Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 118/2009
Ședința nepublică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier: a
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 2.09.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales și, aflat în stare de arest, asistat de avocat -, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, din oficiu, pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată având în vedere că inculpații sunt minori.
Apărătorii inculpaților solicită declararea ședinței de judecată nepublică, raportat la faptul că inculpații sunt minori.
Reprezentanta parchetului solicită a se declara ședință nepublică.
Instanța, în temeiul art. 485.pr.penală declară ședință nepublică.
Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 385/14 alin.1/1 pr.penală și art. 70.pr.penală pune în vedere inculpaților dreptul de a fi ascultați de instanța de recurs sau de a nu face nicio declarație, atrăgându-li-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Față de împrejurarea că toți inculpații recurenți au consimțit să dea declarație în fața instanței de recurs, Curtea procedează la audierea acestora, declarațiile fiind consemnate în proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent, depune motive de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii lui de îndată în libertate, argumentând că din probele administrate nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului și nici că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii acestuia de îndată în libertate, întrucât inculpatul este minor și se află la prima confruntare cu legea penală.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, este minor și nu există indicii temeinice că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa. Învederează instanței că inculpatul nu a încercat să influențeze vreun martor.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală din 2.09.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală s-a dispus în baza art. 300/2 C.P.P. art. 160/b C.P.P. art. 160/h C.P.P. menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și; a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Prin aceeași încheiere s-a dispus în baza art. 160/a rap.C.P.P. la art. 143, 148 lit. b, d și f C.P.P. art. 160/h admiterea C.P.P. propunerii formulate de DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu și arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data arestării efective.
În motivarea menținerii măsurii arestării preventive în ce privește pe inculpații și Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 39/24.07.2009, în baza art. 149 indice 1 al.10, rap. la art. 143 p Cod Penal, art. 160 h, art. 148 lit. b, f Cod pr.p., Tribunalul Sibiua admis propunerea formulată de - Sibiu și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și a, născut la data de 23.08.1991 în municipiul Sibiu, județul Sibiu, domiciliat în orașul,-, județul Sibiu, CNP - și -, fiul lui și, născut la data de 29.01.1992 în orașul, județul Sibiu, domiciliat în orașul, strada - Nouă, -. A,. 2,. 10, CNP -, reținând că față de inculpați a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, pornografie infantilă, trafic de minori și șantaj, prev. de art. 197 al.1,2 lit. a, al. 3 Cod penal, art. 18 al.1 din lg. 678/2001,art. 13 al.1,2,3 raportate la art. 2 pct. 2 lit. din lg. 678/2001, art. 194 al.1,2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal, art. 99 Cod penal.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 06.08.2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 197 al.1,al.2 lit. a, al. 3 Cod penal cu aplic. art. 99 si urm. Cod penal; art. 18 al.1 din Lg.678/2001 cu aplic. art. 99 si urm. din Cod penal și a art. 75 al.1 lit. a Cod penal; art. 194 al.1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. și Cod Penal art. 75 al.1 lit. Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod penal;, pentru comiterea infracțiunilor prev. de 197 al.1, al. 2 lit. a, al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal; art. 18 al.1 din Lg. 678/2001 cu aplic. art. 99 si urm. Cod. penal. și a art. 75 al.1 lit. a Cod penal; art. 194 al.1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 99 si urm și Cod Penal art. 75 al.1 lit. a Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod penal;
pentru comiterea infracțiunilor prev. de 197 al.1, al. 2 lit. a, al.3 Cod penal cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal, art. 18 al.1 din Lg. 678/2001 cu aplic. art. 99 si urm. Cod. penal. și a art. 75 al. 1 lit. a Cod penal; art. 194 al.1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 99 si urm. și Cod Penal art. 75 al.1 lit. Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod penal.
Prin același act de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea de către inculpatul a infracțiunilor de pornografie infantilă prin sisteme informatice și viol prev. de art. 51 al.1 din Legea nr. 161/2003 și de art. 197 al.1,3 Cod penal, în vederea continuării cercetărilor și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori.
În rechizitoriu s-a reținut în esență, că în data de 02.02.2009 cei trei inculpații au întreținut relații sexuale, prin constrângere, cu partea civilă a-, minoră la acea dată în vârstă de 14 ani, că inculpații au produs un film ce reprezintă acte sexuale cu caracter pornografic cu partea civilă, pe care apoi le-au transmis, oferit și deținut în vederea răspândirii, că aceeași inculpați au constrâns-o pe partea civilă să nu-i reclame la Poliție pentru viol, sub amenințarea că vor face publice imaginile filmate cu ocazia întreținerii actelor sexuale.
Analizând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive ainculpațilorși, din perspectiva dispozițiilor art. 300 indice 2 Cod procedură penală, tribunalul constată pe de o parte, că măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost dispusă cu respectarea prevederilor art. 149 indice 1 Cod pr.p., fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 68 indice 1 Cod pr.p. cu referire la art. 143, art. 148 lit. b,f, art. 160 indice h Cod pr.pen. iar pe de altă parte, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sunt fundamentate si subzistă și la acest moment.
Astfel, din probele administrate în cauză (în principal, declarația părții civile minore, -ul ce cuprinde copie a filmării efectuate de către inculpați în data de 2.02.2009, procesul verbal de la fila 130 dos. urm.p., declarațiile martorilor, procesul verbal de transcriere a discuțiilor purtate în data de 02.02.2009, declarațiile inculpaților inclusiv cele date în fața Curții de Apel la data de 27 iulie 2009 ), rezultă indicii temeinice, în sensul prev. de art. 68 indice 1.C.P.P. care atrag presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte incriminate de legea penală.
Cu privire la accepțiunea termenului de " indicii temeinice" se impune a fi evidențiată opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia potrivit art. 5 paragraf 1 din Convenția Europeană rolul măsurii arestării este și acela de a permite clarificarea sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor( cauzele a,Murray c/a Marii Britani ).
Tribunalul consideră că și cea de a doua cerință impusă de art. 148 lit. f Cod pr.p., este întrunită în cauză. Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat în speță de de natura și gravitatea faptelor imputate - prezumata săvârșire a unor infracțiuni de viol, șantaj și pornografie infantilă, modalitatea și circumstanțele în care se presupunecă s-au comis faptele -de mai multe persoane împreună,împotriva unei persoane minore pe care o cunoșteau, obiectul faptelor (viața intimă, demnitatea și reputația unei persoane), urmările grave cauzate - în principal victimei minore, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, din referatele de evaluare, examinările și actele referitoare la victimă.
De asemenea în raport de gravitatea faptelor, a pedepselor pe care le riscă inculpații, de presupusa atitudine inițială a inculpaților de șantajare a victimei - pentru care sunt și judecați, față de conținutul referatelor de evaluare întocmite inculpaților, de declarațiile părții vătămate minore, ale martorei care au relatat că i s-a propus minorei să primească bani pentru a-și retrage plângerea, tribunalul consideră că și temeiul reglementat de art. 148 lit. b este C.P.P. fundamentat si subzistă. Pe această linie, menținerea măsurii arestării preventive se justifică și pentru buna desfășurare a procesului penal în sensul prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art. 136 C.P.P. pentru a se împiedica o eventuale încercare de influențare a părților civile, a martorilor.
Analizând măsura arestării preventive a inculpaților și din perspectiva art. 5 paragraf 1 lit. ca C onvenției Europene, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite și exigențele acestuia text de lege, arestarea inculpaților la această dată fiind legitimă.
Constatând că măsura arestării preventive a fost luată față de cei doi inculpați cu respectarea prevederilor legale și că temeiurile care au impus luarea acestei măsuri justifică în continuare menținerea ei, în temeiul art. 139.C.P.P. tribunalul va respinge cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește problemele de ordin medical invocate de inculpatul -, instanța constată pe de o parte, că acestea nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă, iar pe de altă parte, codul d e procedură penală pune la dispoziția inculpaților arestați preventiv alte posibilități legale de tratament medical, la care inculpatul nu a recurs încă, astfel cum acesta a și recunoscut astăzi referitor la aplicarea dispozițiilor art. 1391.
C.P.P.În consecință, întrucât temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați sunt fundamentate și continuă să persiste și la acest moment, în temeiul art. 3002.C.P.P., rap. la art. 143,art. 148 lit. b, f, art. 160 indice h Cod pr.p., tribunalul a constatat temeinicia si legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților, și a dispus menținerea acesteia.
În ce privește arestarea preventivă a inculpatului Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 26.08.2009, confirmată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, s-a început urmărirea penală față de învinuiții, - și fratele său - pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor de încercare de a determina mărturia mincinoasă, vătămare corporală și complicitate la vătămare corporală (față de -), fapte prevăzute de art. 261.Cod Penal, art. 181 alin. 1.Cod Penal și respectiv art. 26.Cod Penal raportat la art. 181 alin. 1.Cod Penal, iar față de învinuitul și pentru săvârșirea unei infracțiuni de amenințare, prev. de art. 193.Cod Penal și a încă unei infracțiuni de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. și ped. de 261.Cod Penal iar prin Ordonanța nr. 4087/P/2009 din data de 27.08.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibius -a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpați și pentru aceleași infracțiuni.
Prin încheierea penală nr. 55/CC din 27.08.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin încheierea penală nr. 38/RA din 31.08.2009 a Tribunalului Sibiu, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, iar în baza art. 1491al. 10.C.P.P. cu aplicarea art. 148 lit. fs C.P.P.-a dispus arestarea preventivăa inculpaților(în vârstă de peste 19 ani) și (în vârstă de aproape 23 de ani), motivat de faptul că în data de 7 august 2009 l-au acostat pe partea vătămată (martor alături de în cauza de față în care inculpatul minor - - fratele lui - a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, pornografie infantilă și șantaj), și prin amenințări însoțite de acte de violență - martorul fiind lovit în mod repetat de către și, de față fiind și inculpatul, a cărui prezență a sporit și ea îndrăzneala infracțională a celor doi agresori direcți - aceștia au încercat să îl determine pe martor să își schimbe declarația care îl incrimina pe inculpatul; în urma agresiunii, partea vătămată a suferit mai multe leziuni traumatice printre care și o fractură mandibulară, pentru a căror vindecare sunt necesare 40-45 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. De asemenea, cu aceeași ocazie, dar și prin alte persoane, inculpatul i-a transmis amenințări nemijlocite, cu acte de violență, și martorului, în cazul în care nu își va schimba și el declarația dată în fața procurorului, amenințări ce au fost de natură să-i creeze martorului o stare de temere profundă.
Față de cele mai sus expuse și în raport de disp. art. 160, 148 lit. b, d, f C.P.P. propunerea de arestarea preventivă apare ca fiind întemeiată, în sensul că din probatoriul de la dosar rezultă existența unor indicii temeinice care atrag presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapte incriminate de legea penală; de asemenea, față de actele din dosarul de urmărire penală nr. 4087/P/2009 (în principal, declarațiile părților vătămate, ale martorilor oculari, actul medico-legal), față de declarația inculpatului dată azi instanței în care acesta a recunoscut atât că l-a chemat pe martorul pentru a-i imputa depoziția dată în fața procurorului, dar și că ulterior i-a chemat în ajutor pe fratele său și pe, reiese existența unor indicii temeinice potrivit cărora inculpatul - prin cooptarea fratelui său și a inculpatului și prin agresarea și amenințarea martorilor, din prezenta cauză - a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, precum și presupunerea că inculpatul a mai comis cu intenție o nouă faptă prevăzută de legea penală.
Ținând seama deevoluția criticăa evenimentelor în legătură cu dosarul de pornografie infantilă și viol - într-o comunitate relativ mică, decircumstanțele în care se prezumă că au fost săvârșite faptele( în condițiile în care inculpatul era deja trimis în judecată, dar în stare de libertate, pentru comiterea unor infracțiuni într-o cauză în care ceilalți doi coinculpați - și - erau arestați ), de scopul urmărit ( zădărnicirea aflării adevărului, pedepsirea martorului pentru declarațiile date împotriva inculpatului și a coinculpaților, amenințarea pentru schimbarea declarațiilor date, a doi martori dintr-un dosar penal aflat în derulare, având ca obiect fapte extrem de grave), deexistența pericolului realca și împotriva celorlalți martori ori a părții vătămate, mulți fiind minori, să fie comise acte de violență, de amenințare sau de încercare de a determina mărturia mincinoasă, tribunalul apreciază că nicio altă măsură preventivă nu este oportună sau suficientă, și că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, constând într-un sentiment de teamă, de insecuritate în rândul membrilor societății că în continuare ar mai putea fi comise și alte fapte de același gen.
La alegerea acestei măsuri preventive, instanța a mai luat în considerare și dispozițiile art. 136.C.P.P. tribunalul apreciind că această măsură se justifică și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, o mai bună administrare a probelor și o finalizare cât mai rapidă a procesului penal.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept anterior expuse, văzând și decizia nr. XXVIII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu și în consecință, a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data arestării efective.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații, și.
În motivele de recurs precum și oral prin apărătorul ales inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului se arată că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive iar aceste temeiuri nici nu au existat, în dosar neexistând probe din care să rezulte vinovăția sa.
Se mai arată că în conformitate cu disp. art. 23 al. 1 și art. 11 din Constituția României, libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare este considerat nevinovat.
Referitor la cererea subsidiară se apreciază că personal nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu se justifică menținerea sa în stare de arest preventiv. La fel, conform art. 21 al. 3 din Constituție, art.6 paragraf 1 din CEDO are dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, iar potrivit art. 5 paragraf 3 din CEDO instanța are obligația să prezinte argumentele prelungirii măsurii prin raportare la probe, după trecerea timpului menținerea măsurii arestării preventive trebuind motivată temeinic.
Prin apărătorul ales inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și, rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
În subsidiar solicită a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului se arată că este minor și se află la prima confruntare cu legea penală.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și, rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
În subsidiar solicită a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului se arată că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, este minor, nu există indicii temeinice că ar fi săvârșit faptele pentru care este acuzat și nu a încercat să influențeze vreun martor.
Curtea de Apel examinând recursurile inculpaților, și prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
Inculpații minori au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, de producere, transmitere, oferire și deținere în vederea răspândirii a unui film ce reprezintă acte sexuale cu caracter pornografic și șantaj, fapte prev. de art. 197 al. 1, 2 lit. a și al. 3.Cod Penal cu aplic. art. 99.Cod Penal, art. 18 al. 1 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 99.Cod Penal și art. 75 al. 1 lit. a Cod Penal, art. 194 al. 1 și 2.Cod Penal, cu aplic. art. 99.Cod Penal și art. 75 al.1 lit. a Cod Penal, art. 33 lit. a și b
Cod PenalS-a reținut în sarcina inculpaților că la data de 02.02.2009, au întreținut relații sexuale, prin constrângere, cu partea civilă a-, minoră, la aceea dată în vârstă de 14 ani, că inculpații au produs un film ce reprezintă acte sexuale cu caracter pornografic cu partea civilă, pe care apoi le-au transmis, oferit și deținut în vederea răspândirii, că aceeași inculpați au constrâns-o pe partea civilă să nu-i reclame la Poliție pentru viol, sub amenințarea că vor face publice imaginile filmate cu ocazia întreținerii actelor sexuale.
În mod corect Tribunalul Sibiu, analizând legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive în ce-i privește pe inculpații recurenți și din perspectiva dispozițiilor art. 300/2 Cod Penal, a constatat că măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost dispusă cu respectarea prevederilor art. 149/1 C.P.P. fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 68/1 C.P.P. cu referire la art. 143, art. 148 lit. b,f, art. 160/h iar C.P.P. temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive inițiale subzistă și în prezent.
Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice, care atrag presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și că, prin modalitatea în care au comis faptele reținute în sarcina lor, lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat prin modul, mijloacele și urmările produse, aceste fapte având ca obiect material viața intimă, demnitatea și reputația unei persoane, prin săvârșirea acestora fiind afectată grav atât integritatea fizică, precum și cea morală.
Aprecierea subiectivă a inculpaților recurenți că nu ar prezenta un pericol social concret nu este justificată de faptele presupus a fi fost săvârșite, de modalitatea în care se presupune că s-ar fi săvârșit, de valorile sociale ocrotite, de persoana părții vătămate și vârsta acesteia.
Este adevărat că inculpații beneficiază de disp. art. 23 al. 1 și art. 11, art. 21 al. 3 din Constituția României, art.6 paragraf 1 și art. 5 paragraf 3 din CEDO, dar în cauză necesitatea ocrotirii unui interes general precumpănitor al societății primează protejării interesului privat al inculpaților. Până la soluționarea definitivă a cauzei nu se contestă nevinovăția inculpaților iar menținerea stării de arest nu reprezintă o anticipare a vreunei pedepse ci necesitatea ocrotirii interesului general al societății. La fel, până la acest moment nu se poate afirma că arestarea preventivă a inculpaților a depășit vreun termen rezonabil sau că la acest moment, din considerentele expuse mai sus, s-ar impune judecarea inculpaților în stare de libertate.
În ce privește recursul inculpatului și acesta se privește a fi nefondat în considerarea faptului că inițial inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate, fiind acuzat de aceleași fapte ca și ceilalți inculpați, dar considerându-se că datorită minorității nu ar prezenta un pericol social concret.
Ulterior, inculpatul - alături de alții, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin vătămarea corporală a unui martor, prin amenințarea a doi martori, astfel că în cauză s-a apreciat că acesta prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică și că nici o altă măsură preventivă nu ar fi oportună sau suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Față de aceste circumstanțe, de presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele ce i se impută și că prin comportarea sa prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în mod corect Tribunalul Sibiua dispus arestarea preventivă a acestuia.
Față de cele expuse, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații recurenți și vor fi obligați să plătească statului fiecare suma de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 2.09.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numiții recurenți și să plătească fiecare suma de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
(continuare dispozitiv decizie penală nr. 118/2009)
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
a
Red.
Dact. /2 ex./08.09.2009
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
