Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 139/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr.418/2/2010

134/2010

DECIZIA PENALĂ NR.139/

Ședința publică din 25 ianuarie 2010

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Damian Dolache

JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină

JUDECĂTOR 3: Niculae

GREFIER - -

__________________________________________________________

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 04.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/20.01.2010, depusă la dosarul cauzei (fila 6).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.

Consideră că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de excepție și nu au apărut altele noi care să impună privarea de libertate a inculpatului.

De asemenea, apreciază că nu mai sunt îndeplinite dispozițiile art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, neexistând probe la dosar în acest sensul că în stare de libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică ori ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Solicită a se avea în vedere faptul că a colaborat cu organele de cercetare penală, mai mult a fost și amenințat de ceilalți inculpați, însă la acest moment procesual nu se mai impune menținerea sa în stare de arest.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, apreciind-o a fi temeinică și legală.

Susține că există suficiente probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, subzistând temeiurile care au stat la baza arestării preventive, apreciind astfel că lăsat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptelor de fals și înșelăciune comise, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care era fără ocupație, iar prin săvârșirea acestor infracțiuni încerca să-și asigure mijloace materiale, creând consecințe grave asupra părților vătămate.

Astfel, apreciind că sunt îndeplinite disp. art.143 Cod de procedură penală și cele două condiții cumulative prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, apreciind-o a fi temeinică și legală.

Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3 Cod de procedură penală, solicită a se avea în vedere că ceilalți inculpați cercetați în cauză sunt liberi, iar el a fost amenințat și chiar bătut. Mai mult, susține că a completat numai o cerere despre care nu avea cunoștință și asigură instanța că, dacă va fi lăsat în stare de libertate, se va prezenta la judecată ori de câte ori va fi chemat.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

În temeiul art. 3002rap. la art. 160 ind. b Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului arestat în baza nr. 51/UP/28.03.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și menține starea de arest.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut:

Prin Rechizitoriul nr. 3258/P/2007- Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată inculpatul, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod procedură penală, art. 26 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-au reținut următoarele: la data de 13.07.2007, a completat în numele părții vătămate o cerere pe care a depus-o la Primăria sectorului 6 - B - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale prin care a solicitat eliberarea unui certificat privind impozitele și taxele locale cu privire la imobilul situat în B, str. - - și a încredințat certificatul astfel obținut inculpaților și, pentru a fi folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului respectiv; inculpatul a completat o cerere în numele inculpatei pentru eliberarea unui certificat de atestare fiscală privind impozite, taxe locale și alte venituri la bugetul local pentru persoane fizice pe care a depus-o la Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale al Primăriei sectorului 6 B și a încredințat certificatul astfel obținut inculpatei, pentru a fi folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului situat în-; de asemenea, inculpatul a pus la dispoziția inculpatului înscrisurile necesare în vederea falsificării unui certificat de urbanism a cărui eliberare o solicitase inculpata și a ajutat-o în acest mod pe inculpată să se inducă în eroare pe părțile vătămate și cu prilejul încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr.5411/2007; în cursul anului 2008 pus la dispoziția inculpatului înscrisurile necesare în vederea falsificării actelor de identitate alt; numitelor și, și ulterior a remis acte falsificate altor persoane, în vederea inducerii în eroare; a mai multor părți vătămate ocazia încheierii unor contracte de vânzare - cumpărare.

Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventiva nr. 51/28.03.2008, emis de Tribunalul București Secția I Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 148 lit. c, d, f, art. 1491, art. 150 alin. 1 Cod procedură penală.

Analizând actele și lucrările dosarului și văzând dispozițiile ar 3002Cod procedură penală potrivit cărora instanța este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivi dispozițiilor art. 160 Cod procedură penală, instanța a constatat că măsura arestări preventive a inculpatului a fost luată și menținută până la acest moment procesual cu respectarea dispozițiilor legale, sens în care, în baza art. 3002Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în baza art. 160 Cod procedură penală, a menținut starea de arest.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, din conținutul probelor administrate rezultă ca fiind menținute disp. art. 148 lit. c, d, f, art. 1491, art. 150 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că, pentru acest gen de infracțiuni legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește această ultimă condiție, Tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni grave, aspect care rezultă din natura acestor fapte, numărul mare de inculpați implicați în activitatea infracțională, prejudiciul extrem de ridicat și faptul că astfel de acțiuni impietează asupra încrederii populației în autenticitatea tranzacțiilor imobiliare.

În plus față de temeiurile reținute cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, instanța reține că între timp a intervenit un nou temei, respectiv art. 148 lit. a Cod procedură penală, întrucât inculpatul, după emiterea mandatului de arestare preventivă a fugit, cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fiind prins după mai mult de 1 an de la data emiterii mandatului de arestare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București și continuarea procesului penal cu persoana sa în stare de libertate.

În motivarea orală a recursului inculpatul arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de excepție și nu au apărut altele noi care să impună privarea sa de libertate.

De asemenea, apreciază că nu mai sunt îndeplinite dispozițiile art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, neexistând probe la dosar în sensul că în stare de libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică ori ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Solicită a se avea în vedere faptul că a colaborat cu organele de cercetare penală, mai mult a fost și amenințat de ceilalți inculpați, însă la acest moment procesual nu se mai impune menținerea sa în stare de arest.

Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.

Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat-complicitate la înșelăciune în formă agravată, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, toate în formă continuată, respectiv înscrisurile de la dosar, declarațiile părților vătămate, și, raportul de constatare tehnico-științifică, toate coroborate cu și depoziția inculpatului care recunoaște comiterea faptei. Probele mai sus enunțate conturează ajutorul pe care inculpatul l-a dat inculpaților, și, pentru a le deposeda pe părțile vătămate, în mod fraudulos, de imobilele acestora.

De asemenea sunt întrunite cazurile prevăzute de art.148 lit. c, d, f Cod procedură penală, ultimul astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de natura și modalitatea săvârșirii faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, de împrejurările în care au fost comisă-împreună cu alte persoane, pe o durată mare de timp, consecințele deosebit de grave ale comiterii faptelor, aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice prin eventuala lăsare în libertate a acestuia. În același timp inculpatul s-a sustras de la urmărire penală după emiterea mandatului de arestare, fiind depistat la mai bine de 1 an de la acest moment.

Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va espinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul și îl va obliga conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 04.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr- și îl obligă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

-

Red. -

Dact./16.01.2010

Ex.2

Red. / Tribunalul București - Secția I Penală

Președinte:Damian Dolache
Judecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 139/2010. Curtea de Apel Bucuresti