmare a revocării măsurii arestării preventive.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de instanța de fond, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, raportat la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestuia în libertate. Totodată, arată că, din actele dosarului rezultă indicii și probe temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.
Recurentului-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că are o familie și un copil în întreținere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpații și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar, în baza art. 3002și art. 160balin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, modalitatea în care se reține că au fost comise, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, impactul negativ pe care acest fenomen l-a produs în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, precum și la circumstanțele personale ale inculpaților, existând temerea că, odată puși în libertate, aceștia ar putea comite și alte fapte similare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, iar lăsarea lui în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 536/D/P/2008 din 27.01.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (fapta din 1.02.2008) și de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că, în cursul lunii iulie 2008, împreună cu inculpații, și, a constituit un grup infracțional organizat, coordonat de către inculpat, în scopul comercializării ilicite de heroină. În cadrul grupării infracționale, inculpatul, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a cumpărat, a transportat, a porționat și a vândut heroină, activitate infracțională care s-a desfășurat în perioada iulie 2008 - septembrie 2008. Totodată, s-a reținut prin actul de sesizare că, în data de 1.02.2008, inculpatul a vândut coinculpatului cantitatea de 50 grame de heroină cu suma de aproximativ 5000 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice, amploarea activității desfășurate pe o perioadă relativ mare de timp, puternica rezonanță socială negativă pe care acțiunile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care este cunoscut cu antecedente penale, are un nivel redus de școlarizare, este fără ocupație și loc de muncă - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex./26.08.2009
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Carmen Veronica Găină, Ioana
