Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.12/R/2008
Ședința publică din 09 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul, personal, arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Raportat la perioada lungă de timp de când este arestat, peste 2 ani de zile și la probele administrate în cauză, apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia. S-a avut în vedere la pronunțarea soluției vârsta părții vătămate, însă aceasta nu poate constitui temei pentru menținerea măsurii arestării preventive. De asemenea, existența unui conflict între martori și inculpat nu poate constitui temei pentru menținerea acestei măsuri. Până în prezent au fost administrate majoritatea probelor și nu există nici o dovadă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, hotărârea nu este definitivă, însă a executat deja 2 ani și 1 lună, astfel că în curând va fi liberat condiționat. Nu este vina inculpatului că această cauză este în rejudecare la Tribunalul Cluj. Din probele de la dosar nu rezultă nici vinovăția inculpatului, motiv pentru care solicită cercetarea acestuia în continuare în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, existând suficiente garanții că inculpatul va respecta măsurile impuse de instanță. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Tribunalul Cluja apreciat că se impune privarea de libertate raportat la poziția inculpatului, la existența probelor din care rezultă influențarea martorilor și ai părților vătămate. De asemenea, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare, astfel că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin încheierea penală din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Cluj, în baza art.300/2 din Codul d e procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.08.1974 în mun. C N, aflat în Penitenciarul Gherla.
S-a menținut măsura arestului preventiv.
S-au respins cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că împotriva inculpatului există mai departe indicii că a comis infracțiunea de săvârșirea căreia este acuzat, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus comisă este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică ce reiese din pericolul social deosebit de mare al infracțiunii de care este acuzat, din faptul că părțile vătămate au fost minore la data comiterii infracțiunilor, fiind reflectat și de scrisorile de amenințare trimise de inculpat uneia din părțile vătămate. Faptul că părțile vătămate au fost și înainte și în prezent prostituate nu duce automat la concluzia că fapta de care este acuzat inculpatul este mai puțin gravă.
În legătură cu durata rezonabilă a măsurii preventive luată față de inculpat, tribunalul a constatat că acesta a fost arestat în urmă cu doi ani, dar față de gravitatea faptei imputate și de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, instanța a apreciat că încă nu a fost îndeplinită durata rezonabilă a arestului preventiv chiar dacă perioada de timp scursă de la arestarea inculpatului este într-adevăr mare. Cauza este însă complexă având în vedere numărul mare al părților vătămate menționate în rechizitoriu, respectiv numărul martorilor solicitați de parchet a fi audiați.
Față de conflictul evident existent între inculpați și martorul G și raportat la cele menționate de acesta în declarația sa de la acest termen de judecată instanța a considerat că nu se impune punerea în libertate a inculpatului, menținerea arestului preventiv fiind în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Împrejurarea invocată de către apărare cum că probele împotriva inculpatului au fost nelegal obținute prin prisma art. 64 alin. 2 din Codul d e procedură penală, urmează a fi avută în vedere de instanță la pronunțarea asupra fondului cauzei.
Întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, acestea subzistând în continuare, în temeiul art. 139 din Codul d e procedură penală s-au respins cererile de înlocuire, respectiv revocare a măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive cu cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În motivele de recurs, inculpatul a arătat că este arestat în cauză de peste 2 ani, iar motivele care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Inculpatul a mai arătat că până în prezent au fost administrate aproape toate probele și nu există dovada că lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, inculpatul a fost condamnat în primă fază de judecată la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, din care a executat circa 2 ani, iar împrejurarea că judecata cauzei se prelungește nu-i poate fi imputată acestuia.
Recursul declarat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol public prin natura deosebit de gravă a infracțiunii de care este învinuit acesta.
adevărului că inculpatul este arestat în cauză de circa 2 ani, însă raportat la complexitatea acesteia, la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, la numărul mare de părți vătămate existente în cauză și al martorilor propuși pentru a fi audiați, apreciem că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, nu a fost depășit.
Având în vede că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și 148 lit. pr.pen. instanța de fond în mod legal a menținut măsura arestării preventive, sens în care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de acesta împotriva încheierii penale din 21.12.20907, dată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca nefiind întemeiat.
În baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 40 lei onorariu avocat oficiu ce va fi suportat din.
Potrivit art.92 al.2 pr.pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.08.1974 în mun. C N, deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale nr. din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 09.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR/17.01.08/4 EX.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Iuliana Moldovan
