Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1446/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.9549/2/2009
2401/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1446/
Ședința publică din data de 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 21 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.032.224/16.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere comportamentul anterior bun, și pentru a-și relua studiile liceale, precizând că a pierdut examenul de absolvire.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, relevat atât de natura și circumstanțele săvârșirii faptei penale, infracțiunea de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, în formă continuată, cât și de datele sale personale, fără ocupație și loc de muncă la vârsta de 31 ani, absolvent a 10 clase, în condițiile în care și în trecut a fost cercetat pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Recurentul-inculpat, personal, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea Tribunalului București - Secția I Penală din 21 septembrie 2009 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, menținându-se această stare.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Bucureștia constatat următoarele.
Prin rechizitoriul nr. 260/D/P/2009 din 16.06.2009 al Ministerului Public, - Serviciul Teritorial Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 27.05.2009, în jurul orei 1700și la ora 2300, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul i-a dat inculpatului 5 punguțe ce cântăreau 0,59 grame substanță ce conține heroină (la ora 1700) și alte 7 punguțe ce cântăreau 0,79 grame substanță ce conține heroină (la ora 2300), cele 12 punguțe cu heroină fiind date inculpatului pentru a fi comercializate de acesta. Se mai reține că inculpatul era implicat în traficul de droguri de mare risc, comercializând heroină prin intermediul inculpatului și al numitului "".
Prin încheierea de ședință din data de 28.05.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la 28.05.2009 până la 25.06.2009 inclusiv, emițându-se nr. 111/UP/28.05.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art. 1491Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, s-a avut în vedere că în cauză există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens fiind: denunțurile și declarațiile martorei și ale coinculpatului, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpatului, prin care recunoaște că i-a vândut coinculpatului 7 doze de heroină, procesul-verbal de prindere în flagrant, procesele-verbale de înseriere, capcanare și marcare criminalistică a banilor, rapoartele de constatare tehnică-științifică.
Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă condiție a fost analizată nu numai prin prisma naturii și gravității infracțiunii săvârșite (trafic de droguri de mare risc), dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului care este consumator de droguri, în condițiile în care nu are o ocupație sau altă sursă licită aducătoare de venituri.
Aceste elemente care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului nu numai că subzistă, dar au impus în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând Curții revocarea măsurii privative de libertate, învederând că în cauză nu mai există temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și nici temeiuri noi și dorește să-și continue studiile, circumstanțele personale fiindu-i favorabile.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor invocate de recurentul inculpat, prin raportare la disp. art. 38515- art. 3002-art. 160 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondat recursul în virtutea considerentelor ce urmează:
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive în baza mandatului de arestare preventivă nr.111 din 28 mai 2009, instanța constatând la acea dată că sunt întrunite disp. art. 136, art. 149, art. 148 lit. f și art. 151 Cod procedură penală.
Ulterior, această măsură a fost prelungită, respectiv menținută, după ce instanța competentă a fost sesizată cu cauza în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/200 cu art. 41 alin. 2 Cod penal, prin rechizitoriul nr. 260/D/P/2009 din 16 iunie 2009.
La menținerea măsurii privative de libertate, prin încheierea recurată, Tribunalul pornind de la existența indicilor temeinice în sensul art. 681Cod procedură penală și art. 143 alin. 1 Cod procedură penală în a bănui în mod legitim și rezonabil că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, a concluzionat că temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă la cel moment procesual.
.-și opinia primei instanțe, Curtea consideră legală și temeinică menținerea măsurii preventive a arestării, înțelegând să aducă în acest sens propile argumente:
Menținerea privării de libertate, justificată inițial de motivul pericolului concret pentru ordinea publică își păstrează caracterul legitim, asigurând echilibrul între dreptul la libertate individuală și la prezumția de nevinovăție, pe de o parte, și scopul urmărit de legiuitor, acela al asigurării ordinii publice, pe de altă parte.
În prezenta cauză, având în vedere natura infracțiunii, consecințele produse, rezonanța socială, ordinea publică este efectiv amenințată prin punerea în libertate a recurentului inculpat, față de care s-au conturat cu evidență motive verosimile de a bănui că acesta a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, infracțiune ce prezintă un ridicat grad de pericol social.
Este evident că art. 148 lit. f Cod procedură penală instituie o garanție în plus în favoarea inculpatului, care nu poate fi arestat preventiv pentru săvârșirea oricărei infracțiuni, chiar dacă există indicii temeinice, ci numai atunci când pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Se poate spune astfel că prevederile din dreptul român în materia arestării preventive sunt mai restrictive decât cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiuni, însă aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat recurentul inculpat iar în cauza de față inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni cu caracter grav, în planul rezonanței sociale, a impactului în cadrul comunității, dar și a consecințelor asupra sănătății fizice, psihice, - reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, de posibilitatea efectivă a săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Curtea analizează aceste temeiuri - prevăzute de art. 143 și art. 148 Cod procedură penală - prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, singurele ce conferă elemente concrete în susținerea sau nu a temeiurilor inițiale privind arestarea preventivă.
Concluzia Tribunalului București potrivit căreia la evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie avute în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, dar și circumstanțele personale ale recurentului este corectă, iar Curtea și-o însușește.
Prin urmare, Curtea în temeiul art.38515, pct.1, lit. b, Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515, pct.1, lit. b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 21.IX.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192. alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red. -
Dact./03.11-2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Daniela Panioglu, Ioana Alina
