Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 3/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.3/2008
Ședința publică din 09 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig judecător
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluțiilor procurorului date în dosarele nr. 275/P/2007 și 1093/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul și intimații, G și, lipsă fiind ceilalți petenți și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care petentul depune la dosar o adeverință pentru SC SRL, din care rezultă că este administrator unic al societății. Cu privire la petenta, arată că nu poate prezenta procura de reprezentare, deoarece nu a reușit să o legalizeze. Solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător ales, având în vedere că niciunul din cei doi avocați cu care a luat legătura, nu a dorit să angajeze cauza. Învederează instanței că doar în cursul acestei dimineți a luat legătura cu d-l avocat, care dorește să angajeze cauza, însă are nevoie de timp pentru a studia dosarul.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii de amânare, deoarece s-a mai acordat un termen în vederea exercitării dreptului la apărare, astfel că cererea este nejustificată.
Intimații, pe rând, arată că se opun amânării cauzei pentru motivul invocat, solicitând respingerea cererii.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de petentul, având în vedere că s-a mai acordat un termen în vederea angajării unui apărător ales.
Petentul arată că declarațiile intimaților, ale mamei sale și ale martorului principal sunt ilizibile, motiv pentru care solicită a se dispune refacerea acestor mijloace de probă de către organele competente. Arată că a formulat la Parchet o cerere de eliberare a unor copii după aceste declarații, însă această cerere i-a fost respinsă. De la primul termen de judecată de la Curtea de APEL CLUJ, respectiv de la 19 decembrie 2007 a încercat să citească declarațiile existente la dosar, dar nu a reușit să le înțeleagă. De aceea, se impune refacerea mijloacelor de probă și efectuarea unei cercetări judecătorești de către Curtea de APEL CLUJ, apreciind că nu s-a efectuat în cauză o cercetare penală corespunzătoare. După refacerea mijloacelor de probă, solicită să i se comunice copii după declarațiile părților, pentru a putea să-și pregătească apărarea.
Reprezentanta Parchetului arată că petentul a avut acces la dosar și a avut posibilitatea să studieze declarațiile părților și să-și pregătească apărarea. În ce privește refacerea actelor de urmărire penală, aceasta este o procedură inexistentă și inaplicabilă în această fază. Pentru aceste motive, solicită respingerea cererilor invocate ca cereri prealabile, considerând cauza în stare de judecată.
Intimații, pe rând, solicită respingerea cererilor formulate de petent, acestea fiind nejusticate.
Petentul solicită să i se elibereze o copie după consemnările relativ la mersul dezbaterilor, respectiv după tot ceea ce a declarat el în sala de judecată, față de împrejurarea că în sală există o instalație de înregistrare audio.
Deliberând, Curtea se va pronunța asupra cererilor formulate de petent odată cu soluția asupra plângerii formulate, astfel că nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul pentru susținerea plângerii. Cu privire la cererea de eliberare a unei copii după consemnările făcute de grefier asupra mersului dezbaterilor, Curtea o admite, urmând a se elibera petentului, o copie după redactarea acestora.
Petentul susține plângerea formulată, solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la Parchet pentru completarea cercetării penale. La data de 16 martie 2006, au pătruns în locuința mamei sale mai mulți jandarmi, polițiști și civili, ocazie cu care petentul a fost imobilizat cu mâinile la spate, iar mama acestuia a fost lovită, fără însă, să poată preciza cine se face vinovat de aceste fapte. Nu a existat autorizație și nici un act legal pe baza căruia acele persoane să pătrundă în locuința mamei sale. De asemenea, cu acea ocazie s-a furat un bun mobil, respectiv un televizor care nu aparținea mamei sale, ci societății comerciale al cărei administrator unic este. Pentru toate aceste motive, solicită tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc și a jandarmilor și polițiștilor, care l-au însoțit, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, purtare abuzivă, violare de domiciliu și furt calificat.
Intimații, pe rând, solicită respingerea plângerii formulate de petenți, soluția procurorului fiind corectă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petenți ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției procurorului. Solicită a se reține că pătrunderea în locuința petentei a avut loc în condițiile în care s-a impus executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Ca atare, nu au fost încălcate atribuțiile de serviciu și nu există indicii pentru a se începe urmărirea penală raportat la toate probele administrate în cauză. Hotărârile judecătorești sunt irevocabile, astfel că s-a procedat la punerea în executare a acestora, fiind întocmită chiar și somație. Toate afirmațiile petentului nu au fost dovedite, astfel că în mod corect s-a emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale. Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondată a plângerii petenților și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Petentul arată că, tot ce s-a întâmplat este ilegal. S-a furat un televizor, mama sa a fost lovită și nu i s-a spus că urmează să se pună sechestru pe acel bun mobil. Solicită a se avea în vedere sentința civilă nr.1473 din 18 mai 2006, care există la dosar și care anulează actul ilegal efectuat în dosarul execuțional, în ceea ce privește actele din 12.10.2005 și 16.03.2006 ale executorilor judecătorești. Actul de executare fiind ilegal, rezultă că toată acțiunea din 16.03.2006 este lovită de nulitate, fiind ilegală. Solicită comunicarea soluției pe care o va pronunța instanța la termenul de azi.
Instanța pune în vedere petentului că soluția nu i se va comunica, deoarece a fost prezent la dezbaterea cauzei, urmând ca aceasta să fie comunicată doar părților lipsă la termenul de astăzi.
CURTEA
Prin plângerea înregistrată la această instanță la 27 noiembrie 2007, sub nr. de mai sus, petenții, și Z au atacat rezoluția din 2 noiembrie 2007, emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ în dosar nr. 1093/II/2/2007, precum și rezoluția procurorului din 7 septembrie 2007, emisă în dosar nr.275/P/2007 al aceluiași parchet, solicitându-se legala soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 2781alin.8 lit. b,c pr.pen. ( desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, fie reținerea cauzei spre judecare de către instanță), precum și refacerea mijloacelor de probă ilizibile (declarații de martori și părți vătămate).
În motivarea plângerii, s-a arătat că în cauză, nu s-a efectuat o cercetare penală corespunzătoare de către procurorul care a instrumentat dosarul nr. 275/P/2007, aceeași critică fiind adusă și procurorului, care a soluționat plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dispuse de primul procuror.
Nu s-a avut în vedere de către organele de urmărire penală, sentința civilă nr. 1473/2006 a Judecătoriei Zalău, prin care s-au anulat actele de executare din 12.10.2005 și 16.03.2006, acte reclamate de altfel, de petenți, ca fiind ilegale și întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, lipsire de libertate în mod ilegal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijență în serviciu, purtare abuzivă, furt calificat, tâlhărie, abuz de încredere.
Cu ocazia acțiunii de executare silită, acțiune declarată ilegală ulterior printr-o hotărâre judecătorească - s-a furat un televizor, ce nu aparținea debitorului petent, ci unei terțe persoane. De asemenea, nu se face vorbire în rezoluțiile atacate despre inexistența vreunui mandat sau autorizații de a pătrunde în locuința petentei ( mama petentului ), în cauză fiind vorba de o violare de domiciliu, lovirea petentei de către jandarmi, lipsirea de libertate a acesteia, furtul unui televizor.
Nu s-a permis petenților să facă copii după mijloacele de probă de la dosar, unele declarații fiind ilizibile, astfel că se impune refacerea acestora.
Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în baza reglementărilor în materie și prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția atacată, respectiv, rezoluția procurorului din 7 septembrie 2007, emisă în dosar nr. 275/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin.1 și art.10 lit.d pr.pen. neînceperea urmăririi penale față d făptuitorii:
- comisar de poliție, comandantul Poliției municipiului Z, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 pen.;
- comandantul Inspectoratului Județean S de Jandarmi, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 pen.;
- căpitan, A - locotenent, - sergent major, - sergent major, ( toți din cadrul Inspectoratului Județean S de Jandarmi), pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 pen. purtare abuzivă prev. de art.250 pen. violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 pen. furt calificat prev. de art.208 alin.1 și 209 alin.2 lit.a pen.;
, G, - agenți de poliție în cadrul Poliției municipiului Z, pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului prev. de art.264 alin.1 pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin.1 pen.;
- executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 pen. și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 pen.
Pentru pronunța această soluție, procurorul a reținut în esență, următoarea stare de fapt, rezultată din actele premergătoare efectuate în cauză
Prin sentința civilă nr. 4281 din 18 noiembrie 2003 pronunțată în dosarul civil nr. 2697/2003 al Judecătoriei Zalăus -a dispus desfacerea căsătoriei dintre și, precum și obligarea acestuia la plata sumei de 5.071.000 ROL, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea numitei. Prin decizia civilă nr. 527/A/2004 din 5 martie 2004, Curtea de APEL CLUJa respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile menționate și l-a obligat pe acesta să plătească intimatei - suma de 1.500.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Întrucât sumele arătate nu i-au fost plătite, numita s-a adresat, la data de 19 septembrie 2005, Biroul executorilor judecătorești asociați --, unde s-a constituit dosarul execuțional nr. 593/2005, iar prin încheierea din 23 septembrie 2005 Judecătoriei Zalăua fost încuviințată executarea silită pornită în condițiile arătate.
Prin procesul-verbal din 12 octombrie 2005 întocmit de executorul judecătoresc au fost sechestrate definitiv mai multe bunuri (televizor color și telefon fax Panasonic), care au rămas în custodia debitorului. Ulterior s-a încercat vânzarea acestor bunuri prin licitație publică, dar nu s-au prezentat cumpărători.
La data de 3 martie 2006, fost emisă, de către biroul executorilor judecătorești, publicația de vânzare nr. 593, având ca obiect vânzarea, la licitație publică, a bunurilor mobile menționate. Totodată, prin adresa nr. 593/2005 din 3 martie 2006, biroul a solicitat Jandarmeriei Z ca, în conformitate cu prevederile art. 412 Cod procedură civilă, să delege un echipaj pentru data de 16 martie 2006, ora 9.00, la adresa debitorului, pentru a acorda sprijin în executarea silită. În temeiul acestei solicitări, a fost întocmit, pentru data de 16 martie 2005, Planul de acțiune pentru asigurarea ordinii publice și protecției executorilor jduecătorești cu ocazia punerii în executare a unor sentințe cu titlu executoriu, plan care a fost aprobat de către inspectorul șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean S-. el. La data de 16 martie 2006, orele 10.00executorul judecătoresc, împreună cu membrii echipei de jandarmi desemnați prin planul de acțiune, s-a prezentat la ușa apartamentului nr. 6 situat în municipiul Z,- - jud. S, apartament în care are închiriată o cameră. Întrucât a contestat legalitatea acțiunii de executare, potrivit declarațiilor cpt. și ale executorului jduecătoresc, pentru pătrunderea în apartament, executorul judecătoresc a împins ușa, iar ofițerul l-a înlăturat din cadrul ușii pe numitul.
Activitățile desfășurate de către executorul judecătoresc în incinta apartamentului au constat, în primul rând, în întocmirea unui proces-verbal, din conținutul căruia rezultă faptul că a constatat sustragerea de sub sechestru a televizorului marca și a telefonului fax Panasonic, sechestrate la data de 12 octombrie 2005. Din aceste motive, a fost declarat sechestrat definitiv un televizor marca, care a fost ridicat de la debitor și dat în custodia creditoarei. Din declarațiile persoanelor vătămate și, rezultă că leziunile acesteia din urmă au fost produse fie cu prilejul pătrunderii în apartament, fie în momentul în care, în interiorul apartamentului, a fost imobilizată de către militarii jandarmi, în momentul ridicării televizorului.
De menționat faptul că, înainte cu câteva zile de executarea silită, persoana vătămată s-a adresat atât el, cât și comisaruui, aducându-le la cunoștință situația juridică existentă și solicitându-le sprijinul. el l-a asigurat că îl va trimite la fața locului și pe juristul unității, lt. A, iar comisar, l-a primit în audiență pe, care i-a adus la cunoștință faptul că, în situația în care "lucrurile vor degenera", va solicita trimiterea unui echipaj la fața locului.
În cursul discuțiilor cu persoanele prezente în apartament, persoana vătămată a contestat legalitatea acțiunii de executare silită, sens în care a purtat convorbiri telefonice cu. el și comisar. Cu acesta din urmă a avut două convorbiri telefonice, solicitându-i să trimită un echipaj de poliție la fața locului, întrucât persoanele prezente au pătruns în forță și refuză să părăsească domiciliul. Comisarul i-a comunicat cele sesizate ofițerului de serviciu de la Poliția Municipiului Z, iar acesta a îndrumat la fața locului un echipaj de poliție format din agenții de poliție, G și.
Ajunși la locul executării, agenții de poliție și G au legitimat persoanele prezente în apartament, iar în sensul celor constatate, cei trei agenți au întocmit un proces-verbal.
Ulterior, a formulat contestație la executare care, prin sentința civilă nr. 1473 din 18 mai 2006, Judecătoriei Zalău, a fost admisă în parte, dispunându-se anularea formelor de executare pornite în dosarul execuțional nr. 593/2005, respectiv, a procesului verbal din 16 martie 2006, precum și restituirea unui televizor.
Cu privire la executorul judecătoresc, trebuie menționat că debitorul (parte vătămată) nu și-a îndeplinit obligația de plată a creanței de 657,1 RON datorată creditoarei, aceasta fiind nevoită să ceară în baza titlurilor executorii, executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului în cadrul prevederilor Codului d e procedură civilă. Prin formula executorie aplicată pe titlu, s-a dispus executarea hotărârilor prin forța publică.
S-a format dosarul execuțional nr. 594/2005, după care obținându-se încuviințarea executării (art. 3711Cod procedură civilă), în conformitate cu prevederile art. 387 și 411 din Codul d e procedură civilă, debitorul a fost somat să-și îndeplinească obligația de plată, dar fără nici un rezultat.
Potrivit art. 411 alin 1 Cod procedură civilă, dacă în termen de o zi de la primirea somației, debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț, iar potrivit art. 3732alin 1 Cod procedură civilă, dacă executorul judecătoresc consideră necesar, acesta va fi însoțit la îndeplinirea executării silite de organele de poliție, jandarmi sau alti agenți ai forței publice.
Executorul judecătoresc a aplicat sechestru pe un TV color și un telefon-fax Panasonic aflate la domiciliul debitorului așa cum acest domiciliu este defnit de art. 13 din Decretul nr. 31/1954, (locul unde persoana fizică locuiește în mod statornic). De altfel, debitorul la acea adresă avea și domiciliu administrativ conform actului de identitate.
Potrivit prevederilor art. 1909 dn Codul civil, bunurile aflate la domiciliul unei persoane se prezumă că sunt ale acesteia. Executorul judecătoresc cunoscând prevederile legale cu privire la domiciliul debitorului și ale regimului juridic al bunurilor aflate la domiciliul acestuia, a aplicat sechestru pe bunurile care au fost identificate.
Conform procedurilor legale în vigoare, cei vătămați sau interesați prin actul încheiat îl puteau contesta în baza și în termenul prevăzut de art. 399 alin 1 și art. 401 alin 1 din Codul d e procedură civilă.
Numai instanța investită cu o cerere în acest sens se poate pronunța asupra adevăratului proprietar al bunurilor, exceptând situația în care debitorul cu ocazia executării prezintă înscrisuri din care să rezulte în mod indubitabil proprietarul bunurilor, ceea ce nu a fost cazul în speță. Altfel, toți debitorii ar afirma că bunuri din locuință nu le aparțin, executarea silită rămânând fără obiect prin răsturnarea sarcinii probei de către cei interesați.
Debitorul dovedind rea credință și sfidând prevederile ar.t 418 din Codul d e procedură civilă, a sustras de sub sechestru bunurile care au fost legal sechestrate.
Prin actele întocmite cu respectarea prevederilor procedurale, executorul judecătoresc nu a săvârșit nici o infracțiune, ci dimpotrivă și-a îndeplinit obligația profesională care-i revenea în vederea încasării creanței, cu respectarea prevederilor procedurale în materie.
La fel, comandantul Poliției municipiului Z- comisar l-a primit în audiență pe debitor și la solicitarea acestuia, chiar a trimis o patrulă de polițiști la fața locului care au constatat că executarea silită se face în mod legal, pe baza dosarului execuțional și a organelor de ordine publică însoțiți să-l ajute conform protocolului de colaborare dintre executor și jandarmi.
Atât comandantul Poliției municipiului Z cât și patrula trimisă la fața locului pentru intervenție, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și nu au săvârșit nici o infracțiune.
Inspectorul șef al Inspectoratului de Jandarmi S-. el, care a aprobat planul de acțiune pentru asigurarea ordinii publice și protecția executorilor judecătorești cu ocazia punerii în aplicare unor sentințe cu titlu executoriu, a acționat în mod legal îndeplinindu-și îndatoririle militare fără a săvârși vreo infracțiune și chiar a trimis pe căpitanul din cadrul Inspectoratului județean de Jandarmi S, pentru a supraveghea ca executarea silită să se facă în mod legal conform planului aprobat.
Soluția mai sus arătată, a fost menținută prin rezoluția din 2 noiembrie 2007, emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ în dosar nr. 1093/II/2/2007, prin care s-a respins plângerea petenților împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Curtea constată că, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față de făptuitorii, mai sus menționați, pentru infracțiunile reclamate, este una legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Plângerea penală inițială a fost formulată de persoanele vătămate și Z prin reprezentant, la 20.03.2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, fiind înregistrată sub nr. 576/II/6/2006 ( fila 3 vol I dosar ). Prin plângere, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor - executor judecătoresc și - căpitan în cadrul S, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și violare de domiciliu. S-a reclamat că, la 16.03.2006, cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, în cadrul dosarului execuțional nr.593/2005 - Biroul Executorului Judecătoresc - -, cei doi au pătruns fraudulos într-un imobil ce nu aparținea debitorului, ci mamei sale, s-au furat bunuri mobile din patrimoniul unor terți ( un televizor aparținând societății comerciale), debitorul a fost imobilizat cu mâinile la spate, iar a fost trântită pe canapea și imobilizată cu forța.
Ulterior, s-a declinat competența soluționării plângerii în favoarea Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluj ( fila 2 vol. I dosar ), iar persoana vătămată a precizat că, înțelege să facă plângere și împotriva jandarmilor și polițiștilor ce au însoțit executorul judecătoresc la acțiunea, mai sus arătată, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de artl.246 pen. art.250 pen. 192.pen. art.208, 209.pen. ( filele 17-18 vol I dosar )
Au fost identificate toate persoanele participante sau având legătură cu evenimentul din 16.03.2006 și, datorită calității unora dintre ei, cauza a fost declinată la Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel ( filele 2-3 vol.III dosar ), care, la rândul său, prin ordonanța din 19.07.2007 a declinat competența soluționării plângerii la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Potrivit art. 228 alin.1 pr.pen. organul de urmărire penală dispune prin rezoluție, începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art.10 pr.pen.
În cauză însă, procurorul, în mod corect a concluzionat că există cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prev. de art.10 lit.d pr.pen.
S-au efectuat în cauză acte premergătoare suficiente, din care să rezulte, că nu se impune începerea urmăririi penale față de persoanele cercetate, pentru infracțiunile reclamate.
Au fost audiate persoanele vătămate ( filele 17-18 vol I, 34-38 vol. III ) ( filele 137-139 vol. III); făptuitorii: ( filele 19-20 vol. I, 62-64 vol. III), G ( filele 40-41 vol. III), ( filele 42-43 vol. III ), ( filele 44-46 vol. III), ( fila 47 vol. III ), ( filele 22-23 vol I, 50-52 vol. III), ( fila 24 vol. I, 55-58 vol. III), ( fila 25 vol. I, 53-54 vol. III ), A ( fila 26 vol. I, 59-61 vol. III ), (filele 27-28 vol. I, 65-68 vol. III); el (126-129 vol.III) martorii: ( file 69-70 vol. III ) ( filele 71-73 vol. III ), ( filele140-141 vol.III). De asemenea, s-au atașat în copii, actele dosarului execuțional nr.593/2005 ( filele 75 -123 vol. III), s-au solicitat informațiile necesare de la organele abilitate, privind atribuțiile de serviciu ale persoanelor cercetate, planul de acțiune pentru protecția executorilor judecătorești, pentru misiunea din 16.03.2006, conform Legii 550/2004 și protocolului de colaborare cu structurile MAI (filele 7-8 vol. III, 2-7 vol. II ).
Rezultă din toate actele premergătoare din cauză, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, așa cum corect a reținut și procurorul în rezoluția atacată.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, reclamată în sarcina făptuitorilor, A, și - pornind de la textul incriminator, respectiv art.192 alin.1 pen. ( pătrunderea, fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește) și împrejurările concrete în care s-a pătruns în locuința petentului, rezultă cu claritate că, în cauză nu s-a realizat latura obiectivă a acestei infracțiuni. în locuință, s-a făcut într-adevăr, fără consimțământul debitorului, dar nu fără drept, ci în baza unui titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 4281/18.11.2003 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin decizia civilă nr.527/05.03.2004 a Curții de APEL CLUJ, investită cu formulă executorie și, după ce au fost realizate celelalte forme de executare silită (încercarea nereușită de vânzare prin licitație publică a unor bunuri sechestrate anterior și, constatarea la 16.03.2006 că acestea au fost sustrase de sub sechestru) - filele 79-82, 85-96,104-110,114 vol.III. Nu are relevanță în cauză, faptul că locuința în care s-a pătruns nu este proprietatea petentului, ci a mamei sale, de vreme ce el folosește o încăpere din această locuință, în calitate de chiriaș (contract de închiriere - fila 13 vol.I ), deci executorul avea dreptul să intre în partea de locuință folosită de debitor. Nici raportat la persoana vătămată, nu se poate reține comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, lipsind de data aceasta latura subiectivă - intenția, datorită faptului că fiul său, a refuzat orice dialog cu executorul, nu a dat explicații acestuia cu privire la locul în care s-ar afla bunurile anterior sechestrate, nu i-a permis accesul în întreaga locuință, astfel că, pentru a fi depistate bunurile ce trebuiau vândute, făptuitorii au fost nevoiți să verifice toate încăperile.
Se constată de asemenea, că nu sunt întrunite în cauză, nici elementele constitutive al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reclamată a fi fost comisă, de făptuitorii, mai sus arătați, precum și de făptuitorii și el.
Potrivit art. 246.pen. constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Făptuitorii și el, nu au fost de față la acțiunea din 16.03.2006, iar din declarațiile acestora, precum și ale celorlalți făptuitori și chiar ale petentului, nu rezultă că, aceștia și-ar fi îndeplinit defectuos sau nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, primul a trimis la locul misiunii o patrulă de polițiști, iar cel de al doilea fiind cel care a aprobat planul de acțiune pentru asigurarea ordinii publice și protecția executorilor judecătorești cu ocazia punerii în aplicare a unor sentințe executorii - în baza Legii 550/2004 și dispozițiilor legale în materia executării silite prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Ceilalți făptuitori - jandarmii, A, și, nu au făcut altceva decât să asiste la acțiunile executorului judecătoresc, nedovedindu-se că ar fi întrebuințat expresii jignitoare sau ar fi agrest vreo persoană din locuința, în care s-a desfășurat misiunea, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și și, chiar ale martorei - vecină cu petenții, aceasta din urmă arătând că a stat pe canapea, fiind supravegheată de un polițist, iar a fost încadrat de doi jandarmi, care l-au ținut cu mâinile la spate - lucru, de altfel explicabil și legitim, de vreme ce acesta s-a opus executării, având această obligație conform Planului de acțiune ( imobilizarea și îndepărtarea debitorului ce se opune executării).
Nu s-a dovedit că ar fi fost agresată, certificatul medico-legal depus la dosar ( fila 164 vol.III ) atestând, într-adevăr că aceasta prezenta la data de 17.03.2006 echimoze la nivelul brațului și coapsei drepte ce pot data din 16.03.2007, însă nu face dovada modului în care acestea s-au produs sau a vinovăției vreunuia din jandarmii, ce s-au aflat la locul faptei. Chiar și martora - ce s-a aflat permanent în locuința petenților, atestă că petenta s-a simțit rău și a însoțit-o la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, însă nu vorbește de agresarea acesteia.
Rezultă așadar, că nici purtarea abuzivă, prev. de art.250 alin.2 pen. nu s-a realizat în cauză.
Cât privește pe executorul judecătoresc, acesta, într-adevăr, a procedat la sechestrarea unui bun ce nu aparținea debitorului, ci societății comerciale ale cărei administrator era acesta, așa cum s-a stabilit ulterior, prin sentința civilă nr. 1473/18 mai 2006 Judecătoriei Zalău, prin care s-a anulat procesul verbal din 16 martie 2006 și s-a dispus restituirea televizorului (filele 195-196 vol. III ). Însă, raportat la împrejurările concrete în care s-a desfășurat acțiunea de executare silită, opunerea petentului la executare, refuzul de a da explicații și de a dialoga cu executorul, cu motivarea constantă că executarea este ilegală - nu se poate reține în sarcina executorului că, deliberat, cu știință, ar fi sechestrat acel bun, știind deci că nu este al debitorului, acesta nefăcând la data respectivă, dovada că televizorul este proprietatea societății comerciale, care își avea sediul la aceeași adresă. Nu este dovedită așadar latura subiectivă - intenția, pentru a se putea reține în sarcina executorului, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Pentru aceleași argumente, mai sus arătate, nu se poate reține nici comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249.pen. probatoriul administrat nedovedind că, din culpă, agenții de poliție G, și, și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a vreuneia dintre ele. Cei trei agenți de poliție au fost trimiși la fața locului de către ofițerul de serviciu de la Poliția Municipiului Z, la solicitarea petentului. a rămas în fața imobilului, iar ceilalți doi au urcat în locuința petentului, s-a procedat la legitimarea persoanelor prezente, s-a explicat petentului necesitatea punerii în executare a hotărârii prezentate de executor.
În sarcina celor trei agenți de poliție nu se poate reține nici infracțiunea de favorizare a infractorului, întrucât existența acesteia este condiționată de situația preexistentă, respectiv, o infracțiune săvârșită de o altă persoană decât favorizatorul, ceea ce în cauză, nu s-a dovedit.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, se constată de asemenea că, nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât luarea televizorului din posesia debitorului petent de către executorul judecătoresc, nu s-a făcut în scopul cerut de lege, acela al " însușirii pe nedrept ", ci în cadrul unei acțiuni de executare silită și, în plus, a fost dat în custodia creditoarei și, nicidecum nu a rămas în detenția celui care a luat bunul.
Celelalte infracțiuni - lipsire de libertate în mod ilegal, abuz în serviciu în formă calificată, tâlhărie, abuz de încredere - au fost invocate de petenți ulterior pronunțării soluției în cauză, respectiv, cu ocazia plângerii adresată procurorului general, astfel că, instanța nu se poate pronunța asupra acestora, ele nefăcând obiectul cercetărilor și, deci nici al analizei rezoluției atacate.
Solicitarea petenților de a se reface unele mijloace de probă, pe motiv că, la procuror nu li s-a permis să facă copii de pe unele declarații sau că acestea sunt ilizibile, nu poate fi primită de instanța investită cu soluționarea unei astfel de plângeri, pe de o parte pentru că, aceștia au avut posibilitatea să studieze actele dosarului, când acesta a ajuns la instanță, iar pe de altă parte, în această etapă procesuală, judecătorul verifică rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, în virtutea dispozițiilor art.2781alin.7 pr.pen. ceea ce s-a și făcut în cauză, judecătorul fiind în măsură să soluționeze plângerea pe baza actelor de la dosar.
Nu este întemeiată nici critica privind faptul că, procurorul care a dat soluția în cauză, nu a mai efectuat alte acte de cercetare, ținând seama doar de actele premergătoare efectuate de procurorul militar, deoarece, în cazul declinării competenței determinate de calitatea persoanei ( ca în speță), organul de urmărire penală căruia i s-a declinat cauza, poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile dispuse de organul care s-a desesizat, conform art.45 alin.1 rap. la art.42 alin.2 pr.pen. În cauză, s-a apreciat, justificat de altfel, de către procuror, că actele premergătoare efectuate până la momentul declinării, sunt suficiente pentru a permite pronunțarea unei soluții în cauză.
În consecință, față de cele mai sus arătate, plângerea în cauză, apare ca nefondată, urmând a fi respinsă, în baza art. 2781alin.8 lit.a pr.pen.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați petenții să plătească fiecare, câte 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea petenților, domiciliați în Z,-, - 35,.6, județul și SC SRL, cu sediul la aceeași adresă, împotriva rezoluției procurorului din 7 septembrie 2007, emisă în dosar nr.275/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Obligă petenții, și SC SRL Z să plătească fiecare, câte 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul și intimații, și și de la comunicare cu restul petenților și intimaților.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./8.02.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig
