Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1561/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2513/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1561
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpatele G ( ), împotriva încheierii de ședință din data de 12 OCTOMBRIE 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele inculpate G ( ), personal, aflate în stare de arest și asistate de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentele inculpate, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursurilor, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a celor trei inculpate. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai impun privarea de libertate a inculpatelor întrucât nu au recunoscut faptele, nu sunt cunoscute cu antecedente penale, au copii minori în întreținere și nu există probe ori indicii că se vor sustrage de la judecata cauzei, în cazul în care se va dispune cercetarea în libertate, ci acestea se vor prezenta la solicitările instanței.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate și de menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, și anume tâlhărie, precum și faptul că inculpatele, pentru a-și asigura scăparea și a-și însuși bunurile, au exercitat acte de violență. Astfel, arată că în mod corect prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Recurentele inculpate, având pe rând cuvântul, solicită să fie cercetate în stare de libertate întrucât nu au comis infracțiunea de tâlhărie și nu reprezintă pericol pentru societate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2009 Tribunalul București Secția a II-a Penală, a dispus în baza art. 300 ind.2 rap. la art. 160 ind.b menținerea C.P.P. arestării preventive a inculpatelor G (), și.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a apreciat că este satisfăcută condiția prev. de art. 143.C.P.P. privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice în sensul art. 68 ind.1 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatele au săvârșit infracțiunea prev. de art. 211 al.1, alin.2 lit.c, alin. 2 ind 1 lit.a, art. 75 lit.c Cod Penal, întrucât la data de 10.10.2008, orele 11,20, inculpatele, G (), și au intrat în magazinul de pe Calea nr. 132 sector 1 de unde, prin violență și amenințarea vânzătoarei au sustras mai multe produse în valoare totală de 5640 lei, prejudiciu care nu a fost recuperat, iar la 25.11.2008 ora 17,45 inculpatele, împreună cu minora au intrat în magazinul situat pe calea nr. 116 - 122 sector 1, de unde au luat 6 tricouri și bluze, inculpatele devenind violente când angajații magazinului au încercat să le oprească, relevante fiind în acest sens: plângerea părților vătămate și, procesele verbale de cercetare la fața locului; procesele verbale recunoaștere din grup, CD-ul cu imaginile surprinse de camera de supraveghere, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatelor.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 148 lit.f respectiv C.P.P. că inculpatele au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, și există probe că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, împrejurările în care inculpatele au acționat, gradul de periculozitate socială deosebit de ridicat al faptelor pentru care sunt cercetate, modul de comitere - acționând într-un grup numeros, folosind acte de violență, valoarea prejudiciului precum și circumstanțele personale ale inculpatelor.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive corespunde scopului prev. de art. 136.Cod Penal, iar durata rezonabilă a arestului în acest stadiu procesual nu a fost depășită, prin raportare la dispozițiile art. 5 par. 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul a constatat totodată că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatelor.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatele G (), și.
Inculpatele au criticat încheierea arătând că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai impun privarea lor de libertate deoarece nu au recunoscut faptele de tâlhărie, nu sunt cunoscute cu antecedente penale, au copii minori în întreținere și nu există probe ori indicii că se vor sustrage de la judecarea cauzei, iar în cazul în care se va dispune cercetarea în libertate, urmând a se prezenta la solicitările instanței.
Examinând recursurile declarate de inculpate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Inculpatele au contestat existența indiciilor temeinice, susținând că nu se fac vinovate de infracțiunea de tâlhărie, întrucât nu au acționat cu violență asupra părților vătămate.
Curtea constată că susținerile inculpatelor nu sunt fondate; în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment, respectiv declarațiile inculpatelor date în cursul urmăririi penale și al judecății, declarațiile martorilor, procesele verbale încheiate de organele de poliție, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de recunoaștere din grup, CD-ul cu imaginile surprinse de camera de supraveghere, declarațiile părților vătămate, care au descris modalitatea în care au fost agresate de inculpate.
De altfel, inculpatele nu contestă sustragerea bunurilor din cele două magazine, ci încadrarea juridică a faptelor, considerând că nu au acționat prin violență. Or, încadrarea juridică a faptelor poate fi stabilită numai de instanța de fond, după administrarea probatoriului, astfel că nu prezintă relevanță asupra arestării preventive, atâta vreme cât se constată existența indiciilor temeinice cu privire la o faptă prevăzută de legea penală.
Totodată, Curtea constată că, în mod just instanța de apel a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care acestea sunt cercetate pentru două infracțiuni de tâlhărie, infracțiuni cu grad de pericol ridicat, pentru care au fost deja condamnate în primă instanță.
Așa cum a reținut instanța de apel, pericolul concret pentru ordinea publică este dat de natura infracțiunilor pentru care sunt cercetate inculpatele, de relațiile sociale protejate, de modalitatea concretă de săvârșire, de împrejurările în care inculpatele au acționat - într-un grup numeros, în timpul zilei și într-o zonă circulată, folosind acte de violență, fără nicio teamă de consecințele faptelor lor.
În ce privește lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatele au în întreținere copii minori, aceste circumstanțe personale nu pot constitui un temei pentru punerea lor în libertate, ci sunt aspecte ce pot fi și au fost avute în vedere de prima instanță la individualizarea pedepselor.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de apel la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind. 2.C.P.P. față de stadiul procesual al cauzei, respectiv calea de atac a apelului.
În ce privește durata rezonabilă a arestării preventive, Curtea constată că inculpatele sunt arestate din data de 26.11.2008 iar în raport de infracțiunile ce fac obiectul cercetării judecătorești și complexitatea cauzei, Curtea apreciază că acest termen rezonabil nu a fost depășit, cu atât mai mult cu cât urmărirea penală și judecata s-au desfășurat pe parcursul a mai puțin de un an, iar la acest moment cauza se află în calea de atac a apelului.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursurile declarate de inculpate, ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentele - inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele G (), și împotriva încheierii de ședință din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 și 4 Cod procedură penală, obligă fiecare recurentă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi de 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2 /18.11.2009
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Jud.,
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
