Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 31/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 31/R/2009
Ședința publică din data de 19 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar judecător
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinarerecursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 130/10 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș,cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că apărătorul său a declarat recurs în cauză, însă nu și-l însușește, solicitând a se lua act de retragerea acestuia.
Curtea constată că la dosar există o cerere scrisă a inculpatului, prin care acesta solicită a se lua act de retragerea recursului.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită a se lua act de retragerea recursului. Cu onorariu din.
Reprezentantul Parchetului solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de către inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de retragerea recursului.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.130 din 10.03.2009 a Tribunalului Maramureș, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în consecință, în temeiul art. 1491. pr. pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. d, e, f pr. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 15.06.1977 în Vișeu de, jud. M, domiciliat în Vișeu de,-, județul M, cnp -, în prezent aflat în Arestul IPJ M, cercetat pt. săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. 3 teza I pen. și art. 189 alin. 2. pen. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.03.2009 până la 08.04.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 10.03.2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. 2 Cod penal și art. 197 alin.3 teza I Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în luna august 2003, împreună cu inculpatul, a lipsit de libertate în mod ilegal pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani și, în vârstă de 15 ani, iar ulterior, în aceleași împrejurări, a întreținut prin amenințare și violență raporturi sexuale orale cu prima dintre acestea.
Prin Ordonanța nr. 60/P/2009 din data de 10.03.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. 2 Cod penal și art. 197 alin. 3 teza I Cod penal, acesta fiind deja arestat preventiv în baza mandatului nr. 1/U/2009 emis de Judecătoria Vișeu d S u s, fiind cercetat și sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 239 Cod penal și art. 321 Cod penal.
Inculpatul nu a putut fi audiat în fața instanței, acesta prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, refuzând să facă orice declarații.
Examinând propunerea de arestare prin prisma dispozițiilor art. 1491Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele:
La data de 25.05.2004 a fost înregistrată la Poliția Vișeu de plângerea formulată de partea vătămată prin care aceasta susținea că în vara anului 2003, inculpatul ar fi întreținut relații sexuale cu ea, în condițiile în care la acel moment partea vătămată era minoră și s-a împotrivit acestui lucru (fila 3 din dosarul nr. 1037/P/2004).
Prin Rezoluția nr. 1037/P/2004 din data de 16.09.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d Susa fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, apreciindu-se că susținerile părții vătămate nu au fost confirmate de probele administrate în cauză, respectiv există posibilitatea ca faptele să nu se fi petrecut după cum afirmă partea vătămată sau aceasta să fi consimțit la actele sexuale întreținute cu.
Prin Ordonanța nr. 165/U/2/2009 din data de 23.02.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, din oficiu, s-a constatat că împrejurările avute în vedere la adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale nu au fost stabilite în mod corect, astfel încât, a fost infirmată Rezoluția nr. 1037/P/2004 din data de 16.09.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d S u s, iar prin Rezoluția nr. 2/P/2009 din data de 25.02.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost dispusă începerea urmăririi penale față de și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. 3 teza I Cod penal și art. 197 alin. 2 Cod penal.
Din probele administrate până în această etapă procesuală au rezultat indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală, că în cursul lunii august 2003, părțile vătămate, în vârstă de 14 ani și, în vârstă de 15 ani, au fost acostate pe terasa barului aparținând din Vișeu de de către inculpații și și silite, prin amenințări și violențe, să rămână în compania acestora și să consume băuturi alcoolice. Aceste aspecte sunt confirmate atât prin declarațiile părților vătămate cât și cea a martorilor și, care au arătat că părțile vătămate au încercat să plece în mai multe rânduri, însă inculpații le-au prins de mâini și le-au forțat să se așeze, vorbindu-le pe un ton răstit.
Ulterior, părțile vătămate au fost silite să intre într-un autoturism de către inculpați și transportate la un imobil situat în locul numit " Vinului", unde inculpatul a intrat cu partea vătămată într-o cameră, iar inculpatul cu partea vătămată în altă cameră.
Conform susținerilor părților vătămate, inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale orale, prin amenințări și lovind-o cu pumnul în cap, partea vătămată afirmând că a auzit-o pe aceasta strigând după ajutor. La rândul său, inculpatul a întreținut relații sexuale prin constrângere cu partea vătămată, după care inculpații au transportat părțile vătămate în localitatea Vișeu de.
Veridicitatea susținerilor părților vătămate rezultă în acest stadiu procesual atât din declarațiile acestora, care se coroborează în detaliu conform art. 75 Cod procedură penală, cât și din declarația martorului, care confirmă prezența părților în imobil, împrejurarea că fiecare dintre inculpați a intrat cu o parte vătămată într-o cameră, aspecte care infirmă susținerile inculpaților că nu le cunosc pe acestea și că nu au fost în acel imobil.
Totodată, împrejurările concrete în care se susține că faptele au fost comise sunt confirmate și prin declarațiile martorilor și, mamele celor două părți vătămate care, prin declarații succesive și consecvente, au relatat aceeași stare de fapt cu cea susținută de părțile vătămate. În susținerea veridicității declarațiilor părților vătămate este și declarația martorului -, căruia partea vătămată i-a povestit că inculpatul a constrâns-o la relații sexuale și car a asistat la un incident petrecut în luna octombrie 2003 între același inculpat și partea vătămată.
Având în vedere probele administrate, instanța reține că în cauză există indicii temeinice, rezultate din coroborarea declarațiilor părților vătămate, cu declarațiile martorilor menționați, că inculpatul a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată și că, deși aceasta i-a spus că este minoră, a constrâns-o prin amenințări și acte de violență, să întrețină raporturi sexuale orale, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 681Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală.
Potrivit certificatului de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat anterior în mai multe rânduri, pentru săvârșirea unor infracțiuni privind circulația pe drumurile publice, furt calificat și vătămare corporală, iar în prezent este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență, șantaj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și de ultraj, în dosarele nr. 613/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d Sus și nr. 83/P/2009 și 2/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În raport de aceste aspecte, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. d, e și f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a comis cu intenție o nouă infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând totodată date că acesta exercită presiuni asupra persoanei vătămate.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. e Cod procedură penală, instanța observă că atât părțile vătămate, cât și martorii și au declarat că au fost amenințate de inculpat, chiar în cursul cercetărilor, iar mama acestui inculpat le-a solicitat să nu dea declarații, promițându-le că vor primi diferite sume de bani.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere modul și mijloacele în care se presupune că au fost săvârșite faptele de care este acuzat inculpatul, rezonanța socială deosebită pe care acestea au produs-o, determinată și de vârsta părților vătămate, dar și de dezinvoltura cu care inculpații au procedat la lipsirea de libertate a acestora, toate aceste aspecte, coroborate cu timpul îndelungat care a fost necesar desfășurării anchetei, fiind de natură să determine un puternic sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății în lipsa unor reacții adecvate din partea autorităților judiciare. De asemenea, instanța apreciat că privarea de libertate a inculpatului se impune în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, dificultățile de ordin probatoriu putând fi accentuate de presiunile pe care acesta le-ar exercita asupra părților vătămate și a martorilor, în condițiile în care a avut asemenea acțiuni și cu ocazia primelor cercetări și este cunoscut ca o persoană extrem de violentă, cu un comportament agresiv.
Instanța a apreciat că în cauză există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat și totodată, ca fiind rezonabilă presupunerea că acesta ar putea comite fapte prevăzute de legea penală și în viitor, ținând cont și de antecedentele sale penale, astfel încât, privarea sa de libertate apare ca fiind conformă cu principiul instituit prin art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În ceea ce privește faptul că inculpatul este arestat preventiv într-o altă cauză, instanța apreciază că această împrejurare nu împietează asupra necesității examinării incidenței dispozițiilor art. 148 Cod procedură penală, întrucât nu există date certe și nu pot fi făcute supoziții cu privire la momentul când mandatul de arestare preventivă emis anterior și-ar putea înceta efectele, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate să redevină actual.
Împotriva încheierii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpatul.
Cum la termenul de judecată din data de 19.03.2009 recurentul personal a precizat în fața instanței de recurs că înțelege să-și retragă calea de atac, instanța va lua act de această manifestare de voință și va pronunța o hotărâre corespunzătoare.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.06.1977 în Vișeu de, jud. M, domiciliat în Vișeu de,-, județul M, în prezent aflat în Arestul IPJ M, împotriva încheierii penale nr. 130 din 10 martie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
- - - - - -
GREFIER
RED.SM/MR
25.03.09/4 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
