Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1286/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2061/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1286
Ședința publică de 28 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Recurentul inculpatavând cuvântul, arată că își retrage recursul formulat.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită a se lua act de retragerea recursului acestuia.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 12 august 2009 Tribunalului București - Secția Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului. În continuare mai arată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale,a recunoscut și regretat fapta comisă și are un copil minor în întreținere. De asemenea, mai susține că nu există temerea că se va sustrage ori că va influența buna desfășurare a procesului în continuare, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul cu privire la inculpatul, consideră încheierea pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală ca fiind legală și temeinică. Consideră că în mod judicios instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive și se impune menținerea acestei măsuri. În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, arată că acesta rezidă din modalitatea concretă de comitere a faptei, natura drogului de mare risc traficat și circumstanțele personale ale inculpatului.
Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii instanței de fond și respingerea recursului ca fiind nefondat.
De asemenea, solicită a se lua act de manifestarea de voință a recurentului inculpat în sensul retragerii recursului.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,solicită a se lua act de retragerea recursului.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr- în baza art.300/1 alin.l Cod proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și și s-a menținut starea de arest a acestora.
Pentru a pronunța această încheiere, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea art.149 Cod proc.pen. fiind îndeplinite condițiile prev. de art.68 ind.1 Cod procedură penală cu referire la art. 143 Cod procedură penală, rap. la art. 148 lit.f Cod proc.pen.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, în ceea ce privește condițiile prevăzute de art.143 Cod proc.pen. instanța a avut în vedere: procese-verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorilor cu nume de cod ""și " ", întocmite cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate de droguri, procese-verbale, întocmite de investigatorii sub acoperire și de lucrătorii de poliție, procese-verbale de supraveghere operativă, procese-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico-științifice, procese-verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, declarații de martori, declarații de învinuiți și inculpați, precum și alte acte de urmărire penală.
Pe de altă parte, s-a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei ultime condiții, tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute a fi fost săvârșită de inculpați, modalitatea concretă de comitere a acestora, gradul de pericol social crescut al faptelor, împrejurările concrete în care au fost comise faptele și urmările produse.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la prevederile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica.
și suficiența acestor motive, Tribunalul le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportări la prevederile art. 136.C.P.P. apreciind că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Pentru aceste considerente, în baza art.3001Cod proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații și .
La termenul la care au avut loc dezbaterile asupra recursului inculpatul a arătat că își retrage recursul.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a solicitat cercetarea sa în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luarii măsurii arestării preventive, în raport de poziția sa procesuală sinceră, de împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, având și un minor în întreținere.
Analizând încheierea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:
Cu privire la inculpatul, instanța de recurs constată că acesta a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, în sarcina acestuia reținându-se că în data de 21.01.2009, l-a ajutat pe inculpatul să vândă colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 3,65 grame heroină,
Inculpatul a fost arestat preventiv la 14.08.2009 de către Tribunalul București Secția I Penală, în cauză reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 rap. la art. 681.proc.pen. și art. 148 lit. f proc.pen.
Din analiza actelor dosarului Curtea constată corectă concluzia instanței de fond, în sensul că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și justifică privarea de libertate a acestuia.
Curtea are în vedere în acest sens că probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive nu este de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței indiciilor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. De altfel, poziția procesuală a inculpatului a fost una de recunoaștere, apărarea formulând critici numai din perspectiva dispozițiilor art. 148 lit. f proc.pen.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, în lipsa unei definiții legale a noțiunii acestei noțiuni, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Ca atare, circumstanțele personale favorabile inculpatului, respectiv împrejuarea că nu este cunoscut cu antecedente penale și că a avut o poziție procesuală sinceră, nu pot fi avute în vedere în mod singular, ci prin raportare și la celelalte criterii prevăzute de lege. Or, în speță, acesta este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, și, chiar dacă existența pericolului pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, totuși, acesta nu poate fi ignorat, cu atât mai mult cu cât traficul de droguri determină în rândul opiniei publice o rezonanța socială negativă, iar acest fenomen infracțional a căpătat o amploare fără precedent, tinzând să se transforme într-un adevărat fenomen social. Instanța de recurs reține că și Curtea Europeană a drepturilor Omului admite că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp. Aceasta este și situația în speță, faptele de genul celor pentru care inculpatul este cercetat cunosc o amploarea fără precedent și au urmări nefaste asupra sănătății publice, în special asupra tinerilor, societatea resimțind astfel nevoia unei reacții imediate și eficiente în sensul restabilirii relațiilor sociale lezate prin faptele penale.
În raport de aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate de către inculpatul, va respinge recursul acestuia ca nefondat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, față de manifestarea acestuia de voință, va lua act de retragerea recursului.
În raport de soluțiile ce urmează a fi pronunțate, conform art. 192 alin. 2.proc.pen. recureții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12.08.2009 a Tribunalului București Secția I Penală pronunțată în dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul împotriva aceleași încheieri de ședință.
Obligă fiecare recurent la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocatului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LR - 25.09.2009/Dact.EA-11.09.2009/2ex/
IP- Jud.
Președinte:Francisca VasileJudecători:Francisca Vasile, Niculina Alexandru, Lucia Rog
