Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 162/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(181/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 162/
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/25.01.2010 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, la întrebarea Curții, învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de apel. Arată că este de acord să fie asistat de avocat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului, acesta susține că nu este vinovat de infrațiunea pentru care este cercetat.
Solicită să se aibă în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, la data săvârșirii infractiunii avea 16 ani și beneficiază de prezumția de nevinovăție până se va stabili vinovăția acestuia.
Solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, care in mod corect a evaluat criteriile prevăzute de art. 148 lit.f Cpp și a menținut starea de arest a inculpatului. Arată că acesta era minor de 17 ani și neșcolarizat, fapta a fost săvârșită cu intenție, rezultatul a fost din culpă, iar cercetarea judecătorească nu a fost finalizată.
Solicită să se constate că sunt suficiente date de vinovăție a inculpatului confirmate prin rechizitoriu emis de către parchet.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 12.01.2010 pronunțată de Tribunalul Teleormans -a constatat printre altele, în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, menținând starea de arestare a inculpatului.
Prima instanță și-a argumentat soluția apreciind că se mențin prevederile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Încheierea a fost recurată de inculpatul pentru motivele consemnate în practicaua hotărârii.
Recursul este nefondat, Curtea apreciind în acord cu instanța de fond că se menține presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv art. 183 Cod penal și art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 99 Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 02.12.2008 fiind sub influența băuturilor alcoolice, în timp ce se afla pe drumul public, a aruncat cu o țeavă metalică spre autoturismul marca, care circula pe DN 51 și după ce a deteriorat astfel parbrizul i-a cauza conducătorului auto leziuni în zona capului în urma cărora acesta a decedat ulterior.
Totodată sunt îndeplinite și condițiile cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul cuantumului pedepsei pentru infracțiunea pendinte care este mai mare de 4 ani și al pericolului concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta judecarea în libertate a inculpatului date fiind circumstanțele reale ale faptei ce denotă existența acestuia.
De altfel, cercetarea judecătorească este incipientă, neintrându-se însă pe fondul cauzei.
Astfel că, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12.01.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-16.02.2010
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
