Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2159/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1271
Ședința publică din data de 16 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu consideră că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv. Subliniază că, la dosarul cauzei, nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică și nici date care să justifice temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea impieta bunul mers al cercetării judecătorești. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii atacată, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia, în raport cu pericolul concret al faptei, furt calificat, și de modalitatea de săvârșire a acesteia. Susține că, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă, perseverența infracțională a acestuia este vădită.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestuia, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Față de cele expuse solicită să fie considerată ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Recurentul - inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât este grav bolnav și necesită un tratament medical costisitor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 20.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit.a,e și i Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 10/11.12.2008, în jurul orei 02,00, în timp ce se aflau pe str. -, sector 5, împreună cu inculpatul, au spart geamul portierei stânga spate de la autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-73- (parcat pe aceeași stradă și aparținând părții vătămate ) din interiorul căruia au sustras 30 de cutii de ciocolată, un telefon mobil marca Nokia N 81 și un ceas de mână marca, prejudiciul fiind în valoare de 5000 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Pentru considerentele apreciate ca temeinice în menținerea măsurii arestării preventive, cererea privind înlocuirea acestei măsuri cu una mai blândă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, apare ca fiind neîntemeiată și pe care de consecință nu poate fi primită de
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 20.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /02.10.2009
2 ex.
Red.. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Sofica DumitrașcuJudecători:Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu, Mariana Constantinescu
