Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1444/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2351/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1444
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, solicită a se avea în vedere faptul că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă, a colaborat cu organele de urmărire penală, precum și faptul că are în întreținerea pe bunica sa.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefundat, având în vedere că acesta a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie, anterior fiind condamnat tot pentru o infracțiune de același gen.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și în baza art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului - fiul lui și, ns.07.05.1983 în B, arestat preventiv în baza nr.72/UP/2009, emis de Judecătoria Sectorului 2
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr.512/21.08.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a și e Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.76 alin.1 lit. c raportat la art.74 alin.1 lit. c Cod penal cu executarea în regim de detenție, dispunându-se totodată menținerea acestuia în stare de arest în condițiile art.350 alin.1 Cod procedură penală.
S-a reținut că, la data de 04.05.2009, în jurul orei 16,00, inculpații și au sustras un scuter marca care se afla parcat în zona imobilului situat în-, sector 2, aparținând părții vătămate. În aceeași zi, inculpații au vândut scuterul martorului Suraj contra sumei de 250 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.300/2 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța are obligația să verifice în tot cursul judecății (deci inclusiv în cursul soluționării apelului) dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b Cod procedură penală.
În speță, analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală. Astfel, în sensul art.143 Cod procedură penală raportat la art.68 Cod procedură penală există probe și indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care sunt judecați, relevante în acest sens fiind: declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor Suraj, și G a; procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică; procesul-verbal de depistare a martorului care conducea scuterul și a martorului care îl însoțea; procesul-verbal de cercetare a bunului sustras însoțit de planșă fotografică; procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților din grup de persoane efectuată de martorul Suraj; procese-verbale de conducere în teren efectuate de inculpați; procesul-verbal de predare-primire bunuri către partea vătămată; declarațiile inculpaților și.
Deasemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care au fost cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea infracțiunii reținute, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia (respectiv de două persoane împreună, în loc public), urmările produse (deposedarea părții vătămate de bunuri), dar și de circumstanțele personale ale inculpaților care nu au un loc de muncă, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind anterior condamnat tot pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, aspecte ce denotă perseverență în activitatea infracțională.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului declarat, inculpatul a arătat că, deși este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat fapta comisă, a colaborat cu organele de urmărire penală, precum și faptul că are în întreținerea pe bunica sa.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent, relevante în acest sens fiind declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor Suraj, și G a; procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică; procesul-verbal de depistare; procesul-verbal de cercetare a bunului sustras însoțit de planșă fotografică; procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților din grup de persoane; procese-verbale de conducere în teren; procesul-verbal de predare-primire a bunului sustras, precum și declarațiile inculpaților și.
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză, și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina acestuia, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei - de două persoane împreună, în loc public -, urmarea produsă, dar și persoana și conduita inculpatului care nu avea un loc de muncă la data la care se presupune că a comis fapta și se află în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, contra patrimoniului, ceea ce denotă perseverența sa, pe cale infracțională, în comiterea aceluiași gen de fapte.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -15-10-2009
Dact. E/. 2 ex./20.10.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
