Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1423/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 9163/2/2009
2310/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1423
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheieri de ședință din data de 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/14.10.21009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheieri de ședință din data de 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-, având în vedere că nu există probe din care să rezulte vinovăția inculpatului, acesta declarând că nu avea cunoștință despre conținutul genții.
De asemenea să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă fragedă și are șanse de reintegrare socială. Pentru aceste motive solicită revocarea măsuri arestării preventive, și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, având în vedere că nu s-au administrat probe noi care să schimbe situația de fapt, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare menținerea stări de arest a inculpatului. De asemenea să se aibă în vedre că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că avea cunoștință de faptul că transporta droguri. Din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, înregistrările audio-video din mediul ambiental, rezultă suficiente indicii că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care este cercetat.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat.
Rcurentul-inculpat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și judecarea inculpatului în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002 raportat la art.160b alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, -, și; au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații -, și. Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a reținut în sarcina inculpatului - că, la data de 02.06.2009, în jurul orei 24:00, la restaurantul Mc, situat în zona străzii, sector 1, B, colaboratorul și investigatorul au fost abordați de către inculpații și, care au susținut în fața colaboratorului și investigatorului că se prezentaseră să preia geanta în care se aflau 3 kg de droguri de risc (heroină), din partea "", la rândul său, reprezentanta numitului "". Până în jurul orei 01:30, colaboratorul, investigatorul si cei doi inculpați, cercetați penal în această cauză, au purtat discuții care au fost înregistrate audio și video în baza unei autorizații emise de Tribunalul București, în legătură cu drogurile care au fost predate în mod efectiv inculpatului, punându-se accent pe atenția de care inculpații trebuiau să o manifeste în realizarea transportului substanței despre care știau că este heroină.
La data de 3 iunie 2009, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurente, în temeiul art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 681 Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator, din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată.
De altfel, inculpatul nu contestă existența acestor indicii, ci invocă datele personale, ca fiind împrejurări ce atestă că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Este adevărat că circumstanțele personale ale inculpatului au un rol important în aprecierea pericolului concret ce aceasta l-ar prezenta pentru ordinea publică, dar nu sunt suficiente pentru a oferi garanții sigure care să conducă la înlăturarea acestui pericol.
Astfel, se apreciază că lipsa antecedentelor penale sau vârsta fragedă, nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a acestuia, urmând ca argumentele vizând circumstanțele favorabile să fie valorificate, în cadrul unei eventuale individualizări a pedepsei, dacă se va dovedi - cu certitudine și fără echivoc - vinovăția inculpatului.
Așadar, în mod just, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului - prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care aceasta - alături de alți trei inculpați - a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Astfel cum a reținut și prima instanță, pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat nu doar de natura infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, cât - mai ales - de relațiile sociale protejate.
Importanța acestora impun cu necesitate menținerea în stare de arest a recurentului inculpat, context în care trebuie relevat faptul că probele produse cauzei, până la acest moment procesual, generează presupunerea că recurentul, alături de alții au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar împrejurările reale în care au fost comise faptele demonstrează, încă o dată în plus, periculozitatea deosebită a autorilor; aceste aspecte sunt de natură a crea temerea că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar putea relua activitatea infracțională, ceea ce ar crea neîncredere în rândul membrilor societății, față de reacția organelor de anchetă, în cazuri în care se impune o intervenție fermă, menită să conducă la diminuarea fenomenului infracțional.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției criticate.
În raport cu faptele penale săvârșite, pluralitatea de făptuitori, cantitatea de droguri traficată, modul elaborat al acesteia, Curtea apreciază că în cauză nu a fost depășită nici durata rezonabilă, iar pe cale de consecință, se impune menținerea stării de arest a inculpatului recurent.
Pentru aceste argumente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Constatând inculpatul este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct.1, lit. b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 24.IX.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.G,
Ex.2
Red.escu--
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Daniela Panioglu
