Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1690/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 10564/2/2009
2624/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1690
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.11.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 05.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurenta inculpat in stare de arest si asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care,
Recurentul inculpat declară că își însușește recursul declarat de către apărătorul ales.
Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicita admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință din data de 05.11.2009 si pe fond, rejudecând, cercetarea acesteia in stare de libertate. Susține ca recurentul inculpat nu s-a sustras cercetărilor, acesta neavând cunoștință despre existența dosarului, iar cercetarea acestuia in stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având in vedere că faptele pentru care este judecat sunt din anul 2003, iar coinculpații din dosar in număr de 14, se afla în stare de libertate. Apreciază ca nu mai este necesara menținerea stării de arest a inculpatului, si solicită înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau tara, pentru a-i da acestuia posibilitatea sa beneficieze de un proces echitabil, în condiții de egalitate de tratament cu coinculpații.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca neîntemeiat, încheierea de ședința fiind legala si temeinica, in mod corect fiind menținută măsura arestării preventive, subzistând temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive. Față de aceasta s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, in formă continuata, activitate desfășurata in anul 2003, s-a emis in lipsă mandatul de arestare nr.346/UP/20.08.2004, apreciindu-se îndeplinite cerințele art.148 lit.a si f Cpp, si art.143 Cpp, iar la data de 2.10.2009 s-a constatat îndeplinita procedura privind punerea in executare a mandatului de arestare.
Consideră că judecarea acesteia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii, gravitatea deosebită a acesteia, atitudinea inculpatului, care s-a sustras cercetărilor, starea de recidivă in care acesta se află.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține că nu prezintă pericol publică și lasă la aprecierea curții.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 5.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Combatere a Organizate Antidrog nr.248/P/2004 din 18.10.2004, inculpatul a fost trimis în judecată, în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, reținându-se că în cursul anului 2003, în repetate rânduri, a achiziționat câteva sute de comprimate ecstasy, cu sigla, de la inculpații, și, iar ulterior a comercializat aceste droguri în orașul
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art.1491, art.681și art.143 Cod procedură penală, din datele existente rezultând indicii suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală de care este acuzat, relevante sub acest aspect fiind declarațiile coinculpaților, și, ale martorilor, și, procesele-verbale privind interceptările anumitor convorbiri telefonice dintre și inculpat.
Tribunalul a reținut că temeiurile care au determina arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nu s-au schimbat și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
În cauză au fost îndeplinite prevederile art.148 lit.a și f Cod procedură penală, inculpatul a fugit, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și judecată, avându-se în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale nu a putut fi depistat, acesta figurând ca fiind ieșit de pe teritoriul României de la data de 13.03.2004, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu mai locuiește la adresele cunoscute, neputându-se obține date cu privire la posibila sa locuință în străinătate. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus a fi săvârșită de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat a se avea în vedere natura și gravitatea faptei presupus a fi comisă de inculpat, cantitatea mare de droguri traficată, iar pe de altă parte datele ce caracterizează persoana inculpatului - recidivist postcondamnatoriu, care nu are ocupație și nici loc de muncă stabil.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art.3856Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
Din examinarea materialului probator administrat până la acest moment procesual, Curtea constată că există probe și indicii temeinice care justifică aprecierea că inculpatul, în repetate rânduri a achiziționat sute de comprimate ecstasy de la inculpații, iar ulterior a comercializat aceste droguri în orașul
Gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, justifică aprecierea că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, această concluzie fiind dedusă și din aspectul că inculpatul este recidivist.
Temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și anume cele prevăzute la lit.a și f de la art.148 Cod de procedură penală se mențin și în prezent și justifică privarea de libertate a inculpatului.
Deși faptele ce se rețin în sarcina inculpatului au fost săvârșite în anul 2003, dată la care s-a și luat în lipsă măsura preventivă împotriva inculpatului, mandatul a fost pus în executare mult mai târziu din cauza faptului că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, părăsind teritoriul României la 13.03.2004.
Deși inculpatul a invocat egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați judecați în prezenta cauză, Curtea constată că existența unui tratament diferențiat între și ceilalți inculpați este justificată de faptul că acesta este recidivist, pe când ceilalți sunt infractori primari și că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată.
Pentru toate acestea, Curtea apreciază încheierea recurată ca temeinică și legală, urmând ca în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă recursul inculpatului și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală să-l oblige la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 5.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 15.01.2010
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
