Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 161/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(117/2010)

DECIZIA PENALĂ NR.161/

Ședința publică de la 28 ianuarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă

JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan

JUDECĂTOR 3: Francisca

GREFIER - -

* * * * *

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție - a fost reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații, G, și împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, G, în stare de arest, asistați de avocat din oficiu, în baza delegației nr. -/21.01.2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/28.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurenții-inculpați, la întrebarea Curții, învederează că nu doresc să facă alte declarații în fața instanței de apel.

Curtea procedează la ascultarea recurenților-inculpați, G, și, declarațiile acestora au fost consemnate în scris, semnate și atașate la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați, G, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii din data de 08.01.2010 pronunțată de Tribunalul București prin care a fost menținută starea de arest a acestora, casarea încheierii recurate, iar pe fond, în temeiul art. 300 ind.1 alin.2 Cpp revocarea măsurii arestării preventive și punerea in libertate a inculpaților.

Consideră că instanța de fond a apreciat greșit cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă ar fi judecați în stare de libertate, precum la probele și indiciile și cu privire la vinovăția lor. Solicită să se aibă in vedere că majoritatea inculpaților nu sunt traficanți de droguri, ci numai consumatori, toți au copii minori în întreținere și au avut locuri de muncă înaintea reținerii.

În ceea ce o privește pe inculpata, aceasta are un copil nevăzător și este singura întreținătoare a acestui copil.

Arată că va depune concluzii scrise până la sfârșitul ședinței de judecată.

Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive.

Solicită să se aibă în vedere că inculpatul și-a recunoscut și regretat fapta încă de la început, a colaborat și colaborează cu organele de cercetare penală. De asemenea, să se aibă in vedere circumstanțele personale ale inculpatului in sensul că suferă de diabet, are în întreținere o familie cu copii minori și patru nepoți.

Consideră că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu va influența in nici un fel bunul mers al procesului penal deoarece și-a recunoscut fapta.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca neintemeiate, considerând că Tribunalul București în mod corect a apreciat că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare menținerea inculpaților in stare de arest. Arată că aceștia fac parte dintr-o anumită zonă a societății, zonă care favorizează atât consumul cât și traficul de droguri. Arată că circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv faptul că au copii minori, nu le sunt favorabile, în condițiile în care copii lor cresc intr-un mediu in care se consumă și se vând droguri.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurenta-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de declarat.

Recurenta-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.

Recurenta-inculpat G, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.

Recurenta-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.

Recurenta-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa in stare de libertate întrucât are copii minori în întreținere.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței. Arată că nu este traficant de droguri, ci fost consumator.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.

Recurenta-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa in stare de libertate întrucât are doi copii minori în întreținere.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, Solicită judecarea sa în stare de libertate, să se aibă in vedere faptul că și-a recunoscut și regretat fapta.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței. Arată că regretă fapta.

CURTEA,

Prin încheierea de ședință din 8.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II a penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, G, și și s-a menținut starea de arest a acestora.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și a apreciat că temeiurile legale care a determinat arestarea preventivă inițială continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate.

Instanța de fond a constatat că din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, apreciat în raport de natura și gravitatea faptei presupus a fi comisă de către inculpați, de modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților.

Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpații, solicitând punerea în libertate, invocând atât aspecte de circumstanțiere personală favorabile, dar și neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 Cod proc. pen. respectiv inexistența indiciilor temeinice și a probelor că aceștia au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetați.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare pentru următoarele considerente:

instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența și la acest moment a condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală.

Astfel, pe de-o parte există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au efectuat fără drept operațiuni interzise de lege, legate de droguri de mare risc, relevante în acest sens sunt procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire, declarații colaborator, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, rapoarte de constatare tehnico-științifică, planșe foto, declarații inculpați, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor interceptate în mediul ambiental.

Pe de altă parte, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunilor, în frecvența deosebită a unor asemenea fapte în prezent, în recrudescența infracțională legată de traficul de droguri de mare risc, ce impun o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă.

Nici datele personale ale inculpaților nu justifică o altă concluzie, câtă vreme din fișele lor de cazier judiciar rezultă că aceștia prezintă un potențial criminogen ridicat -inculpații, G, și fiind cunoscuți cu antecedente penale-, iar, în cazul inculpaților, și, acesta se concretizează chiar în starea de recidivă.

Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpaților, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică respingerea propunerii de arestare preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpaților.

În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.

Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se inveterează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.

Având în vedere aceste aspecte,în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, G, și împotriva încheierii de ședință din 8.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II a penală.

Obligă pe inculpații, G, la câte 200 lei, iar pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, pentru inculpații, G, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. 2 ex./29.01.2010

Președinte:Iuliana Ciolcă
Judecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 161/2010. Curtea de Apel Bucuresti