Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1348/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.9020/2/2009
2272/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1348/
Ședința publică din data de 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.45/02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv acte medicale.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere formulată de recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că privarea, în continuare, de libertate a inculpatului nu mai este utilă și oportună și aduce atingere gravă stării sale de sănătate, având în vedere faptul că, la momentul arestării, urma un tratament de dezintoxicare și un tratament psihiatric, întrucât, așa cum rezultă din actele depuse astăzi, inculpatul suferă de tulburări de personalitate, iar administrația locului de deținere nu a aprobat continuarea tratamentului psihiatric, astfel că întreruperea bruscă a medicației a determinat o deteriorare a stării sale de sănătate.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este învinuit, motiv pentru care se impune menținerea sa în stare de arest, însă această motivare va subzista în tot cursul procesului, însă acesta ar putea beneficia de clemența instanței, având în vedere faptul că a recunoscut comiterea infracțiunii și a dat declarații detaliate în faza de urmărire penală, are familie, un domiciliu stabil, nu se va sustrage procesului penal și se va prezenta la fiecare termen, nu există date că ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor sau a probelor, în condițiile în care învinuirile sunt dovedite prin înregistrările convorbirilor telefonice, declarațiile colaboratorului sub acoperire, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, pe fond, punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că cercetarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în formă continuată, pe o perioadă de 3 luni, apreciind că nu a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a debutat datorită numeroaselor cereri formulate de inculpat. Privitor la starea de sănătate, apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.1391Cod procedură penală, în condițiile în care locul de deținere nu îi poate asigura tratamentul de care are nevoie.
În replică, apărătorul ales arată că inculpatul nu necesită efectuarea unei intervenții chirurgicale, ci un tratament medicamentos, respectiv o tabletă pe zi, care nu i-a fost aprobat de către administrația locului de deținere, ceea ce a condus și la pierderea în greutate de la 84 la 61 kg.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 15 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), s-a dispus, în temeiul art.3002- art.160 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului și respingerea - ca neîntemeiată - a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr.430/D/P/2008 din data de 14.01.2009 emis de Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - Biroul Teritorial București, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în perioada 28.03.2008-20.06.2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " și " " cantitatea totală de 0,44 grame de substanță care conține heroina contra sumei de 250 lei rovenită p. din fondurile MIRA; la data de 28.03.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " o punguță ce cântărea 0,99 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 50 lei; la data de 13.06 2008 vândut colaboratorului cu nume de cod " " două punguțe ce cântăreau 0,19 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 ei; la data de 20.06.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " ", două punguțe ce cântăreau 0,16 grame substanță de conține heroină, contra sumei de 100 lei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic, art.33 lit.a Cod penal.
Prin încheierea de la data de 23.10.2008.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a l-a Penală, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o perioada de 29 zile, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. și art. 148 lit.f
C.P.P.Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art 143.C.P.P. existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind declarațiile martorilor denunțători, procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal de percheziție domiciliară, proces verbal de înseriere bani, procese verbale de percheziții corporale, declarații martori, rapoarte de constatare tehnico științifică și declarații de inculpat și alte acte de urmărire penală, toate aflate la dosarul cauzei.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f fără C.P.P. a se mai face referire, în mod special, la condiția privind împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, în pronunțarea soluției Tribunalul a avut în vedere cea de-a două condiție impusă de art. 148 lit.f C.P.P. respectiv prezența în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel, în aprecierea acestei condiții, Tribunalul a luat în considerare gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, raportat la natura și gravitatea acestora, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor. De asemenea, la reținerea pericolului social pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere și rezonanța negativă pe care o are săvârșirea faptelor de acest gen asupra mediului social, securitatea societății civile fiind periclitată în mod evident.
A considerat, de asemenea, că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cauză nu a fost administrată nicio probă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând pentru netemeinicie și solicitând Curții punerea sa în libertate.
În susținerea recursului, apărătorul recurentului inculpat a arătat în fața Curții că privarea de libertate în continuare a acestuia nu mai este utilă și oportună și aduce atingere stării sale de sănătate, având în vedere că la momentul arestării recurentul urma tratament de dezintoxicare și un tratament psihiatric, el suferind de tulburări de personalitate, iar administrația locului de deținere nu a permis continuarea acestor medicații.
În fine, s-a mai invocat aspectul că recurentul inculpat ar putea beneficia de clemența instanței, motivat de faptul că a recunoscut comiterea faptei și a dat declarații detaliate, cooperând cu organele judiciare.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate și raportându-se la dispozițiile art.38515Cod procedură penală, cu trimitere la art.3002- art.160 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondat recursul, în virtutea considerentelor ce urmează:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.430/D/P/2008 din data de 14 ianuarie 2009 al Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.2 din aceeași lege, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin încheierea de la data de 23.10.2008.2009, Tribunalul București Secția a l-a Penală, a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, constatând îndeplinite în cauză cerințele art. 143 Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Ulterior, starea privativă de libertate a inculpatului a fost menținută în urma evaluării asupra subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea acestei măsuri, în contextul reglementat de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Concluzia la care a ajuns Tribunalul București, în urma analizei asupra necesității menținerii stării de arest a inculpatului, este - în opinia Curții - îndreptățită, iar persistența temeiurilor constatate la luarea acestei măsuri evidentă.
Astfel, art.5, paragraful 1, lit.c al CEDO prevede că arestarea preventivă se poate dispune atunci când există motive verosimile de bănuială legitimă că persoana a săvârșit o infracțiune.
Este evident că art.148 lit.f Cod procedură penală instituie o garanție în plus, în favoarea inculpatului, care nu poate fi arestat preventiv pentru săvârșirea oricărei infracțiuni, chiar dacă există indicii temeinice, ci numai atunci când pedeapsa prevăzută pentru acea infracțiune este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică. Se poate afirma prin urmare că prevederile dreptului intern în materia arestării preventive sunt mai restrictive decât cele din CEDO.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca și trăsătură esențială a infracțiunii.
Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului public trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta - între altele - și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unei fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unei astfel de fapte.
În cauza de față, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni caracterizate de un ridicat grad de pericol social, mai ales din perspectiva consecințelor asupra stării de sănătate fizică și psihică, pe care consumul de droguri le poate avea, precum și o rezonanță negativă asupra climatului social, a efectelor dăunătoare, uneori iremediabile, pe care traficul de droguri le determină.
Curtea precizează în acest context că temeiurile prevăzute de art.143 și art.148 Cod procedură penală - în cauza prezentă, cu referire incidentă la art.148 lit.f Cod procedură penală - sunt examinate prin raportare la probele ce se vor administra prin intermediul mijloacelor de probă, probe ce conferă elemente concrete în susținerea temeiurilor inițiale privind arestarea preventivă.
Ținând cont de faptul că inculpatul a fost arestat preventiv la 23 octombrie 2008, Curtea consideră necesar a analiza justețea menținerii măsurii privative de libertate și din prisma respectării caracterului rezonabil.
Curtea Europeană a drepturilor omului a admis în numeroase cauze (cu titlu de exemplu - Letellier Franței) că în măsura în care dreptul național prevede, pentru gravitate deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pentru un termen limitat.
Pericolul concret are o existență legată de timp, de regulă, trecerea timpului putând conduce la limitarea pericolului până la dispariție, iar lipsa lezării ordinii publice echivalând cu dispariția acestui pericol.
Se pune, astfel, problema limitei rezonabile a detenției preventive a inculpatului, Curtea trebuind să aprecieze dacă termenul scurs până în prezent a depășit - la un moment dat - limitele rezonabile, adică acelea ale sacrificiului, care în circumstanțele cauzei, ar putea fi în mod rezonabil să fie impus unei persoane prezumate a fi nevinovate.
În acest sens, art.5, paragraf 3 din Convenția Europeană - normă la care urmează a ne raporta în analiza noastră - a reglementat instituția termenului rezonabil al arestării preventive, prevăzând că "orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.c din prezentul articol, -, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Durata rezonabilă a detenției, în lumina art.5, paragraf 3 din CEDO, se apreciază in concreto, instanțelor naționale revenindu-le obligația de a argumenta cu probe motivele menținerii detenției.
În cauza de față, alături de persistența motivelor plauzibile, cu privire la săvârșirea infracțiunii de care este acuzat recurentul inculpat, Curtea constată îndeplinită și cerința protejării ordinii publice, în contextul în care, punerea în libertate a recurentului ar fi de natură și în măsură să afecteze ordinea publică.
Din această perspectivă, Curtea are în vedere că aprecierea asupra necesității menținerii stării privative de libertate, în cursul judecății, este susținută și prin elemente de fapt ce dau relevanță informativă asupra cauzei penale, deci inclusiv cu referire la măsura arestării preventive, întrucât, prin operațiunea logică a interpretării, temeiul prevăzut în art.148 lit.f Cod procedură penală este examinat prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, pe parcursul cercetării judecătorești.
Așadar, menținerea arestării preventive justificată inițial de motivul pericolului concret pentru ordinea publică își păstrează - în opinia Curții - caracterul legitim, păstrând echilibrul între dreptul la libertate individuală și la prezumția de nevinovăție, pe de o parte, și scopul legii - asigurarea ordinii publice, pe de altă parte.
Deși de la data arestării recurentului inculpat a curs o perioadă de timp semnificativă, în concepția Curții, ordinea publică este încă efectiv amenințată; deținerea preventivă impunându-se a se prelungi pentru neliniștea creată în rândul comunității de asemenea infracțiuni, precum cele de care este acuzat inculpatul.
Considerentele expuse se constituie în tot atâtea temeiuri în vederea respingerii cererii formulate de inculpat, în vederea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu precizarea că - în cauză - temeiul ce a fundamentat privarea de libertate nu s-a schimbat.
În fine, un ultim aspect ce urmează a fi lămurit este cel cu privire la susținerile recurentului inculpat referitor la starea sa precară de sănătate, în acest sens fiind prezentate în fața Curții o serie de acte medicale, ce atestă afecțiunile de care el suferă.
Într-o asemenea ipoteză, dispozițiile art.1391Cod procedură penală prevăd că, în cazul în care, pe baza actelor medicale, s-ar concluziona că cel arestat preventiv suferă de o boală ce nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere va dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Ori, din acest punct de vedere, recurentul inculpat are posibilitatea legală de a sesiza administrația locului de deținere, în situația în care îndeplinește cerințele art.1391Cod procedură penală.
În consecință, față de argumentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 15.IX.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală, din Dosarul nr- și constatând că acesta este cel care se află în culpă procesuală, va face aplicația dispozițiilor art.192, alin.2, Cod procedură penală și va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 15.IX.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
GREFIER,
-
Red./8.10.2009
Dact./12.10.2009
Ex.2
Red.G--II.
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Magdalena Iordache, Daniela
