Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1302/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.8348/2/2009
2097/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1302
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.09.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Iuliana Marilena Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Leontina
GREFIER - A
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații si împotriva încheierii de ședința din 18 august 2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu A si recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință si pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate. Susține că recurentul inculpat poate fi judecat in stare de libertate ca egalitate de tratament cu coinculpații judecați in aceeași cauza, aflați in stare de libertate.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință si pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate, ca egalitate de tratament cu coinculpații judecați in aceeași cauza, aflați in stare de libertate. Precizează că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale si este arestat de 9 luni.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiate recursurile declarate in cauza și pune concluzii de respingere a acestora, încheierea de ședința fiind legală și temeinică. In cauza subzista temeiurile avute in vedere la data arestării, si având in vedere faptele pentru care sunt cercetați, caracterul organizat al activității infracționale, apartenența acestora la un grup infracțional organizat, fără a aprecia cu privire la vinovăția acestora, față modalitatea de comitere a faptei, apreciază ca judecarea in stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat precizează ca plecase din tara cu doua luni înainte de arestarea sa, a fost reținut când a revenit in tara, ca autorii faptelor sunt liberi iar el este arestat, si recurentul inculpat susține ca autorii sunt liberi, ca nu este cunoscut cu antecedente penale si nu a săvârșit fapta.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 18.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului, Secția a II-a penală în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă pentru inculpații și.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Rechizitoriul nr.396/D/P/2007 din data de 18.03.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare
de arest preventiv, a inculpaților și după cum
urmează:
-,trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr.39/2003, art. 26 Cod penal raportat la art. 24 al. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raporta la art. 27 pct. 1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
-,trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr.39/2003, art. 9 al. 2 Legea nr.39/2003, art. 26 Cod penal raportat la art. 24 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic art. 41 al. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 27 pct. 1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplic. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea de ședință din 27.06.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală emisă în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. și de art. 148 lit.f p Cod Penal, în sensul că în cauză
din actele de cercetare efectuate rezultă existența unor indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților se justifică și din perspectiva îndeplinirii scopului acestei măsuri preventive, așa cum este prevăzut în art. 136 pr. pen. în sensul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit art. 160 pr.pen în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu
mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța
constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu
există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere,
revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când
instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare
privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,
instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților susmenționați nu s-au schimbat (148 lit. f și art 143.p Cod Penal) și justifică în continuare privarea de
libertate a acestora, pentru următoarele considerente:
Astfel deși în legislația romană nu există o reglementare de principiu a cazurilor în care o persoană poate fi privată de libertate, legea fundamentală statuează în concret în art. 53 ca " exercițiul unor drepturi și libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, printre altele și pentru apărarea ordinii sau a moralei publice" fără a fi aplicate în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului și libertăților.
În cauză inculpații au fost arestați în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Categoric nu poate fi pus semnul egalității între pericolul social al faptei și persoanele inculpaților care în speță sunt necunoscuți cu antecedente penale. Însă nu este de neglijat că pericolul social al faptei trebuie raportat și la persoanele acestora și nu mai puțin important la natura faptelor deduse judecății. În acest context încadrarea juridică deosebit de complexă cu care a fost sesizată instanța cuprinde printre altele și art. 7 alin. 1 din Legea nr.39/2003 care în contextul social economic actual tinde să devină un real fenomen social.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate.
Curtea, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art.3856Cod procedură penală, constată că încheierea este temeinică și legală. În cauză există indicii temeinice care justifică aprecierea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele ce li se rețin în sarcină.
Astfel în sarcina inculpatului s-a reținut că a inițiat împreună cu alții un grup infracțional organizat și a condus persoanele atrase în grup la comiterea infracțiunilor de falsificare de instrumente de plată electronice, punerea în circulație a acestora, efectuarea de operațiuni frauduloase cu instrumente de plată electronice.
În sarcina inculpatului s-a reținut că împreună cu alții a pus în circulație instrumente de plată electronică, efectuarea de operațiuni frauduloase cu instrumente de plată electronică constând în retragerea sumei de 600 milioane lei prin utilizarea unor instrumente de plată falsificate.
Gravitatea faptelor pretins comise, participarea inculpaților într-o structură infracțională organizată, mărimea acestui grup și specializarea lui în săvârșirea unor infracțiuni justifică aprecierea că aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică, existând temerea că odată puși în libertate ar putea săvârși același gen de fapte.
De asemenea, Curtea constată că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat și justifică în continuare menținerea ei. O bună desfășurare a procesului penal, relevă de asemenea menținerea măsurii preventive.
De aceea Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, urmând ca în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală să îi oblige la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 18.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, azi, 9 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. 2 ex./23.09.; 2.10.09
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Iuliana Marilena Ciolcă, Leontina
