Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 156/2009
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații și G împotriva încheierii penale din 14 Octombrie 2009 pronunțată de Tribunal Sibiu - Secția Penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți și G, aflați în stare de arest - Penitenciarul Aiud, asistați de avocat desemnat din oficiu -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebați fiind, inculpații și G, având pe rând cuvântul, învederează instanței că sunt de acord să fie asistați de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 38514alin 1/1 Cod procedură penală și art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpaților dreptul de a fi ascultați de instanța de recurs sau de a nu face nici o declarație, atrăgându-li-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Inculpații, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai dau nici o altă declarație că au declarat recurs raportat la pedeapsă și pentru a fi puși în stare de libertate.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței ca în baza art. 38515pct. 2 lit.d Cod procedură penală și pentru motivele prev. de art. 385/6 pct. 3.pr.penală admiterea recursul de față împotriva încheierii, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală raportat la faptul că nu se impune măsura arestării întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că recurentul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, sens în care ar fi suficientă înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 sau 145/1 pr.penală cu obligațiile pe care este dispus să le respecte.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului împotriva încheierii apreciind că subzistă toate temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive. Mai mult, se arată că existența unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă 1 an și respectiv 2 ani închisoare, potrivit practicii CEDO reprezintă un temei justificat al menținerii măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită, de asemenea, să fie judecat în stare de libertate.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 160/b și art. 300/2 menținerea C.P.P. arestării preventive a inculpaților și G, deținuți în Penitenciarul Aiud.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și în prezent, fără ca în speță să fi intervenit modificări care să impună punerea în libertate a acestuia. S-a mai arătat că durata arestării preventive este rezonabilă și în accepțiunea art. 5 din CEDO, raportat la complexitatea cauzei, poziția inculpatului și gravitatea faptelor sale, astfel cum a rezultat din probele deja administrate - probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie pentru care este cercetat. De altfel, în cauză există o hotărâre de condamnare în primă instanță, apreciindu-se că în cauză se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen, nemotivat, inculpații și
Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpații au solicitat în baza art. 38515pct. 2 lit.d și C.P.P. pentru motivele prev. de art. 385/6 pct. 3.C.P.P. admiterea recursului.
În motivarea recursului s-a apreciat încheierea penală atacată ca netemeinică și nelegală raportat la faptul că nu se mai impune măsura arestării întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că inculpatul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. În cauză ar fi suficientă înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 sau 145/1 C.P.P. cu obligațiile pe care inculpatul este dispus să le respecte.
Curtea de Apel examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursurile declarate de inculpații și,sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 30/ din 16 august 2008 Judecătoria Sibiua dispus arestarea preventivă a inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 22.07.1989 în Sibiu, jud. Sibiu,: -, cu domiciliul în Sibiu, str. -, -.2,. 74, jud. Sibiu și, fiul lui și, născut la data de 5.03.1990 în mun. S, jud. M,: -, cu domiciliul în comuna nr. 84, jud. M, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 16.08.2008 ora 16,45 până la data de 13.09.2008 ora 24,00, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, respectiv complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prev.și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c, 2/1 lit. a cu Cod Penal aplic.art. 75 lit. c și Cod Penal art. 26.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1,2 lit. b,c, 2/1 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c
Cod PenalS-a reținut că materialul probator a format convingerea instanței că există probe și indicii temeinice că inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din data de 26.09.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G, și pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 107/5.03.2008, Judecătoria Sibiu reținând vinovăția inculpaților la comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 78.Cod Penal și pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, în baza art. 26.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și a art. 78.Cod Penal iar în baza art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpaților. Prin aceeași hotărâre a mai fost condamnat și inculpatul la pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare iar inculpatul a fost achitat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c
C.P.P.Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G și, a constatat că temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații G și au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În același timp, tribunalul a apreciat că și cerința pericolului concret pentru ordinea publică este dovedit în cauză și aceasta având în vedere condamnările anterioare ale inculpaților pentru același gen de fapte, modalitatea prezumată de comitere a faptelor, împrejurarea că inculpații nu au o ocupație stabilă, aspecte care sugerează existența pericolului de a săvârși alte fapte incriminate de legea penală, iar tocmai acest pericol este cel care poate declanșa o stare de insecuritate în rândul colectivității, la care se referă dispozițiile art. 148 lit. f
C.P.P.Împrejurările învederate de către inculpați în sensul că au recunoscut și regretat comiterea faptelor nu pot fi analizate la acest moment, din perspectiva disp. art. 300 ind. 2.
C.P.P.Mai mult, față de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. a, instanța constată că măsura lipsirii de libertate este legală atunci când persoana este deținută pe baza unei condamnări pronunțată de către un tribunal competent.
Față de soluția de condamnare, chiar nedefinitivă, și avându-se în vedere că până în prezent nu au fost administrate probe din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță, tribunalul a conchis că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților sunt fundamentate și continuă să subziste și în prezent, astfel încât în baza art. 3002 raportat la art. 160b al. 3.C.P.P. art. 143, 148 lit. f C.P.P. art. 5 paragraful 1 lit. a, a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acesteia.
Încheierea penală atacată este considerată de către Curtea de Apel ca temeinică și legală raportat la faptele pentru care este cercetat inculpatul recurent, pedeapsa pronunțată de către instanța de fond și persoana inculpatului. Aprecierea apărării că inculpatul nu prezintă pericol social concret nu are suport atâta timp cât inculpatul recurent nu se află la prima confruntare cu legea penală, pedeapsa rezultantă fiind produsul unor pedepse pronunțate anterior față de inculpat.
În consecință, Curtea apreciază că în cauză temeiurile care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au modificat, ele subzistă și în prezent și nu se impune înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Față de cel expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. inculpaților și G, vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și G, împotriva Încheierii penale din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosar nr-.
(continuare minuta deciziei nr. 156/2009 din dosar nr-)
Obligă pe inculpații recurenți să plătească fiecare statului suma de câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/23.10.2009
Jud. fond: /
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
