Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1289/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.8795/2/2009
2217/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1289
Ședința publică din data de 22 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul G - împotriva încheierii de ședință din data de 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat G, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice această măsură. Astfel, solicită a se avea în vedere declarația martorului, care susținea apărarea inculpatului, în sensul că a acționat în legitimă apărare, precum și faptul că lăsarea în libertatea a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținându-se cont că acesta nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, precum și faptul că are un domiciliu stabil și provine dintr-o familie organizată, care-l susține.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, întrucât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.136, 143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită Curții să aibă în vedere că nu a făcut decât să-și apere viața.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.3001 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G -, iar în temeiul art.3001 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal, solicitând să se aibă în vedere poziția sinceră de recunoaștere și regret pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal, dar și faptul că are un domiciliu stabil și provine dintr-o familie organizată.
Examinând încheierea recurată, atât față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, inculpatul G - este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, reținându-se că, în noaptea de 13/14 mai 2009, în jurul orei 2200, pe strada - - din Municipiul B, Sector 3, inculpatul l-a înjunghiat pe cu un cuțit, provocându-i un traumatism prin agresiune, plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng, spațiul VIII intercostal pe linia axială posterioară cu interesarea diafragmului și splinei, hemoperitoneu masiv, ce a necesitat internarea urgentă în spital și intervenția chirurgicală, procedându-se la splenectomie.
Inculpatul G - a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.141/UP/16.06.2009, (emis de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-), reținându-se a fi întrunite condițiile art.143, art.148, lit. f Cod procedură penală și art.1491, art.151 Cod procedură penală, durata arestării preventive fiind de 29 de zile, de la 16.06.2009 până la 14.07.2009, inclusiv.
Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 16 iunie 2009, când față de inculpat a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța de fond.
Astfel, îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei este neîndoielnică, iar pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat, în principal, de natura și gravitatea faptei, precum și datele personale ale inculpatului (comportamentul violent), care - lăsat în libertate - ar putea încerca amenințarea părții vătămate, creând, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
Fără a considera necesară analiza probelor, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora, Curtea - doar antamând faptele principale și probatoriile - constată că, în speță, există suspiciunea rezonabilă, în sensul art.5, paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat.
Astfel, în opera de analiză a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În plus, în condițiile în care există indicii temeinice că recurentul săvârșit fapta pentru care este cercetat și având în vedere împrejurarea că fenomenul infracțional, în general, și faptele de genul celor pentru care este cercetat recurentul inculpat, în special, cunosc o creștere îngrijorătoare, apărările invocate de inculpat nu pot fi primite.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță, corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, Curtea - potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală - îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G - împotriva Încheierii de ședință din data de 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./07.10.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Antoaneta Nedelcu, Viorel Adrian
