Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 141/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2783/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 141
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI împotriva sentinței penale nr.63/03 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea și a deciziei penale nr.571/A/26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru recurentul asiguratorul de răspundere civilăSC ASIGURĂRI SAprin apărător ales, avocat, intimatul inculpat personal și asistat de apărător din oficiu, avocat, lipsind intimatele părți civile și Spitalul Clinic de Urgență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului asigurator de răspundere civilă, având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171.C.P.P. și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Nu există lege care să stabilească cuantumul despăgubirilor morale, însă, acesta trebuie să fie rațional, echilibrat, să fie stabilit astfel încât să asigure o compensare suficientă și să nu devină un mijloc de îmbogățire, ci de o alinare efectivă a suferințelor pe care partea vătămată le-a suferit în accident. Apreciază că poate fi invocat și din oficiu cazul de casare arătat.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, arată că în practica judiciară în materie s-a statuat concret că nu trebuie argumentat cuantumul daunelor morale, ci trebuie stabilit în raport de probatoriul administrat și să ducă la concluzia că există legătură de cauzalitate între faptă și urmarea imediată. În speță, apreciază că cuantumul daunelor morale stabilit la 30.000 lei este prea mare și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de asigurător și reducerea cuantumului daunelor morale.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu poate fi invocat din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.171și C.P.P. cum motivele de recurs au fost formulate tardiv și nu există niciun alt caz de casare care să poată fi invocat din oficiu în prezenta cauză, solicită respingerea recursului declarat de asiguratorul de răspundere civilă, ca nefondat.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, solicitând reducerea cuantumului daunelor morale.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 63 din 03.03.2009 a Judecătoriei Buftea - Secția Penală, în temeiul art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, stabilit în condițiile art. 82 cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a și b cod penal.
În temeiul art. 71 al. 4 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
În temeiul art. 14, 346 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență B suma de 8303,16 lei, cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la data achitării integrale a debitului.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În temeiul art. 14, 346 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul și asigurătorul SC, în baza contractului de asigurare și a art. 55 din Legea nr. 136/1995,astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2007 la plata către partea civilă a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 01.09.2007 în jururi orelor 12,30, partea civilă și martorul se aflau în fața Aeroportului Baneasa din B, unde așteptau să găsească un mijloc de transport cu care să se deplaseze în Mun. P, la domiciliul acestora.
La un moment dat lângă ei a oprit un autoturism marca Daewoo înmatriculat sub nr. -, condus de inculpatul, care s-a oferit să-i conducă pe cei doi până în localitatea
În timp ce se deplasau spre localitatea P în dreptul KM 19, inculpatul a executat un viraj brusc spre stânga, trecând peste marcajul continuu ce delimita cele două sensuri de mers, cu intenția de a pătrunde în stația, aflată pe sensul opus de mers.
Datorită faptului că nu a acordat prioritate, autoturismul marca înmatriculat sub nr. B 958 ce se deplasa din direcția P către B, condus de martorul -, a intrat în coliziune cu autoturismul condus de inculpat, pe partea laterală din dreapta-spate.
După producerea accidentului rutier, martorul - a coborât din autoturism și s-a deplasat către autoturismul Daewoo, constatând că în interiorul acestuia din urmă se aflau patru persoane, din care două suferiseră vătămări corporale.
La scurt timp la fața locului au venit organele poliției rutiere și ambulanța, care a transportat victimele la Spitalul Clinic de Urgență.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/536/2007 emis la data de 26.02.2008 de Serviciul de Medicină Legală I, partea vătămată a prezentat la data de 01.09.2007, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile unui accident rutier, pentru care a necesitat un număr de 120 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziuni ce nu au pus în primejdie viața victimei (filele 17-18, dosarul UP).
În cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, dar a prezentat o altă situație de fapt decât cea prezentată de partea vătămată (în cursul cercetării judecătorești) și a martorului .
Astfel, inculpatul a susținut pe tot parcursul procesului penal că accidentul de circulație s-a produs ca urmare a faptului că în ziua producerii faptei circula pe II de mers în spatele unui microbuz, care a frânat brusc, iar ca să evite impactul a virat la stânga pe sensul opus întrând în coliziune cu autoturismul marca care circula regulamentar dinspre P către
Cu toate că în cursul urmăririi penale declarațiile inculpatului au fost susținute de partea vătămată (care a crezut că va ajunge la o înțelegere cu inculpatul), instanța a constatat că audiată nemijlocit la data de 18.12.2008, aceasta din urmă și-a schimbat declarația, prezentând o variantă similară cu cea descrisă de martorul .
Pe de altă parte, declarațiile inculpatului sunt susținute de declarațiile din cursul urmăririi penale ale martorului, care însă audiat nemijlocit de instanță la data de 08.01.2009, a susținut că inculpatul a efectuat un viraj, dar nu-și amintește în ce parte, după care a revenit și a susținut că a efectuat o manevră pe partea. Față de ezitările acestui martor și imposibilitatea de a detalia cu precizie ce s-a întâmplat în ziua producerii accidentului, având în vedere că a fost implicat direct, fiind una dintre victime, instanța a înlăturat din ansamblul probator administrat în cauză declarațiile acestui martor date în cursul cercetării judecătorești cât și cursul urmăririi penale, ca nesincere.
În consecință, instanța a reținut ca și situație de fapt, cea descrisă de martorul, conducătorul celuilalt autoturism implicat în accident, situație de fapt ce se coroborează cu cea descrisă de partea vătămată, la data de 18.12.2008, reținând astfel culpa exclusivă a inculpatului.
În cauză s-a dispus și s-a efectuat în cursul urmăririi penale o expertiză tehnică auto, efectuată de expert tehnic, având ca obiective: dinamica producerii accidentului, direcția de deplasare a autovehiculelor implicate, locul impactului, când a apărut și cine a creat starea de pericol, vitezele inițiale de deplasare a celor două autovehicule implicate în accident, distanța parcursă de autovehicul din momentul apariției stării de pericol și până la impact, posibilitățile de evitare a accidentului, viteza maximă de rulare la care impactul putea fi evitat, precum și normele rutiere încălcate.
Potrivit concluziilor expertizei tehnice judiciare auto nr. 2471/11.03.2008 întocmită de expert tehnic, pe care instanța urmează a le cenzura potrivit situației de fapt reținute, starea de pericol a fost creată de conducătorul autoturismului Daewoo, inculpatul, care a încălcat dispozițiile art. 77 al. 2 din Regulamentul pentru aplicarea Ordonanței nr. 195/2002, care arată că "marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia".
În ceea ce privește pe martorul, expertul a concluzionat că acesta nu a încălcat nici o regulă de circulație, neexistând nici o legătură de cauzalitate între viteza de deplasare a autoturismului și mecanismul impactului.
Situația de fapt mai sus-reținută a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de accident de circulație rutieră, planșele foto cu aspecte de la locul producerii accidentului, raportul de expertiză medico-legală nr. A1/J/536/2007 emis de Serviciul de Medicină Legală I, raportul de expertiză medico-legală nr. 2471/11.03.2008 întocmit de expert tehnic, declarațiile martorului, toate coroborate cu declarațiile părții vătămate.
În drept, fapta inculpatului, care în ziua de 01.09.2007, urmare a faptului că a încălcat dispozițiile art. 77 al. 2 din Regulamentul pentru aplicarea Ordonanței nr. 195/2002, care arată că "marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia", a intrat în coliziune cu autoturismul marca înmatriculat sub nr. B 958, condus de martorul, cauzând vătămarea corporală a părții vătămate, ce a necesitat spre vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal.
Fiind dovedită în prezenta cauză existența faptei și vinovăția inculpatului sub forma culpei cu prevedere, instanța va pronunța o hotărâre de condamnare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, statuate de art. 72 Cod penal, pericolul social concret al faptei, circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Sub acest din urmă aspect, instanța a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, anterior având o atitudine corespunzătoare în societate, așa cum a rezultat din depoziția martorilor și, audiați în circumstanțiere, atitudinea acestuia în fața organelor judiciare (parțial sinceră), împrejurarea că a conștientizat gravitatea faptei comise, dar și consecințele acesteia (vătămarea corporală gravă a părții vătămate).
Față de considerentele anterior arătate, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare este aptă să asigure scopul acesteia prevăzut de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 81 Cod penal, apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei închisorii, instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de natura faptei și a circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a apreciat că se impune interzicerea pe durata executării pedepsei principale, doar a drepturilor de natura electorala, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și b Cod penal, pe care le va suspenda la rândul lor, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Referitor la acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată, s-a constituit parte civilă la data de 11.09.2008, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale (fila 13, dosar).
Totodată, Spitalul Clinic de Urgență B s-a constituit parte civilă cu suma de 8303,16 lei și a dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței și data achitării integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu ocazia internării părții vătămate, în intervalul 01.09. - 08.10.2007 și 12.11 - 13.11.2007.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență B, având în vedere că au fost dovedite cheltuielile de spitalizare a părții vătămate instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 8303,16 lei și a dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a prezentei sentințe și data achitării integrale a debitului.
În ceea ce privește daunele morale, solicitate de partea vătămată, instanța a constatat că raportat la diagnosticul cu care partea vătămată a fost internată, respectiv "Accident rutier. cranio - cerebral minor nivel 0. Plagă scalp occipitală. toracică. abdominal cu contuzie splenică. vezică urinară, hematurie macroscopică, cominutivă ram ilio - ischio pubian bilateral, aripă iliacă. aripă sacrată. sacro-iliacă dreaptă", au fost de natură a cauza acesteia suferințe fizice, ce nu pot fi cuantificate într-o sumă de bani.
Având în vedere acest fapt instanța constatând că în cauză sunt îndeplinite
condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul moral și
legătura de cauzalitate, va admite acțiunea civilă a părții vătămate și a obligat
inculpatul la plata sumei de 30.000 lei, daune morale.
Față de împrejurarea că autoturismul implicat în accidentul de circulație era asigurat la SC ASIGURĂRI SA, instanța a obligat asigurătorul în baza contractului de asigurare, alături de inculpat la plata despăgubirilor morale, în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că, în mod greșit, instanța de fond a acordat, cu titlu de despăgubiri, suma de 30.000 lei, către partea civilă.
S-a arătat că, pentru acordarea daunelor morale, cuantumul acestora trebuie dovedit prin orice mijloace de probă, dar și legătura de cauzalitate dintre accident și impactul negativ, atât în plan profesional, cât și în plan fizic și psihic, dar și sub aspectul dificultății în plan familial și a legăturilor cu celelalte persoane.
Prin decizia penală nr. 571/A din 26.10.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de asiguratorul Asigurări SA împotriva sentinței penale nr.63 din 3.03.2009, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul la 100 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit concluziilor Raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit în cauza a rezultat cu evidenta vinovăția inculpatului in producerea evenimentului rutier a cărui victima a fost partea vătămata.
Partea vătămata a necesitat un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale stabilindu-se diagnosticul de minor nivel 0, plaga scalp occipitala, contuzie toracică, traumatism abdominal cu contuzie splinică, fractură comunitivă ramilio ischimo pubian bilateral.
Suferința psihică a părții vătămate, constituită parte civilă, este evidentă după numărul de îngrijiri medicale ce i-au fost necesare pentru vindecare, situație în care este de concluzionat că aceasta este îndrituită la a primi satisfacție, cuantificată intr-o anumită sumă de bani.
De remarcat, de asemenea, este faptul că în toată practica judiciară în materie s-a statuat în mod concret că nu trebuie argumentat cuantumul daunelor morale, ci el trebuie stabilit în raport de probatoriul care să conducă la concluzia legăturii de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată și să nu fie de natură a duce la îmbogățirea fără justă cauză.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 3859pct. 171Cod procedură penală, arătând că nu există lege care să stabilească cuantumul despăgubirilor morale, însă, acesta trebuie să fie rațional, echilibrat, să fie stabilit astfel încât să asigure o compensare suficientă și să nu devină un mijloc de îmbogățire, ci de o alinare efectivă a suferințelor pe care partea vătămată le-a suferit în accident. A apreciat că poate fi invocat și din oficiu cazul de casare arătat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, din oficiu,însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare, din oficiu, conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 385/10 alin. 2 Cod procedură penală, motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, în cauză, data de 14.12.2009, ori, Curtea constată că recurenta a depus, tardiv, motivele de recurs, ulterior primului termen de judecată, respectiv, la data de 19.01.2010.
Astfel, prin decizia nr. 783 din 12 mai 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 referitoare la abrogarea art. 385/9 alin. 1 pct. 17/1 din Codul d e procedură penală, însă, nu s-a pronunțat și cu privire la neconstituționalitatea alineatului 3 al aceluiași articol care se referă la cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.
Pe de altă parte, Curtea constată că, în mod corect, instanțele de fond și de apel au apreciat întrunite, cumulativ, condițiile exercitării acțiunii civile în procesul penal.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor ce se acordă pentru daune morale, în mod concret, aceasta este apreciată de către instanța de judecată.
Întrucât dauna morală constă în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare, iar principiul reparației daunelor morale este recunoscut în cazul leziunilor corporale, în lipsa unor criterii legale, revine instanței de judecată sarcina de a determina întinderea unor atari despăgubiri, prin îmbinarea aplicării, cu precădere, a unor măsuri nepatrimoniale, iar, în subsidiar, a unor măsuri pecuniare, precum și prin repararea bănească, simbolică, a daunelor morale.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, motivul de recurs prevăzut de art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedură penală nu poate fi invocat din oficiu și că, în cauză, nu este incident niciun caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga recurenta la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI, cu sediul în B, sector 3,- împotriva sentinței penale nr.63/03 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea și a deciziei penale nr.571/A/26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă asigurătorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 02.02.2010
Dact. 2 ex./ 9.02.2010
- II. - jud.:;
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
