Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 166/R/2009
Ședința publică din data de 19 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar judecător
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
-
GREFIER:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 13 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 74 alin. 1 lit. b și c pen. și art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, iar rejudecând cauza solicită a se aprecia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu există temeiuri noi pentru menținerea stării de arest, eventual cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Solicită a se privi circumstanțiat situația inculpatului, sub aspectul gravității faptei comise, având în vedere că până în acest moment inculpatul și-a asumat pe deplin faptele din rechizitoriu. De asemenea, solicită a se avea în vedere că există 12 inculpați trimiși în judecată pe încadrări diferite, din care 7 au antecedente penale, unii sunt recidiviști postcondamnatori, iar doi sunt arestați, la unul dintre aceștia, respectiv inculpatul, reținându-se art. 74 lit. b și c pen. respectiv circumstanțe atenuante, în sensul că a colaborat cu organele de anchetă. Chiar dacă nu s-a apreciat că inculpatul nu se încadrează în dispozițiile de înjumătățire a pedepsei s-a recunoscut poziția procesuală a inculpatului. Mai mult, instanța de fond a caracterizat atitudinea coinculpatului ca fiind agresivă.
În opinia sa ar fi dătătoare de ton o admitere a recursului și obligarea de a nu părăsi țara, dacă alte persoane pentru încadrări juridice mai grave au o situație juridică mai ușoară, deoarece nu va înlătura responsabilitatea penală a inculpatului. Solicită a se avea în vedere atitudinea inculpatului, oportunitatea măsurii arestului preventiv și pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului. Pentru toate aceste motive, consideră că recursul este admisibil.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, considerând că Tribunalul Maramureșa justificat legal și temeinic arestul preventiv, apreciind că subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii, respectiv art. 143 și art. 148 lit. f pr.pen. și că acestea impun continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest preventiv. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, dar această împrejurare va putea fi calificată la individualizarea pedepsei. Solicită a se avea în vedere că de la ultima prelungire a stării de arest și până la verificarea legalității și temeiniciei conform art. 300/1 pr.pen. nu au intervenit elemente de schimbare temeiurilor, a stării de fapt sau a persoanei inculpatului, toate aspecte invocate cunoscându-se și la data luării măsurii arestului preventiv. Soluția atacată fiind legală și temeinică și apreciind că nu se justifică punerea în libertate a inculpatului, solicită respingerea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, eventual cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu mențiunea că se va prezenta la fiecare chemare a organelor de anchetă.
CURTEA
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 13 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, prin apărători.
În temeiul art. 160 rap. la art. 3001Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților (CNP -, fiul lui și, născut la 31.10.1989 în S M, domiciliat în S M-/39, aflat în Arestul IPJ M) și (CNP -, fiul lui și, născut la 13.08.1988 în S M, domiciliat în S M-/10, aflat în Arestul IPJ M), tirmiși în judecată prin rechizitoriul nr. 14-D/P/2008 din 9.03.2009 al - Biroul Teritorial Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/200, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul ) și prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/200; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. b,c Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul ) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 12 martie 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Maramureș dat în dosarul nr.24-D/P/2008 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații (CNP -, fiul lui și, născut la 31.10.1989 în S M, domiciliat în S M-/39, aflat în Arestul IPJ M) și (CNP -, fiul lui și, născut la 13.08.1988 în S M, domiciliat în S M-/10, aflat în Arestul IPJ M) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/200, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul ) și prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/200; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. b,c Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul ). Alături de aceștia au fost trimiși în judecată și alți inculpați în stare de libertate.
Prin încheierea penală nr.22 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a dispus arestarea pe timp de 29 zile a inculpaților și cu începere de la 15.01.2009 până la 12.02.2009 inclusiv.
Împotriva încheierii anterior menționate au declarat recurs ambii inculpați, iar prin încheierea penală nr.7/R/2009 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJa fost respins ca nefondat recursul. Ulterior, prin încheierea penală nr.54 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților pentru 30 zile, respectiv începând cu data de 13 februarie 2009 până la data de 14 martie 2009, inclusiv.
Din actele dosarului de urmărire penală a reieșit ca stare de fapt că, în perioada februarie 2008 - ianuarie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale s-au implicat și au realizat infracțiuni de trafic de droguri de risc și de mare risc, introducând în țară, deținând, procurând, distribuind sau vânzând altor persoane din anturajul lor diverse cantități de droguri, inclusiv investigatorului sub acoperire. Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanță și la soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpaților și.
S-a reținut că, în cauză, arestarea preventivă a acestora a fost dispusă în condițiile art. 143.pr.penală, dată fiind incidența cazului prev. de art. 148 lit. f pr.penală, temei ce subzistă în continuare. Din materialul probator ar fi rezultat indicii suficiente care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Potrivit dispozițiilor art. 3001Cod procedură penală, la primirea dosarului în care sunt inculpați arestați, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și, în cazul în care temeiurile ce au stat la baza luării măsurii au încetat sau nu mai există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, să revoce măsura cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În caz contrar, când temeiurile impun în continuare privarea de libertate sau când există temeiuri noi care justifică măsura, aceasta a fost menținută.
Această din urmă situație este incidentă în cauză deoarece, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpați, Tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de aceștia subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea de libertate a acestora, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care au fost arestați preventiv este închisoare mai mare de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care au fost trimiși în judecată aceștia prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, potrivit art. 160 raportat la art. 3001. pr. penală, tribunalul a apreciat că se justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, astfel că cererile de revocare a măsurii preventive privative de libertate au fost respinse, potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună revocarea măsurii arestării preventive deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există temeiuri noi pentru menținerea stării de arest, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara având în vedere atitudinea inculpatului,situația juridică a altor persoane precum și oportunitatea măsurii arestului preventiv și pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/200, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul ) și prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/200; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. b,c Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul ) luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării acestora în baza art. 148 lit. f pr.penală.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților și se impune în baza art. 3001raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului -respectiv poziția procesuală adoptată de către acesta, colaborarea cu organele judiciare, absența antecedentelor penale precum și participația penală a acestuia, vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, raportat și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constata
Ca atare, Curtea în baza art. 38515pct.1 lit. b) va C.P.P. rrespinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat (fiul lui și, născut la 13 august 1988) aflat in Arestul IPJ M, împotriva încheierii penale din 13 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art. 192 alin. 2 va C.P.P. obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat (fiul lui și, născut la 13 august 1988) aflat in Arestul IPJ M, împotriva încheierii penale din 13 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
- - - - - -
GREFIER
fiind plecată în CO semn.
grefier șef secție penală
Red./
3 ex./
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
