Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1169/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7566/2/2009
1912/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1169
Ședința publică data de 12 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - C
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpata împotriva împotriva încheierii de ședință din data de 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător ales cu împuternicire avocațială atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentei inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond revocarea măsurii arestării preventive pentru cazul prev. la art.160 ind. b alin.2 Teza a II-a Cod procedură penală pentru că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
De asemenea, arată că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale iar faptele săvârșite de inculpată nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, la dosarul cauzei la termenul anterior în fața instanței de fond partea responsabilă civilmente SC Asigurări, a depus o cerere de constituire de parte civilă și consecutiv a făcut o cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpatei din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată în infracțiunea de delapidare.
Inculpata contacta asigurați persoane care urmau să fie asigurate, în numele societății, prelua sume de bani pe care ar fi trebuit să le depună la casieria mandantului. Faptele care au dus la încadrarea juridică în infracțiunea de înșelăciune, prin folosirea de înscrisuri falsificate, au constat în aceea că pe exemplarul nr.1 trecea suma de bani reală preluată de la asigurați iar pe exemplarul al doilea modifica suma prin tăierea ultimului zero. Între și inculpată a existat un raport de la comitent la presupus.
De aceea, procurorul a și atras răspunderea civilă delictuală a comitentului SC. Mai mult, așa zisele părți vătămate care se constituie părți civile au titluri împotriva societății SC și fapta ei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru că nu a indus în eroare acele 160 de părți vătămate, ci întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată.
Pe de altă parte, toate temeiurile care pot fi avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu pot fi subsumate decât dispozițiilor art.136 Cod procedură penală și anume scopului măsurilor arestărilor preventive, buna desfășurare a procesului penal, în cazul de față urmărirea penală fiind finalizată.
De asemenea, inculpata a avut o atitudine procesuală sinceră și a recunoscut toate faptele, este licențiată în medicină, nu are antecedente penale și temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate.
Consideră că inculpata, pusă în stare de libertate, nu se va sustrage de la judecată și nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, dat fiind faptul că până la arestarea ei preventivă, s-a prezentat de fiecare dată în fața organelor de urmărire penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de Tribunalul București la data de 23.07.2009 în dosarul nr- prin care s- menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Apreciază că nu s-au modificat, ci dimpotrivă se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei, aceasta aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală.
În același sens, împrejurările invocate, în susținerile cererilor formulate de inculpată a recursului, exced condițiilor prevăzute de textul de lege invocat, deoarece acestea pot fi reținute la momentul individualizării pedepsei.
De asemenea, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpată, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise faptele așa cum au fost descrise în actul de inculpare al parchetului și cum rezultă și din probele de la dosar, lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Recurenta inculpată, având cuvântul, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în baza art.3002și art. 160/1 alin. 3 Cod proc. penală a fost menținută starea de arest a inculpatei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 10.04.2009 în dosarul nr. 65/P/2008, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cp cu aplic art. 41 alin. 2 Cp, înșelăciune în formă continuată prev de art. 215 alin. 1,2,3 Cp cu aplic art. 41 alin. 2 Cp, înșelăciune prev de art. 290 alin. 1 Cp cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cp, toate cu aplicarea disp art. 33 lit a Cp.
S-a reținut în actul de sesizare în sarcina inculpatei că, în calitate de agent de asigurare al SC Asigurări SA, în perioada noiembrie 2005 - august 2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea unor mijloace frauduloase, inclusiv falsuri în înscrisuri sub semnătură privată, a obținut pentru sine, în mod injust, 2 799 244 euro, 11 900 dolari și 70 000 lei, determinând o pagubă corelativă cu aceeași valoare pentru 109 părți vătămate.
S-a reținut de asemenea că, în perioada ianuarie - noiembrie 2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin inducerea în eroare, prin folosirea unor mijloace frauduloase, inclusiv falsuri în înscrisuri sub semnătură privată, a obținut pentru sine, în mod injust, suma de 25 500 euro de la părțile vătămate și.
Prin Ordonanța nr. 65/P/2008 din data de 17 martie 2009 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitei pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 Cp cu aplic art. 41 alin. 2 Cp, înșelăciune în formă continuată prev de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cp cu aplic art. 41 alin. 2 Cp și fals în înscrisuri sub semnătura privată în formă continutată prev de art. 290 alin. 1 Cp cu aplic disp. art. 41 alin. 2 Cp. toate cu aplic disp. art. 33 lit a Cp.
Prin Ordonanța nr. 65/P/2008 din data de 17 mai 2009 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus reținerea inculpatei pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 1 7 martie 2009, ora 17.00, la data de 18 martie 2009, ora 17.00.
Prin încheierea din data de 18.03.2009 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a Il-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și în baza disp. art. 149/1 și art. 148 lit. f Cpp a dispus arestarea preventivă a inculpatei și emiterea nr. 57/UP/l8.03.2009 pe o perioadă de 29 de zile.
Din analiza dispozițiilor art. 3002.C.P.P. Tribunalul reține că, în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit disp. art. l60/b pr.pen. Potrivit acestei din urmă dispoziții legale, instanța este datoare a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Se mai reține ca, atunci când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea, prin încheiere motivată, arestării preventive a inculpaților.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei Tribunalul
a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1.C.P.P.
raportate la art. 148 lit. f
Totodată, se constată că există probe din care rezultă presupunerea că inculpata a săvârșit faptele pentru care este trimisă în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale ale faptei.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatei, reglementate de art. 148 alin. 1 lit. d și f C.P.P. se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acesteia, întrucât inculpata a săvârșit cu intenție o noua infracțiune in timpul cercetării și pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și nu se constată intervenția unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Din examinarea probelor cauzei, rezultă că inculpata a săvârșit următoarele infracțiuni: furt în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 Cp. cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cp, toate cu aplic. disp. art. 33 lit. a Cp.
Inculpata a săvârșit, în formă continuată, o infracțiune de înșelăciune care avut consecințe deosebit de grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, așadar mai mare de patru ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, pe parcursul efectuării cercetărilor în prezenta cauză, inculpata a săvârșit trei noi infracțiuni de înșelăciune prin folosirea unor mijloace frauduloase, determinând producerea unui prejudiciu în valoare totală de 43.000 euro, două infracțiuni de furt, dintre care una în formă continuată, care au determinat producerea unui prejudiciu total de 36.700 euro.
sporită a inculpatei, dincolo de consecvența infracțională, constă în aplicarea unui sistem de dobândire a încrederii părților vătămate sau civile care are o forță de persuasiune foarte mare. Astfel, a învederat majorității părților păgubite că are o forță financiară ridicată (că ar avea în proprietate patru locuințe în B, că are colecții de artă, frecventa restaurante foarte scumpe situate în B, dădea senzația că rulează sume foarte mari de bani, de ordinul sutelor de mii de euro), că îi poate ajuta pentru rezolvarea unor probleme de ordin personal până la nivelul unor investiții financiar-economice (în acest sens, a inițiat la nivel formal, suficient pentru captarea încrederii, demersuri lipsite însă de finalitate). De asemenea, pentru a contura, menține și întări inducerea în eroare a relevat, în mod mincinos, că tatăl său este un magistrat militar foarte influent sau că are relații personale sau de afaceri cu persoane foarte influente din domeniul financiar sau politic bucureștean.
Sub ultim aspect, se retine de Tribunal că, natura si gravitatea infracțiunii ce se presupune că a fost săvârșită de inculpată, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, așa cum au fost descrise prin rechizitoriul parchetului si cum rezulta din probele de la dosar, conduc la convingerea că faptele acesteia creează o stare de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatei, așa cum a fost motivat mai sus, rezultă convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv a acesteia.
Văzând și disp. art.136 pr.pen. Tribunalul a constatat că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpată pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpata, cu motivarea că nu este cunoscută cu antecedente penale, iar faptele săvârșite nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, la dosarul cauzei la termenul anterior în fața instanței de fond partea responsabilă civilmente SC Asigurări a depus o cerere de constituire de parte civilă și consecutiv a făcut o cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpatei din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată în infracțiunea de delapidare.
Se invocă împrejurarea că toate temeiurile care pot fi avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu pot fi subsumate decât dispozițiilor art.136 Cod procedură penală și anume scopului măsurilor arestărilor preventive, buna desfășurare a procesului penal, în cazul de față urmărirea penală fiind finalizată, inculpata a avut o atitudine procesuală sinceră și a recunoscut toate faptele, este licențiată în medicină, nu are antecedente penale și temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate întrucât inculpata, pusă în stare de libertate, nu se va sustrage de la judecată și nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, dat fiind faptul că până la arestarea ei preventivă, s-a prezentat de fiecare dată în fața organelor de urmărire penală.
Examinând recursul formulat de inculpată, Curtea constată că acesta este nefondat.
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de lege pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive potrivit art. 3002.
C.P.P.În cauză există indicii temeinice în accepțiunea dată de art. 68 ind.1 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv declarațiile martorilor, procesele verbal de recunoaștere a inculpatei, raportul de constatare tehnico-științifică, înscrisurile aflate la dosar.
De altfel, inculpata nu contestă existența indiciilor temeinice că ar fi comis infracțiunea ci încadrarea juridică a faptei, aspect care nu poate fi cenzurat de instanța de recurs la acest moment procesual.
Potrivit dispozițiilor art. 143 și 68 ind.1 C.P.P. la analiza temeiurilor care justifică menținerea stării de arest Curtea se poate pronunța doar asupra existenței indiciilor temeinice, care trebuie să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Așa fiind, Curtea nu poate reține o anume situație de fapt, la care face referire inculpata, și nu poate aprecia asupra probelor administrate decât în măsura în care acestea au influență asupra îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143.
C.P.P.La acest moment procesual, având în vedere probatoriul administrat până în prezent, Curtea apreciază că, pentru inculpata subzistă indiciile temeinice referitoare la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 și Cod Penal art. 215 al.1,2,3 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 și Cod Penal art. 208 al.1 cu Cod Penal aplic. art. 33 lit.a
Cod PenalFaptul că și partea responsabilă civilmente SC SA a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice nu are relevanță asupra menținerii măsurii arestării preventive.
În ce privește încadrarea juridică a faptei, aceasta urmează a fi stabilită, după efectuarea cercetării judecătorești, de instanța de judecată, cu ocazia judecării fondului cauzei.
Referitor la condițiile prev. de art. 148 lit.f C.P.P. Curtea constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,2, 3, 5.Cod Penal, art. 215 al.1,2,3 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 Cod Penal, art. 208 al.1 este Cod Penal mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea faptelor comise, de prejudiciul ridicat cauzat părților civile, de caracterul repetat, în formă continuată al infracțiunii, de modul organizat în care se presupune că a acționat inculpata, de numărul mare de părți vătămate păgubite, ceea ce denotă o periculozitate sporită.
În ce privește temeiul reținut în cauză, în sensul că inculpata ar fi comis o nouă infracțiune, Curtea constată că faptele pentru care este cercetată inculpata au fost comise în perioada noiembrie 2005 - august 2007, respectiv ianuarie 2008 - noiembrie 2008, iar urmărirea penală a fost începută în cauză la data de 16.03.2009. Ulterior acestor date inculpata a comis o altă infracțiune de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,2,3,5 și Cod Penal o infracțiune de furt, prev. de art. 208 al.1 Cod Penal, comise în formă continuată, astfel că se poate reține și temeiul prev. de art. 148 lit.d
C.P.P.În aceste condiții, în mod corect Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. d și f C.P.P. temeiuri care subzistă potrivit art. 3002.
C.P.P.Referitor la incidența dispozițiilor art. 136.C.P.P. Curtea constată că prima instanță a procedat la o analiză a temeiniciei măsurii arestării preventive și din această perspectivă, iar susținerile inculpatei, în sensul că urmărirea penală este finalizată, a avut o atitudine procesuală sinceră și a recunoscut toate faptele, este licențiată în medicină, nu are antecedente penale, nu sunt suficiente temeiuri pentru a se dispune lăsarea în libertate a inculpatei, în raport de circumstanțele și modalitatea de comitere a faptei.
Cât privește susținerea că, odată pusă în stare de libertate, inculpata nu se va sustrage de la judecată și nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, dat fiind faptul că până la arestarea ei preventivă, s-a prezentat de fiecare dată în fața organelor de urmărire penală, Curtea apreciază că, față de reținerea în cauză a dispozițiilor art. 148 lit.d C.P.P. lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin temerea că aceasta ar putea comite noi infracțiuni, din moment ce pe parcursul cercetărilor a continuat activitatea infracțională.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a dispune respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 litera b Cod procedură penală respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurenta - inculpată împotriva încheierii de ședință din data de 23.07.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
C
Red.
Ex.2 /25.08.2009
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Jud.
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Nedelcu Antoaneta, Moroșanu Raluca
