Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1445/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2369/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1445
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 05 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr.28938/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, depune la dosar un memoriu și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Din felul în care a fost motivată încheierea recurată, sub aspectul legalității, consideră că ar trebui să se dispună casarea acesteia. În încheiere se menționează faptul că în cauză există suficiente probe care impun menținerea stării de arest, însă inculpatul nu a solicitat acest lucru, ci numai faptul dacă sunt întrunite cerințele pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar.
În opinia sa, instanța de fond a confundat instituția "liberării provizorii sub control judiciar" cu cea a luarii și menținerii stării de arest preventiv. În finalul motivării, instanța de fond a făcut mențiunea că nu se impune liberarea sub control judiciar raportat la art.1608aCod procedură penală. Sub acest aspect, apreciază că instanța de fond a greșit reținând faptul că cererea trebuie respinsă având în vedere "gravitatea infracțiunii", "amploarea fenomenului". Solicită a se ține cont de faptul că inculpatul este student, provine dintr-o familie organizată, este arestat de 8 luni de zile.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, consideră nefondate criticile formulate de apărătorul inculpatului. În paragrafele 4 și 5 de la fila 6 din încheierea recurată judecătorul fondului a făcut o analiză a temeiniciei cererii formulate de către inculpat prin prisma dispozițiilor art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, argumentând ca plauzibil riscul săvârșirii unor noi infracțiuni. În acest sens, învederează împrejurarea că această activitate a inculpatului s-a întins pe parcursul mai multor luni și a vândut repetat mai multe tipuri de droguri. De asemenea, susținerile apărătorului fac și mai plauzibil acest risc întrucât nici strădaniile părinților acestui inculpat nu au fost în măsură să-l oprească de la săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
Față de toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că s-a drogat, dar nu a vândut droguri. Solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Se va supune oricăror reguli ce-i vor fi impuse.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 05.10.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a dispus, în baza art. 1608apct. 6.C.P.P. respingerea, ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul .
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, reținându-se că, în perioada decembrie 2008-februarie 2009, împreună cu alte persoane, a vândut în mod repetat droguri de risc.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art.143 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice interceptate, procesele verbale de supraveghere operativă, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele verbale întocmite de colaboratorul sub acoperire, procesele verbale de constatare a săvârșirii unor infracțiuni flagrante, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care justifică necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, ori să îi limiteze posibilitatea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalți coinculpați, martori sau alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte care ar putea conduce la o îngreunare a anchetei, chiar în condițiile în care inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, deși are un nivel de pregătire care îi permite să perceapă în mod corect consecințele faptelor reținute în sarcina sa.
Tribunalul evaluând temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive respectiv condițiile cumulative impuse de dispozițiile art.148 lit.f C.P.P. în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în sensul cerut de lege, pericol ce este pus în evidență prin natura și gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina sa, din împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, având în vedere rezonanța socială negativă precum și amploarea pe care o înregistrează săvârșirea unor astfel de infracțiunii, apreciază că acestea subzistă în continuare.
Raportându-se și la stadiul cercetării judecătorești - aflată în faza de debut - tribunalul a apreciat că realizarea scopului avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, scop constând, conform art. 136 alin. 1.C.P.P. în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, este posibilă, cel puțin în această fază procesuală, numai prin cercetarea inculpatului în stare de arest, și nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat, sub un prim aspect, că instanța de fond nu a analizat condițiile liberării provizorii prevăzute de art. 1602alin. 1, 2.C.P.P. ci s-a raportat la temeiurile arestării prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. confundând în mod vădit instituția liberării provizorii sub control judiciar cu cea a menținerii stării de arest preventiv.
Pe de altă parte, recurentul-inculpat a susținut că în mod netemeinic instanța a respins cererea de liberare provizorie având în vedere "gravitatea infracțiunii" și "amploarea fenomenului". Invocând perioada de 7 luni în care s-a aflat în stare de arest preventiv, atitudinea sinceră a tuturor inculpaților, concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, împrejurările ce rezultă din declarațiile inculpatului (respectiv împrejurările concrete ale comiterii faptei, neobținerea unor sume de bani din trafic, săvârșirea faptei la insistențele colaboratorului "") precum și datele personale favorabile, inculpatul a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul criticii de nelegalitate formulată de către inculpatul, respectiv al omisiunii primei instanțe de a examina condițiile liberării provizorii sub control judiciar reglementate de dispozițiile art. 1602alin. 1, 2.C.P.P. Curtea constată că, deși încheierea este criticabilă din punct de vedere al rigurozității considerentelor de ordin juridic avute în vedere de către tribunal, totuși ea cuprinde o analiză sumară a condițiilor prevăzute de alin. 2 al. art. 1602.
C.P.P.Astfel, în partea expozitivă a încheierii, instanța de fond a făcut referire la mijloacele de probă existente în cauză și a apreciat că ele justifică atât necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, cât și să zădărnicească aflarea adevărului, în pofida circumstanțelor sale personale favorabile.
Deși în încheiere nu există o mențiune expresă cu privire la admisibilitatea cererii din perspectiva limitei de pedeapsă prevăzută de art. 1602alin. 1.C.P.P. totuși, examinarea tuturor argumentelor instanței evidențiază faptul că cererea de liberare provizorie a fost apreciată admisibilă din această perspectivă, dar neîntemeiată în raport de particularitățile cauzei și de scopul măsurilor preventive, astfel cum este consacrat de art. 136 alin. 1.
C.P.P.Desigur că, în spiritul unei juste și riguroase aplicări a prevederilor art. 1602și urm. C.P.P. examinarea expresă a condiției prevăzute de aliniatul 1 al acestui text de lege, cât și indicarea concretă a datelor ce au justificat, în opinia instanței, necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului, s-ar fi impus. Însă absența acestor considerente nu atragede planonelegalitatea încheierii, ci doar face criticabil caracterul complet al motivării, motivare ce poate fi însă suplinită în recurs, dat fiind efectul integral devolutiv al acestei căi de atac.
Apreciind, în consecință, că această critică a recurentului nu justifică casarea încheierii, Curtea constată că nici argumentele referitoare la motivarea soluției pe subzistența temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar nu pe cerințele liberării provizorii sub control judiciar, nu pot conduce la casarea încheierii. Aceasta deoarece, din economia dispozițiilor art. 1601și urm. C.P.P. rezultă că legiuitorul nu a stabilit, cel puțin exemplificativ, criteriile în raport de care să se analizeze temeinicia cererii, o atare chestiune fiind lăsată la aprecierea judecătorului prin raportare la dispozițiile art. 136.
C.P.P.În acest context, invocarea de către instanța de fond a temeiurilor ce au stat la baza luării/menținerii măsurii arestării preventive drept motive de respingere a cererii de liberare provizorie nu apare ca fiind contrară legii, ci poate fi cel criticată din perspectiva rigurozității motivării, aspect ce, în raport de caracterul integral devolutiv al recursului de față, poate fi înlăturat de către instanța de control judiciar.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că încheierea primei instanțe nu a fost dată cu încălcarea legii, urmând ca, în baza art. 3856alin. 3.C.P.P. să reevalueze temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar în raport de toate datele cauzei și de susținerile recurentului inculpat.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite, neîndoielnic, condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare, prevăzute de art. 1602alin. 1, 2.Cod Penal, atât sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii (ce nu depășește 18 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000), cât și sub aspectul inexistenței unor date concrete din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin vreuna dintre modalitățile prevăzute de art. 1602alin. 2.
C.P.P.Sub acest din urmă aspect, contrar instanței de fond, Curtea apreciază că probele administrate în faza de urmărire penală nu relevă date suficiente pentru a se reține neechivoc neîndeplinirea cerinței prevăzute de aliniatul 2 al art. 1602.C.P.P. neputându-se prezuma, doar din materialitatea faptei, că inculpatul va săvârși alte infracțiuni sau va zădărnici aflarea adevărului.
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate nu conferă însă inculpatului un drept la liberare provizorie, ci doar o vocație, instanța fiind ținută a verifica și dacă cererea este întemeiată conform art. 1608aC.P.P. respectiv dacă circumstanțele cauzei evidențiază aptitudinea liberării provizorii sub control judiciar de a permite realizarea scopului măsurilor preventive.
În aprecierea acestei aptitudini, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, respectiv atât împrejurările ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cât și eventuala evoluție ulterioară a acestora, astfel încât să rezulte în mod neechivoc faptul că liberarea provizorie este cea mai adecvată măsură pentru buna desfășurare a procesului penal.
În cauza de față, inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce implică, de regulă, o anumită vulnerabilitate a autorului său (derivată din consumul propriu de substanțe interzise sau/și din tentația obținerii facile a unor sume de bani), vulnerabilitate ce generează, totodată, și riscul repetabilității unor acte materiale similare. Alături de consecințele negative pe care traficul de droguri le are neîndoielnic asupra sănătății publice, aceste elemente evidențiază o periculozitate socială ridicată a faptelor și autorilor lor, date ce trebuie avute în vedere la evaluarea impactului pe care liberarea provizorie a unui inculpat îl va avea asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Relevant sub aspectul vulnerabilității cauzată recurentului-inculpat de consumul de droguri este și faptul că acesta nu se află la prima experiență de natură penală, din actele dosarului rezultând că i-a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000. Chiar dacă această sancțiune nu constituie un antecedent penal în sensul strict al noțiunii, ea evidențiază însă o anumită incapacitate a inculpatului de a evita eficient orice contact cu drogurile și eșecul său în a asimila pe deplin consecințele negative ale acestei conduite.
Acest element, alături de forma continuată a faptei pentru care este cercetat în prezenta cauză, relevă împrejurarea că recurentul-inculpat a manifestat un comportament ilicit repetitiv, orientat în mod cert spre aceeași valoare socială ocrotită de lege, ceea ce evidențiază inaptitudinea liberării provizorii sub control judiciar de a permite realizarea scopului măsurilor preventive conform art. 136 alin. 1.
C.P.P.În acest context, Curtea apreciază nerelevante aspectele invocate de către recurent, respectiv perioada în care acesta s-a aflat în stare de arest preventiv, conduita sinceră a tuturor inculpaților pe parcursul procesului penal și concluziile referatului de anchetă socială, toate aceste aspecte urmând a fi valorificate cu ocazia aplicării eventuale a tratamentului sancționator.
Nici împrejurarea că inculpatul este student și provine dintr-o familie organizată nu justifică liberarea sa provizorie, cât timp mediul familial stabil, suficiența mijloacelor de trai asigurate de părinți și studiile efectuate s-au dovedit insuficiente pentru ca inculpatul să conștientizeze în mod efectiv importanța adaptării conduitei sale la normele de drept.
Pe de altă parte, invocarea împrejurărilor concrete în care inculpatul a săvârșit actele materiale deduse judecății, respectiv rolul colaboratorului "" în comiterea faptelor și neobținerea unor beneficii materiale din trafic de către inculpat, tinde la antamarea unor chestiuni de fond, ce nu pot fi examinate în această fază procesuală.
Pentru aceste considerente, raportându-se la toate datele cauzei și la circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea apreciază că ele nu justifică în mod pertinent și suficient concluzia că liberarea provizorie sub control judiciar ar fi măsura cea mai adecvată pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, apreciind neîntemeiate criticile recurentului, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 05.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 5.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /21.10.09
Dact. /21.10.09
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
