Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1622/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2480/2009)
DECIZIA PENALA NR. 1622
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii de ședința din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la această dată pentru când a pronunțat următoarele.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin încheierea din 15.10.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală a dispus după cum urmează:
În baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
S-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitate formulate de inculpații, și.
Pentru a decide astfel, apreciind în temeiul art.3002Cod procedură penală asupra legalității arestării preventive a inculpaților, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt îndeplinite exigențele impuse de art.160 alin.3 Cod procedură penală în sensul că se mențin temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive.
În acest sens, tribunalul a avut în vedere existența indiciilor temeinice referitoare la bănuiala legitimă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, iar pe de altă parte, instanța a apreciat că punerea în libertate a acestora ar constitui un pericol pentru ordinea publică, această stare fiind dedusă din natura și gravitatea activității infracționale.
În ceea ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații și, instanța de fond le-a apreciat ca nefondate motivat de necesitatea de a se asigura buna desfășurare a procesului penal în actualul stadiu procesual.
Referitor la cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, instanța de fond a apreciat că o asemenea măsură ar fi de natură să creeze un risc pentru comunitate prin starea de temere inclusă prin acțiune de intimidare și răzbunare ce ar putea fi comise de inculpați, anturajul și rudele acestora, persoane cunoscute ca având manifestări violente.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie în sensul că în mod greșit s-a reținut că punerea lor în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică, iar durata prevenției nu mai are caracter rezonabil în condițiile în care este de aproximativ 18 luni și nu mai subzistă temeiurile pentru care au fost, inițial, arestați preventiv.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile inculpaților și sunt întemeiate.
De asemenea, Curtea constată că recursul inculpatul este întemeiat numai în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a dispune restituirea cauțiunii ca urmare a respingerii cererii acestuia de liberare provizorie pe cauțiune.
Totodată, Curtea apreciază că recursurile celorlalți inculpați sunt nefondate.
În acest sens, instanța de recurs are în vedere următoarele:
Potrivit art.160 alin.3 Cod procedură penală, arestarea preventivă poate fi menținută, în cursul judecății dacă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau dacă există noi temeiuri care să justifice privarea de libertate.
În acest context normativ Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, mai puțin în ceea ce-i privește pe inculpații și.
Astfel, este indiscutabil că probatoriul care susține actul de inculpare pune în relevanță indicii temeinice, în sensul art.681Cod procedură penală de natură a legitima bănuiala că toți inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Având în vedere, însă durata prevenției de până în acest moment, Curtea constată că se impune o reevaluare a pericolului pentru ordinea publică a inculpaților.
Or, din această perspectivă, Curtea apreciază în ceea ce-i privește pe inculpații l, care s-au sustras urmăririi penale, precum și inculpații, și, că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă, iar natura infracțiunilor pentru care există indicii temeinice că au fost comise de aceștia, numărul și gravitatea actelor infracționale, încercările de a zădărnici aflarea adevărului prin presiuni directe și indirecte asupra martorilor și părților vătămate sunt aspecte de natură a pune în relevanță potențialul criminogen al acestora, pe de o parte iar pe de altă parte, justifică temerea că ar putea comite alte acte infracționale din răzbunare sau pentru a scăpa răspunderii penale.
Cu alte cuvinte, Curtea apreciază că menținerea arestării preventive a acestor inculpați este justificată și prin necesitatea protejării ordinii publice (ca expresie a interesului public) în raport cu interesul privat al fiecărui inculpat, iar durata prevenției nu este de natură a afecta actualitatea temeiurilor care au impus arestarea preventivă.
Dimpotrivă, în cazul inculpaților și, care nu s-au sustras urmăririi penale și au avut o atitudine procesuală cooperantă, menținerea arestării preventive după aproximativ 18 luni de detențiune preventivă nu s-ar mai putea justifica, cu atât mai mult cu cât nu există date de natură a forma convingerea că s-ar sustrage judecății sau că ar mai săvârși alte fapte penale. Cu alte cuvinte, Curtea apreciază că în ceea ce-i privește pe acești doi inculpați sunt aplicabile dispozițiile art.139 alin.1 raportat la art.145 alin.1 Cod procedură penală.
În altă ordine de idei, cu privire la inculpatul, se constată că în raport cu soluția (corectă) de respingere a cererii de liberare provizorie pe cauțiune se impunea și restituirea acesteia conform art.1605alin.4 lit.f Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele mai sus invocate, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursurile inculpaților, și, va casa în parte încheierea atacată și rejudecând:
- în baza art.139 alin.1 raportat la art.145 Cod procedură penală va înlocui măsura arestării preventive a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B până la soluționarea cauzei.
În baza art.145 alin.11Cod procedură penală cei doi inculpați vor fi obligați să:
- se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12lit. c C.P.P. celor doi inculpați li se va impune obligația ca pe durata măsurii să nu se apropie de părțile vătămate și de coinculpați și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.
În baza art. 145 alin. 22.C.P.P. li se va pune în vedere inculpaților și consecințele încălcării acestor obligații.
Se va dispune punerea de îndată, în libertate a inculpaților și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Totodată se va dispune restituirea cauțiunii consemnate la CEC - Agenția.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondate recursurile inculpaților, și.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 15 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Casează, în parte, încheierea recurată, numai cu privire la dispoziția de menținere a stării de arest preventiv a primilor doi recurenți-inculpați și la omisiunea de a dispune restituirea cauțiunii pentru inculpatul și rejudecând, în fond:
În baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145.C.P.P. înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi Municipiul B până la soluționarea definitivă a cauzei.
În baza art. 145 alin. 11.C.P.P. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cei doi inculpați sunt obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12lit. c impune C.P.P. inculpaților și ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să nu se apropie de părțile vătămate și de coinculpați și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
În baza art. 145 alin. 22.C.P.P. atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților și, dacă nu sunt arestați în altă cauză. În baza art. 1605alin. 4 lit. f dispune C.P.P. restituirea către inculpatul a cauțiunii consemnate la CEC - Agenția, conform recipisei de consemnare nr. -/1 din data de 27.08.2009.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și.
Obligă recurenții-inculpați și la câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și pe inculpații, și la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
scu
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./3.12.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
