Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1347/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 9019/2/2009
2270/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1347/
Ședința publică din data de 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 311.974/02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru netemeinicie în ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, arătând că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, pentru care legea prevede un regim sancționator mai blând față de traficul de droguri de mare risc, cu limite de pedeapsă de la 3 la 15 ani, a avut o atitudine constant sinceră încă de la debutul urmăririi penale și și-a asumat consecințele faptei sale, este un tânăr serios, care provine dintr-o familie organizată, a avut un comportament corect în societate și nu a cunoscut faptul că drogul, cannabis, este interzis la deținere și, în egală măsură, nu există date că se va sustrage procesului penal, considerente în raport cu care solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, pe fond, în temeiul art.160 alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de natura infracțiunii, de cantitatea de drog ce a făcut obiectul traficului ilicit, 60 grame cannabis, drog tranzacționat în curs de aproximativ o săptămână, avându-se în vedere și împrejurarea că, deși în vârstă de numai 19 ani, inculpatul a absolvit numai 6 clase și a fost sancționat anterior pentru consumul de droguri.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a fost instigat la comiterea infracțiunii, întrucât banii i-au fost oferiți înainte de realizarea primului flagrant, lucrat fără carte de muncă și a fost consumator ocazional de marijuana.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, reținându-se că măsura arestării preventive a acestuia a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar temeiurile care au determinat luarea respectivei măsuri nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, s-a arătat că acesta rezultă atât din natura și gravitatea faptelor, modalitatea în care se reține că au fost săvârșite, amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului, existând temerea că, odată pus în libertate, ar putea comite și alte fapte similare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurentului, care provine dintr-o familie organizată, este tânăr, a avut un comportament corect în societate și a manifestat o atitudine procesuală corespunzătoare, iar, după perioada petrecută în stare de arest preventiv, a înțeles consecințele nefaste ale faptelor sale.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21.05.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 316/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și de participație improprie la trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, în data de 9.05.2009, a vândut numitului cantitatea de 35,77 gr. cannabis cu suma de 1200 lei, la datele de 14.05.2009 și 16.05.2009, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitățile de 1,00 gr. și 7,13 gr. cannabis cu sumele de 100 lei și, respectiv, 500 lei, iar la data de 20.05.2009 a dat martorului cantitatea de 15,37 gr. cannabis pentru aoa scunde în momentul în care organele de poliție s-au prezentat la locuința sa pentru efectuarea unei percheziții domiciliare.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță procesul - verbal de recunoaștere de pe fotografie a inculpatului de către numitul, procesele - verbale de consemnare a declarațiilor investigatorului sub acoperire și colaboratorului cu identitate protejată, procesele - verbale de percheziție corporală și domiciliară, procesul - verbal de prindere în flagrant, declarațiile inculpatului - care a manifestat o atitudine procesuală sinceră, declarațiile învinuitului, declarațiile martorului, precum și concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice și siguranței persoanei, având în vedere predispoziția consumatorilor și traficanților de droguri de a comite infracțiuni, de cele mai multe ori în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării de droguri, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care a abandonat de cursurile școlare (a absolvit doar 6 clase), nu are ocupație și loc de muncă, este consumator de droguri, iar, anterior, i-au fost aplicate două sancțiuni cu caracter administrativ pentru comiterea faptelor prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii și procurării drogurilor pentru consum propriu.
Toate aceste împrejurări, precum și faptul că, până în prezent, nu a debutat încă cercetarea judecătorească în cauză, inculpatul nefiind audiat și nefiind administrată nici o probă de către instanța de fond, formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de acesta nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la recurent aplicarea dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 22.IX.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex./.12.10.2009
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Magdalena Iordache, Daniela
