Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 140
Ședința publică de la 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul -Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpata I, fiica lui și, născută la data de 23 februarie 1953, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul, județul P, împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, prin care în baza art.3002alin.1 rap. la art.160 alin.1 cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații I, fiica lui si, născută la 23.02.1953, fiul lui si, născut la 21.09.1971 și B, fiul lui si, născut la 22.05.1976, ambii, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni.De asemenea, potrivit disp. art.160 alin.3 cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpata I, aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul, personal și asistată de apărător ales, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială din 18.02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu acordul instanței, avocat, apărător ales al inculpatei a luat legătura cu aceasta, precizând că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat în cauză, pe care o apreciază în stare de judecată.
Curtea, luând act de decarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al recurentei inculpate I, arată că înțelege să critice încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 12.02.2009 pentru motive de netemeinicie, solicitând instanței, în principal, admiterea recursului și pe fond revocarea măsurii arestării preventive menținută prin hotărârea atacată, iar în subsidiar, admiterea recursului și înlocuirea arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În susținerea motivelor de recurs, precizează că în cauză, la momentul de față, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată și inclusiv la menținerea ulterioară a acesteia, în condițiile în care la instanța de fond au fost audiați inculpații din dosar precum și majoritatea părților vătămate, toate dintre acestea arătând că nu au nici o pretenție de la inculpată.
Se arată că pentru justificarea privării de libertate a inculpatei I au fost invocate ca probe declarațiile părților vătămate, însă nu s-a avut în vedere că depozițiile acestora sunt contradictorii și nu aduc nici o dovadă pentru susținerea vinovăției acesteia în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.
Astfel, părțile vătămate nu au indicat pe inculpată ca făcând parte din acest presupus grup infracționale despre care se face vorbire în actul de sesizare al instanței; în declarațiile părților date la urmărire penală nu există nici o referire la numele inculpatei, singurul paragraf cu privire la aceasta fiind acela că "o femeie numită ne spunea că este bine să muncim pentru că altfel nu primim banii cuveniți", fără a se face referire la vreo faptă de amenințare.
Precizează că singura așa zisă culpă ce se poate reține în sarcina inculpatei este aceea că aceasta a dat dovadă de sârguință în munca depusă, motiv pentru care a fost numită brigadier și în această calitate se ocupa de ceilalți muncitori, însă a locuit în aceleași condiții ca și aceștia, nu i-a exploatat și nu i-a forțat în nici un fel, lucru aproape imposibil din punct de vedere fizic. Mai mult, inculpata a ajutat părțile cu diferite sume de bani pentru achiziționarea de diverse produse alimentare.
În acest sens, solicită a se avea în vedere că nici una din părțile vătămate audiate, în toate declarațiile date, nu au precizat cum anume au fost forțate la muncă de către inculpata I și dacă aceasta a avut vreun câștig de pe urma presupusei infracțiunii comise.
Pentru aceste motive, raportat la faza procesuală în care se află dosarul, inculpații fiind audiați precum și majoritatea părților vătămate, neexistând astfel pericolul ca liberă fiind să poată influența aflarea adevărului în cauză, precum și raportat la persoana inculpatei, solicită admiterea recursului, astfel cum s-a susținut mai sus.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpata a fost trimisă în jduecată, alături de alți doi coinculpați, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafi de minori, reținându-se că în perioada aprilie-iulie 2008, constituiți în grup infracțional, împreună alte persoane, au recrutat prin inducerea în eroare, transportat și exploatat prin obligarea la muncă forțată mai multe persoane.
Într-adevăr, la termenul de judecată din 12.02.2009, în fața Tribunalului Prahova au fost audiate majoritatea părților vătămate, care nu s-au constituit părți civile împotriva inculpaților.
Însă, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor și de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, solicită a se avea în vedere că în continuare subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de aceasta și menținerea ulterioară, așa cum corect s-a reținut și de instanța de fond, motiv pentru care solicită a se constata că încheierea recurată este legală și temeinică.
Prin urmare, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpata I ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului.
Recurenta-inculpată I, având cuvântul personal, precizează că înțelege să-și mențină în continuare declarațiile date, că nu se face vinovată de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, racolarea persoanelor vătămate s-a făcut de și de și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicitând admiterea recursului și punerea în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, în baza art.3002alin.1 rap. la art.160 alin.1 cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații I, fiica lui si, născută la 23.02.1953, fiul lui si, născut la 21.09.1971 și B, fiul lui si, născut la 22.05.1976, ambii, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni și potrivit disp. art. 160 alin.3 cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că subzistă și în prezent temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și lăsarea în libertate ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică, față de modalitatea în care aceștia au racolat persoanele vătămate.
Se mai arată că împotriva persoanelor bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave cum sunt infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, trebuie să se ia măsuri ferme în scopul de proteja atât viața și integritatea persoanelor vătămate care ar putea să fie influențate sau intimidate prin diverse metode, pentru a nu colabora cu organele judiciare sau pentru a schimba declarațiile date, ceea ce ar avea ca rezultat denaturarea adevărului și imposibilitatea tragerii la răspundere penală a celor vinovați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod nejustificat s-a menținut măsura arestării preventive, deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia.
Recurenta susține că nu a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, probele aflate la dosar nu fac dovada vinovăției sale, singura sa culpă fiind aceea că a dat dovadă de sârguință în munca depusă și a fost numită brigadier, în această calitate s-a ocupat de ceilalți muncitori, însă a locuit în aceleași condiții ca și aceștia și nu i-a forțat în niciun fel să lucreze.
Recurenta a mai arătat că nu a avut niciun câștig de pe urma presupuselor infracțiuni, părțile vătămate în declarațiile date la urmărirea penală nu au făcut referire la vreo faptă de amenințare exercitată asupra acestora, astfel că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, examinând încheierea criticată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856alin. 3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inculpata recurentă este trimisă în judecată alături de alți doi inculpați, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. 1 și 2 lit. a rap. la art. 13 alin. 1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001, ultimele fapte cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, reținându-se în sarcina acesteia că în perioada aprilie - noiembrie 2008, de conivență cu alți doi inculpați au constituit un grup infracțional în scopul săvârșirii de infracțiuni de trafic de persoane și în baza aceleași rezoluții infracționale au recrutat prin inducere în eroare, transportat și exploatat prin muncă mai multe persoane, printre care și un minor, fapte în urma cărora au obținut venituri substanțiale.
Inculpata a fost arestată preventiv prin încheierea nr. 54 din 26 septembrie 2008 Tribunalului Prahova, în temeiul disp. art. 143 rap. la art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc. penală.
Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare, cum corect a apreciat și instanța de fond, în sensul că există probe și indicii verosimile care determină presupunerea rezonabilă că inculpata a participat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, pedepsele prevăzute sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Plângerile și declarațiile părților vătămate de la urmărirea penală, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere, documentele emise de către autoritățile competente din Cehia, Austria, Ungaria și România, constituie indicii și probe verosimile că recurenta alături de ceilalți doi inculpați, a participat la comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 40/D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Teritorism - Serviciul Teritorial Ploiești.
Susținerile recurentei că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile și nu au indicat-o ca fiind persoana care i-a amenințat și i-a forțat să lucreze la ferma agricolă patronată de cei doi cetățeani ucrainieni cunoscuți sub numele de și și că nu sunt probe privind vinovăția sa, sunt aspecte care urmează să fie analizate și verificate de instanța de fond cu ocazia pronunțării hotărârii, în această fază procesuală instanța de recurs este îndrituită să verifice dacă menținerea stării de arest a inculpatei este legală sau nu în raport de probele administrate în cauză până în acest moment.
Or, așa cum s-a arătat, menținerea arestării preventive este pe deplin justificată, întrucât subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și modalitatea de comitere a faptelor - constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, amploarea infracțiunilor de trafic de persoane și durata mare de timp în care inculpații au acționat dovedesc că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, astfel că menținerea măsurii arestării preventive este legală și temeinică și nu există niciun motiv care să justifice revocarea ori înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, așa cum s-a solicitat.
Într-adevăr, inculpata recurentă nu a recunoscut săvârșirea faptei și această atitudine nu i se poate imputa întrucât până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă beneficiază de prezumția de nevinovăție, potrivit art. 66 Cod proc. penală, însă aceasta nu a contestat prezența sa în locul și la momentul reținerii activității infracționale și nici a colaborării, într-o formă sau alta cu persoanele de origine ucrainiană la care fac referire părțile vătămate, ceea ce înseamnă că plângerile și declarațiile părților vătămate referitoare la inculpați sunt adevărate.
Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei este necesară pentru buna defășurare a procesului penal, fiind îndeplinite prevederile art. 143 rap. la art. 148 lit. f cod proc. penală și respectate dispozițiile art. 5 pct. 1 teza II-a lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, deși proclamarea dreptului la libertate este menită să asigure că nicio persoană nu poate să fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar, totuși, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrale ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții.
Așadar, constatarea legalității și temeinicie arestării preventive a inculpatei și menținerea acestei măsuri, la acest moment al procesului penal, nu contravine legislației ori jurisprudenței interne și comunitare ce garantează judecarea unei persoane cu respectarea prezumției de nevinovăție și a dreptului de lăsare în libertate în cursul derulării procedurilor judiciare.
Lăsarea în libertate a inculpatei la acest moment prezintă pericol concret pentru menținerea statului de drept, discreditându-se atât credibilitatea în reacția fermă a instanțelor judecătorești față de atari persoane dar și periclitându-se normala desfășurare a procesului în condițiile de protejare a victimelor și martorilor utili aflării adevărului, fie prin acte de timorare psihică și fizică, fie prin captarea bunăvoinței acestora.
Împrejurarea că din cele peste 30 de părți vătămate numai trei dintre acestea -, și Mari - s-au constituit părți civile, nu este o dovadă că recurenta inculpată nu ar avea nici o implicare în activitatea infracțională reținută în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât, partea vătămată a solicitat obligarea recurentei și a inculpatului la plata contravalorii muncii prestate la ferma agricolă din Cehia.
În raport de cele ce preced, Curtea constată că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei este legală, subzistând și în prezent temeiurile care au determinat luarea acesteia, astfel că încheierea recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele se impune în baza art. 38515pct. 1 lit. b respingerea C.P.P. recursului declarat de inculpată ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I, fiica lui și, născută la data de 23 februarie 1953, aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul, județul P, împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE./Tehnored. GM
4 ex./20.02.2009
. fond --Trib.
Jud. fond
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
