Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 360/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2374/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.360
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Băjan Vasile
JUDECĂTOR 2: Dolache Damian
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER: -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii nr.77 din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr.-/2009, depusă la dosarul cauzei (fila 7).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea procedează la legitimarea intimatului-inculpat, pe baza cărții de identitate seria -, nr. -, CNP -, domiciliat în com., jud.
De asemenea, Curtea procedează la ascultarea intimatului-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și depusă la dosarul cauzei (fila 8).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică încheierea nr.77 din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând că în mod nefondat și făcând abstracție de materialul probator administrat, instanța a apreciat că nu este necesară măsura privativă de libertate a arestării față de inculpatul în cauză.
Consideră că inculpatul, lăsat în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere infracțiunea reținută în sarcina acestuia, pericolul social al acestei fapte, modalitatea de comitere, urmările acesteia, precum și faptul că ar crea un sentiment de insecuritate în societate întrucât a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, și anume viața unei persoane.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și admiterea propunerii Parchetului de arestare preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Apărarea susține că pericolul concret pentru ordinea publică nu se poate confunda cu pericolul social al faptei, astfel că din atitudinea manifestată de inculpat, prin faptul că s-a prezentat de bună voie la organele de poliție și în fața instanței de judecată, se poate concluziona cu nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În concluzie, solicită respingerea recursului și, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, solicită continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3.C.P.P. susține că nu a săvârșit fapta cu intenție.
CURTEA,
recursului penal de față a reținut:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 77/08.10.2009 în dosarul nr-, Tribunalul Călărașia respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea introdusă la data de 8 octombrie 2009 și înregistrată sub nr-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia formulat propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru faptul că la data de 27.09.2009 a lovit-o pe victima G cu pumnul în zona feței, iar în urma loviturii victima a căzut lovindu-se cu capul de trotuarul cimentat, fapt ce a determinat producerea unei fracturi craniene cu dilacerare cerebrală.
Victima a intrat în stare de comă, moartea intervenind la data de 3.10.2009 și constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183
S-a apreciat că din probele administrate rezultă că inculpatul se află în situația prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât a săvârșit o infracțiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică (a părăsit locul faptei și există o stare de tensiune între inculpat și membrii familiei victimei).
S-a considerat că este în interesul urmăririi penale ca față de inculpat să se dispună luarea măsurii arestării preventive.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, probele administrate în cauză, propunerea formulată de parchet, apreciază că această propunere este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Conform art.148 indice 1 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, iar inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
Dacă în ceea ce privește prima condiție aceasta este îndeplinită întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, în ceea ce privește cea de-a doua condiție, instanța a apreciat că aceasta nu este îndeplinită.
Sintagma "pericol pentru ordinea publică" desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul ordinii publice. Această stare de pericol se deduce din datele cauzei privitoare la împrejurarile și modul de desfășurare a activității infracționale și la riscul de a fi reluată de inculpați dar și din pericolul social al faptei săvârșite, întrucât gradul acestuia este un indicator al gravității afectării ordinii publice. Această sintagmă desemnează o stare și nu un fapt.
Gravitatea faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului pentru ordinea publică. Așa cum s-a statuat constant și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive este o măsură excepțională astfel că luarea ei trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate.
Prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică este efectiv amenințată iar necesitatea arestării preventive nu se poate examina într-o manieră pur abstractă numai în funcție de gravitatea pedepsei.
Punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în libertate a inculpatului s-au rezonanța faptei în colectivitate, nu pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-a comis fapta, natura sau gravitatea acesteia, ci pericolul social concret trebuie să rezulte neapărat din probe certe aflată la dosarul cauzei. Astfel, instanța ar însemna să se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres stabilite de lege, ceea ce este inadmisibil față de libertatea persoanei prezumată nevinovată.
Prin urmare, din nicio probă existentă la dosarul cauzei nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul recunoaște săvârșirea infracțiunii în sensul că intenția sa a fost de aoî ndepărta pe victima G întrucât aceasta îl apucase cu mâna de ceafă și nicidecum de a urmări moartea sa. Ambii au consumat exagerat băuturi alcoolice și pe acest fond s-a săvârșit infracțiunea, aceasta există și este săvârșită de inculpat dar nimic nu împiedică buna desfășurare a procesului penal cu inculpatul cercetat în stare de libertate.
Din împrejurările concrete ale comiterii faptei dar și ținând seama de persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, căsătorit, un copil în întreținere, integrat social, aflându-se în relații de prietenie cu victima și nu au fost certați niciodată, nu se poate deduce că măsura extremă privativă de libertate a arestării este necesară și prin urmare se justifică.
Tribunalul a apreciat că nu există date care să fundamenteze convingerea că nu s-ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal dacă inculpatul ar fi cercetat liber (având în vedere atitudinea manifestată de recunoaștere și chiar interesându-se la spital de starea acesteia, natura cauzei, astfel că cerința nu este realizată).
Inculpatul prin atitudinea sa nu constituie o amenințare pentru colectivitatea umană și nici nu a creat un sentiment de insecuritate a populației generat de rezonanța socială și negativă a faptei chiar dacă este acuzat de o infracțiune gravă și care prezintă un pericol social ridicat.
În dosar nu există probe (nu simple indicii) că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică rezultat din comportarea acestuia, nu din pericolul social care este urmarea săvârșirii infracțiunii.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și admiterea propunerii parchetului de arestare preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
În motivarea orală a recursului se arată că în mod nefondat și făcând abstracție de materialul probator administrat, instanța a apreciat că nu este necesară măsura privativă de libertate a arestării față de inculpatul în cauză.
Parchetul consideră că inculpatul, lăsat în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere infracțiunea reținută în sarcina acestuia, pericolul social al acestei fapte, modalitatea de comitere, urmările acesteia, precum și faptul că ar crea un sentiment de insecuritate în societate întrucât a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală și anume viața unei persoane.
Ulterior deliberării și pronunțării hotărârii de către C s-au depus la dosar și motivele scrise de recurs, trimise prin corespondență.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că nu se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, având în vedere că, deși în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat-lovituri cauzatoare de moarte, respectiv procesul verbal de cercetare la locul faptei, planșele foto, declarațiile martorilor, constatarea preliminară a decesului emisă de INML " Minovici" B, toate coroborate cu depoziția inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, cu precizarea că nu a urmărit să suprime viața părții vătămate, totuși nu sunt întrunite și condițiile cumulative cerute pentru existența cazului de arestare prevăzut de art.148 lit.f proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, însă din actele dosarului nu există probe că lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens Curtea constată că inculpatul a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței victimei G, în urma căreia victima a căzut la pământ și s-a lovit cu capul de trotuar, decedând la un interval de o săptămână datorită fracturii craniene rezultate în urma căzăturii. Fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool și, potrivit declarației inculpatului, în încercarea de a-i îndepărta mâna cu care victima îl apucase de ceafă. Potrivit martorilor aflați în bar între inculpat și victimă nu a avut loc vreo ceartă ori un conflict anterior, mai mult cei doi se aflau în relații de prietenie.
Pornind de la această situație de fapt și analizând persoana inculpatului atât anterior, cât și ulterior comiterii faptei-fără antecedente penale, a vizitat victima la spital, s-a prezentat de bună voie la chemarea organelor de anchetă, a recunoscut comiterea faptei cu toate că nu a fost prezent nici un martor ocular, Curtea apreciază că nu există probe în sensul că fiind cercetat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Relevantă în acest sens este în opinia Curții forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul, acesta neurmărind în nici un moment să suprime viața victimei, peste intenția de aol ovi suprapunându-se cupla de a nu prevedea posibilitatea căderii victimei la pământ în urma loviturii. În atare situație, inculpatul nu are nicio posibilitate de a influența ancheta (martorii audiați nefiind de față la comiterea faptei), nu s-a invocat riscul sustragerii inculpatului de la cercetare (ba mai mult acesta s-a prezentat singur în fața organelor judiciare), astfel că urmărirea penală poate fi desfășurată fără nici un impediment cu persoana sa în stare de libertate.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b proc. pen. va espinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva încheierii nr.77 din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Octombrie 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
-
Red. -
Dact./1O.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul Călărași
Președinte:Băjan VasileJudecători:Băjan Vasile, Dolache Damian, Carmen Veronica
