Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 121/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 121/R/2010
Ședința publică din 16 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Virgil Viorel Andreieș Iuliana
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR: .
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, împotriva încheierii penale din 10 februarie 2010, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 al DNA - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de:
trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257.pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255.pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
- pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254.pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpata aflată în stare de arest asistată de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatei depune la dosar motivele de recurs precum și practică judiciară.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat solicitând admiterea lui și casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță. Invocă aspecte legate de fondul cauzei referitor la starea de arest preventiv, respectiv că au trecut circa 12 luni de zile, fapt care, după ce instanța de judecată a procedat la efectuarea cercetărilor judecătorești, permite să susțină că în 10.02.2010, temeiurile care au stat la baza acestei măsuri au fost modificate cel puțin pericolul pentru ordinea publică este mult diminuat față de momentul la care s-a luat măsura arestului preventiv. În această situație au mai fost trimiși în judecată încă trei inculpați. În momentul de față, doar dintre inculpați sunt cercetați în stare de arest preventiv, ceilalți doi sunt cercetați în stare de libertate. În cursul lunii martie, Tribunalul Cluja admis propunerea de arestare și a constatat că sunt incidente 143.pr.pen. în sensul că sunt indicii și probe că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute și sancționate de legea penală și că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. De la acel moment, au fost audiate toate persoanele care au obținut într-o formă sau alta acte care le-au permis să circule pe drumurile publice cu un autoturism, au fost audiați și martorii a căror declarații trebuia să fie analizate de instanță în contextul stabilirii cu exactitate a stării de fapt. că pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă având în vedere că el, pe de o parte, nu mai este de actualitate, iar pe de altă parte, chiar dacă ar exista, este mult diminuat. Motivele expuse de instanța de fond se bazează pe păreri ipotetice în sensul că ce s-ar fi putut întâmpla în cazul în care aceste persoane care au dobândit permise de conducere fără să respecte prevederile legale ar fi fost implicate în accidente de circulație. că este o opinie logică dar nu juridică. Nu se poate analiza obiectiv această problemă a pericolului pentru ordinea publică pe care teoretic l-ar reprezenta inculpatul. - trebui să constate instanța că nici o autoritate publică nu a luat nici o măsură față de persoanele respective în sensul anulării sau suspendării acestor permise de conducere. Doar la solicitarea expresă a instanței de fond, această procedură a fost începută de către aceste autorități, cu precizarea că hotărârile pot fi definitive și irevocabile doar în cazul în care constată acest lucru instanța de judecată. De asemenea, este esențial a se constata că persoanele care au obținut aceste permise au făcut cursuri atât teoretice cât și practice, aspecte care sunt demonstrate prin declarații luate până în momentul de față. Este relevant faptul că nu s-a concretizat că inculpatul a încercat să obțină permise de conducere prin mijloace frauduloase pentru persoanele pe care le întâlnea pe stradă și cărora le propunea o asemenea afacere. Cert este că aceste persoane care au obținut permise au făcut cursuri teoretice și practice. Nu are relevanță în momentul de față aprecierea făcută de instanța de fond vis-a-vis de numărul mare de accidente de circulație care au loc pe teritoriul României. În dosar nu se respectă un principiu de egalitate în fața legii, în fața prevederilor legale și a instanței de judecată întrucât inculpații cercetați pentru trafic de influență în acest dosar sunt cercetați sub imperiul unei alte măsuri, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că în acest moment, în cazul inculpatului, sunt incidente prevederile art.140/1 pr.pen. care impun obligarea de a nu părăsi țara sens în care solicită a se analiza în acest context aplicabilitatea acestor articole. Solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului, respectiv că acesta a avut atitudine sinceră, a recunoscut materialitatea faptelor urmând ca instanța să stabilească dacă faptele există, dacă au fost săvârșite cu vinovăție și dacă sunt aplicabile anumite circumstanțe atenuante. Nu există indiciu că s-ar încerca influențarea bunul mers al procesului penal sau că s-ar încerca influențarea vreunui martor sau a vreunei părți din dosar.
Apărătorul inculpatei, susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei. Astfel, consideră că această măsură nu se mai impune întrucât nu mai subzistă temeiul prev.de art. 148 lit. f pr.pen. Cercetarea inculpatei în stare de libertate nu este în măsură să împieteze în vreun fel buna desfășurare a judecății orii aflarea adevărului. Inculpata a recunoscut de la început comiterea faptelor, a regretat sincer comiterea acestora și a conștientizat gravitatea și consecințele produse. Cu privire la cerința gravității faptei în raport de pedeapsa legală, aceasta este prezentă în cazul inculpatei, instanța de fond reținând corect că această cerință este întrunită. Însă, în ceea ce privește condiția existenței unor probe din care să reiasă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei, consideră că acest criteriu nu mai este unul actual. Astfel, principalul argument al instanței de fond a fost acela că inculpata ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în contextul în care fapta este una gravă prin prisma acțiunii intreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitatea de comitere a acesteia precum și săvârșirea faptei în mod repetat. Ori, în lipsa indicării unor probe concrete din care să reiasă aceasta, motivarea instanței de fond a fost constituită din simple afirmații de ordin pur teoretic instanța raportând noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică a persoanei inculpatei la cea de pericol generic a unei infracțiuni. Apreciază ca total eronate susținerile instanței conform cărora s-au produs perturbații la nivelul disciplinei publice și al respectului față de lege. nu sunt plauzibile aspectele privind impactul negativ al faptelor avut în societate în condițiile în care au fost identificate toate persoanele care au dobândit permisul de conducere în mod fraudulos, acestora fiindu-le anulate permisele astfel obținute. Mai mult, în stare de libertate, inculpata nu ar mai avea posibilitatea de a comite infracțiuni în condițiile în care nu mai are calitatea de agent de poliție. De asemenea, inculpata se află în stare de arest preventiv de aproximativ 11 luni de zile în condițiile în care ancheta penală și faza de urmărire penală a fost finalizată într-un timp scurt, fiind apoi trimisă în judecată. Acest lucru denotă faptul că această măsură ignoră conceptul de termen rezonabil la care fac referire art. 5 și 6 din CEDO. Consideră că la acest moment nu se mai poate vorbi de rezonabilitatea termenului arestării preventive ci mai degrabă această măsură reprezintă o veritabilă executare anticipată a pedepsei. Cu privire la pericolul pentru ordinea publică, acesta nu rezultă din natura faptelor comise, din împrejurările săvârșirii ei, din modalitatea de acționare și nici din cuantumul prejudiciului. Pericolul pe care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat, nu se presupune generic ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales dovedit. De asemenea, pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social al faptei pentru care inculpatul este cercetat. În ceea ce o privește pe inculpată, consideră că un rol important în aprecierea gradului de pericol social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică, îl are și referatul de evaluare întocmit cu privire la situația socială concretă a inculpatei și la comportamentul acesteia în societate, prin care s-a stabilit că are șanse mari de reintegrare în condițiile în care atitudinea și comportamentului inculpatei de care a dat dovadă până în prezent nu pot să releve faptul că lăsarea acesteia în libertate ar pune în pericol ordinea publică. Consideră că inculpata,de o naivitate caracteristică vârstei, este o victimă prinsă în mrejele unui sistem imperfect în care și-a desfășurat activitatea. Apreciază ca nefondată susținerea conform căreia cercetarea judecătorească este în plină desfășurare și pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție este necesară privarea în continuare de libertate a inculpatei, întrucât etapele esențiale ce se impun a fi efectuate pe parcursul cercetării judecătorești au fost îndeplinite. În acest stadiu procesual au fost administrate majoritatea probelor în condițiile în care inculpații au fost audiați nemijlocit de instanță iar majoritatea martorilor au dat depoziții. Mai mult, în declarația pe care a dat-o, inculpata a recunoscut comiterea faptei în întregul ei, oferind explicații suplimentare. Pe întreaga desfășurare a procesului penal și-a dat concursul în mod real pentru bunul mers al acestuia și a contribuit în mod efectiv la aflarea adevărului. Nu în ultimul rând, se poate observa o diminuare a pericolului pentru ordinea publică în condițiile în care un alt coinculpat, trimis în judecată pentru fapte similare, a fost pus în libertate. În virtutea egalității de tratament se impune ca și în privința inculpatei, instanța să constate că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării nu mai există. Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatei, arată că aceasta nu are antecedente penale, beneficiază de o reputație ireproșabilă în societate și nu a intrat niciodată în conflict cu colegii sau cu superiorii ei ierarhici. Având în vedere toate aceste argumente, solicităîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate apreciind că încheierea Tribunalului Cluj este temeinică și legală. Aceasta întrucât, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, Tribunalul Cluja făcut o apreciere și o analiză judicioasă în ceea ce privește incidența art. 148 lit. f pr.pen, și a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru a se reține că arestarea preventivă a inculpaților pentru viitor este necesară. Așa cum rezultă, orice discuție cu privire la limitele de pedeapsă și care vizează îndeplinirea celei dintâi condiții a textului de lege, nu comportă nici un fel de discuții, însă raportat la cea de-a doua condiție cu privire la pericolul pentru ordinea publică, prima instanță a făcut o analiză judicioasă în raport de probele administrate deja cu precizarea că această cauză este în primă instanță aproape de finalul cercetării judecătorești, posibil fiind ca la primul termen de judecată să se pronunțe o hotărâre pe fondul cauzei astfel că instanța de fond și-a format o optică fără a face vreo referire la dezlegarea fondului pricinii în ceea ce privește vinovăția. În considerentele hotărârii se apreciază în ceea ce privește existența pericolului pentru ordinea publică și se reține corect că acesta rezultă din felul în care inculpații au înțeles să deruleze activitatea infracțională, din activitatea extinsă pe o îndelungată perioadă de timp, din numărul părților implicate și nu în ultimul rând prin faptul că din modul în care inculpații au acționat, au permis unor persoane care nu au fost suficient testate din punct de vedere al aptitudinilor pe care le aveau să obțină permise de conducere cu încălcarea normelor legale și punând în pericol însăși siguranța traficului rutier. Criticile aduse încheierii atacate sunt nejustificate, recursurile sunt nefondate sens în care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. solicită a fi respinse. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea ei în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea lui în stare de libertate. Arată că regretă mult fapta comisă și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se ține seama și de starea sănătății sale.
CURTEA:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 10 februarie în dosarul nr-, în temeiul art. 3002rap. la art. 160/b pr.penală, s-a constatat legalitate și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații și -, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara formulată de inculpatul, menținându-se starea de atest a inculpaților.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Cluja apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent față de inculpații și.
Examinând incidența dispozițiilor art. 143.pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv conținutul proceselor-verbale de sesizare din oficiu, denunțul formulat de, notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, convorbiri care au avut legătură cu cauza, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental de către inculpații, cu investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, nota privind activitatea de filaj realizată ca urmare a autorizației emise de către instanță, planșa cu imaginile fotografice preluate cu prilejul activității de filaj, declarațiile inculpaților, precum și ale învinuiților și, declarațiile denunțătorului precum și ale candidaților, ale martorilor, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și, precum și declarațiile acestora; procesele-verbale de percheziție efectuate la domiciliile inculpaților și, din care rezultă că s-au găsit mijloacele tehnice audio utilizate la fraudarea examenelor, precum și o bancnotă de 100 Euro identificată la domiciliul inculpatului, bancnotă remisă acestuia la data de 04.03.2009 de către investigatorul; declarațiile candidaților care au fost ajutați de să promoveze în mod fraudulos examenul de obținere a permisului, procesul verbal de percheziție informatică pentru unitățile de calculator ridicate de la AUTO
La acestea se adaugă și probele administrate până în prezent în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești care nu se contrazic până la acest moment cu cele administrate în cursul urmăririi penale.
Tribunalul a reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt deosebit de grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se astfel ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr. R ( 80) 11 Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care aceștia sunt trimiși in judecată, este cu mult peste limita minimă, prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Din aspectele care se desprind până în prezent din actul de sesizare și din cercetarea judecătorească reiese că astfel de fapte de genul celor ce li se impută inculpaților au avut un puternic impact negativ în societate, determinând efectuarea unor anchete penale în mai multe județe ale țării. Aceste anchete au determinat dezbateri ample și serioase în mass-media prin prisma pericolului prezentat în trafic de acei conducători auto care nu dețin deprinderile necesare pentru a putea conduce autovehicule, nu cunosc semnele de circulație sau nu au aptitudinea de a citi ori înțelege indicatoarele rutiere.
În astfel de condiții, așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare prin care s-a menținut starea de arest, ținând cont și de faptul că în ultimii ani în România numărul accidentelor rutiere soldate cu victime este în continuă creștere, conduita inculpaților, așa cum a fost descrisă de către anchetatori și cum se desprinde până în prezent din actele de urmărire penală și din declarațiile din fața instanței nu poate fi decât una sancționabilă. Chiar dacă măsura arestării preventive nu poate avea caracter punitiv, instanța a apreciat că menținerea acestei măsuri se impune prin prisma scopului ei preventiv, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din caracterul repetat al acțiunilor inculpaților, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale. Nu pot fi deloc neglijate aspecte cum ar fi acelea că prin faptele comise de inculpați au obținut permise de conducere persoane care nu au fost în nici un mod testate dacă prezintă aptitudinile reale ale unui conducător auto, faptele putând deci cauza consecințe tragice în trafic. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu, corelată cu împrejurarea că astfel de acțiuni decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere, conduc instanța la concluzia că, deși inculpații nu posedă antecedente penale și au recunoscut faptele în materialitatea lor, manifestând regret, nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea ei.
Mai mult, cercetarea judecătorească este încă în plină derulare, există persoane față de care în faza de urmărire penală s-au disjuns și se continuă cercetările, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție tribunalul a apreciat că este necesară în continuare privarea de libertate a acestora. Aceasta în pofida lipsei antecedentelor penale și a împrejurării că au manifestat regret față de comiterea faptelor, aceste împrejurări urmând a fi avute în vedere la individualizarea pedepselor, în cazul în care inculpații vor fi găsiți vinovați.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Totodată, având în vedere că instanța de judecată a fost investită cu soluționarea prezentei cauze la data de 5 iunie 2009, raportat la complexitatea acesteia și la numărul de persoane ce se impune a fi audiate în continuare în vederea stabilirii adevărului, nu se poate susține că s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, prin prisma tuturor criteriilor consfințite prin jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate de apărătorul inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recursuri inculpații solicitând admiterea acestora, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu obligația de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost modificate în sensul că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, că ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, iar la acest moment, în baza principiului egalității în fața legii, se impune aplicarea și pentru acesta a unei alte măsuri preventive, respectiv obligația de a nu părăsi țara.
Inculpata - a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii atestării preventive nu mai există, că nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că măsura luată prin durata ei ignoră conceptul de termen rezonabil.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
În baza probelor administrate în cauză, Curtea constată că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care sunt judecați.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului admite posibilitatea de recunoaștere pentru autoritățile judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, ele fiind cel mai în drept să evalueze starea de fapt. În acest sens, în acord cu normele europene care precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană, reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive, cu faptul că cercetarea judecătorească este în curs de finalizare și având în vedere considerentele enumerate pe larg de instanța de fond și însușite de C, instanța de recurs constată că criticile aduse încheierii atacate sunt nejustificate.
Mai mult, susținerea inculpaților în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică nu mai există sau că acesta s-a diminuat este nefondată, având în vedere rezonanța faptelor în rândul comunității, sentimentul de insecuritate ce derivă din împrejurarea că o persoană care a comis fapte de gravitate mare este cercetată în stare de libertate și posibilitatea de a încuraja în acest context și alte persoane să comită astfel de infracțiuni.
În aceste condiții este evident că lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, iar faptul că inculpații nu au antecedente penale, atitudinea sinceră a acestora și regretul manifestat nu sunt suficiente pentru revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 385/9 pr.penală care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.penală, Curtea va respinge recursurile declarate în cauză ca nefondate, obligând inculpații, conform art. 192 alin. 2.pr.penală, la câte 200 lei fiecare în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și (ambii arestați în Penitenciarul Gherla ), împotriva încheierii penale nr. din 10 februarie 2010 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./4 ex./01.03.2010.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Virgil Viorel Andreieș Iuliana
