Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1158/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7690/2/2009
1943/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1158
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER - G -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 28.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 28.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-, casarea încheierii Tribunalului București având în vedere că având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, nefiind dovedit pericolul concret pentru ordinea publică. De asemenea arată că inculpatul are un copil minor în întreținere, iar la dosarul cauzei nu există probe care să dovedească vinovăția inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de către recurent-inculpat ca nefondat, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, inculpatul prezentând un pericol concert pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptei săvârșite, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.3002, raportat la art.160 alin.1 și alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:, și, menținându-se această măsură.
Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au justificat luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând - în cauză - probe și indicii temeinice, în sensul comiterii faptelor de către inculpați.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea juridică dar, în primul rând, mediul social ocrotit, de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și ale procesului penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, din cauza faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale. Lăsarea în libertate a inculpaților - arată Tribunalul - prezintă pericol concret pentru odinea publică, acesta rezultând din gravitatea faptei, împrejurările comiterii, urmarea produsă, existând temerea că împotriva unor fapte periculoase nu se reacționează prompt.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, arătând că, procesul penal poate fi continuat în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că are un copil minor în întreținere, iar la dosarul cauzei nu există probe care să dovedească vinovăția sa.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.465/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și b și alin.21lit.a Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 17/18 ianuarie 2007, inculpații, având fețele acoperite cu cagule, au pătruns în incinta CONSTRUCȚII, din comuna, județ I, de unde, după ce l-au imobilizat pe agentul de pază - - au sustras mai multe cabluri din cupru, cauzând un prejudiciu în cuantum de 1.600 lei.
Din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum rezultă din: declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților, ale martorului cu identitate protejată date în cursul urmăririi penale, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de reconstituire, precum și procesele verbale de recunoaștere de pe planșele foto și declarațiile martorilor,.
Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, acestea menținându-se și impunând - în continuare - privarea de libertate a acestuia, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Mai mult, în acest sens, Curtea constată nu numai că există indicii temeinice de săvârșire, ci există chiar probe, având în vedere că Judecătoria Cap ronunțat deja o soluție de condamnare a inculpatului (alături de ceilalți inculpați), iar în prezent cauza se află în calea de atac a apelului, declarat de către inculpați.
Astfel, se apreciază că instanța a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat, acesta relevând suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală cu referire la art. 681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este învinuit.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind corectă și evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, care a constituit temeiul arestării preventive, dispuse la data de 16 ianuarie 2008, având în vedere că acesta este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv tâlhărie, infracțiune sancționată de legea penală cu închisoare de la 7 la 20 de ani, ce prezintă un grad ridicat de pericol social.
Astfel - este indiscutabil - că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții, prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a din Cod procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, puternica rezonanță socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse aducătoare de venituri ilicite, dar și de dispreț față de autoritățile statului.
În egală măsură, pentru aprecierea necesității privării de libertate a inculpatului trebuie luate în considerare și datele ce caracterizează persoana acestui, circumstanțe față de care se poate concluziona, în mod rezonabil, că lăsarea sa în libertate ar crea riscul comiterii unor fapte similare, generând astfel un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
În consecință, Curtea, în temeiul art.38515pct. 1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea - în temeiul prevăzut de art.192 alin.2 Cod procedură penală - îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
G
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Carmen Veronica Găină, Ilie
