Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1696/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2636/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1696/
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, personal, in stare de arest, asistați de avocați aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, la intrebarea instanței, învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții.
Recurentul-inculpat, la intrebarea instanței, învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții, arată că își menține declarația dată la parchet și in fața instanței de fond.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii pronunțată de către instanța de fond. Arată că inculpatul a fost arestat pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv trafic de droguri de risc și de mare risc. Referindu-se la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, arată că inculpatului i s-a reținut această infracțiune pentru faptul că a primit un timbru pe care nu a știut cum să îl justifice in fața procurorului, iar un alt coinculpat din prezenta cauză a recunoscut că i-a oferit inculpatului acest timbru. Arată că acesta a declarat că nu a consumat nicio dată droguri de mare risc și nu știa ce să facă cu acest timbru, iar procurorul a considerat că exista probabilitatea ca inculpatul să îl valorifice, astfel că se presupune că ar fi săvârșit această infracțiune, și pentru probabilitate inculpatul a fost trimis în judecată.
Consideră că inculpatul a fost trimis in judecată pe o încadrare juridică greșită, astfel că nu poate formula cerere de liberare condiționată sub control judiciar sau pe cauțiune. Arată că motivele care au stat la baza arestării inculpatului nu mai subzistă, există motive noi care să conducă la concluzia că acesta trebuie pus in libertate și revocată măsura arestării preventive.
Arată că un alt motiv de recurs constă in nelegalitatea incheierii pronunțate de Tribunalul București, întrucât președintele completului de judecată de la fond, a făcut în ședință publică o declarație de abținere, înainte de a da apărătorilor posibilitatea de a susține cererile de respingere a măsurii arestării preventive. Consideră că președintele completului de judecată nu se mai putea pronunța cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, nu mai trebuia administrat nici un fel de probatoriu.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București, iar pe fondul cauzei revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, învederează că înțelege să critice încheierea pronunțată de Tribunalul București doar pe netemeinicie.
Arată că inculpatul este un tânăr de 21 de ani care este arestat de peste un an, student in anul I la facultatea de informatică, făptuitor primar, astfel cum rezultă din raportul de evaluare, iar temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai impun in continuare privarea de libertate a inculpatului și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest.
Consideră că fapta comisă de inculpat este una gravă, insă perioada de un de zile de arest preventiv este suficient ca avertisment. Solicită să se aibă in vedere mediul din care provine inculpatul, familia acestuia care l-a susținut și îl susține în continuare, preocupările sale care duc la concluzia că acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni și a înțeles că trebuie să trăiască altfel.
Solicită aplicarea unei pedepse fără executare in regim de detenție pentru ca inculpatul să își reia studiile și să se reintegreze social.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerile că judecătorul fondului a formulat declarație de abținere în ședință publică, arată că acesta revenit asupra cererii de abținere, întrucât avocații, prezenți în sală, au solicitat ca judecătorul să revină asupra cererii de abținere, deoarece atât faptic cât și ca motivare în drept, aceasta nu este întemeiată. În raport de aceste mențiuni ale apărătorilor, judecătorul fondului a revenit asupra cererii de abținere.
În ceea ce privește faptul dacă judecătorul putea să se pronunțe conform art. 300 ind. 2 Cpp, consideră că în conformitate cu art. 350 alin1 Cpp judecătorul fondului are obligația de a se pronunța. Aceste aspecte au fost arătate la instanța de fond, iar toți avocații au solicitat să se revină asupra declarației de abținere.
Cu privire la netemeinicia arestării preventive, consideră că in ceea ce-l priveste pe inculpatul, acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică și există presupunerea rezonabilă că lăsat în libertate, acesta ar continua activitatea infracțională. Arată că susținerile apărătorului au fost avute in vedere de către instanța de fond. Solicită să se aibă in vedere că asupra inculpatului s-a găsit cantitatea de 3,63 grame de canabis, o cantitate foarte mare, care face dovada că, pe lângă calitatea de consumator pe care susține că o are, are și calitatea de traficant. De asemenea au fost găsite 9 pachete de hașiș, un cântar de mare precizie și un timbru.
Mai solicită să se aibă in vedere că din procesele verbale întocmite, care se coroborează și cu declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul avea legătură cu lumea traficului de droguri și consideră că, lăsat in libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică.
In ceea ce-l privește pe inculpatul, consideră că acesta se face vinovat de infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată, acesta nu a săvârșit un singur act material, ci mai multe, infractiunea pentru care este cercetat este una foarte gravă, iar circumstanțele sale personale au fost avute in vedere de către instanța de fond. Consideră că acesta a dat dovadă de îndrăzneală și perseverență infracțională.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, invederează că este de acord cu cele invdederate de avocatul său.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu cele susținute de avocatul său. Arată că este arestat de 10 luni, nu cunoaște decât pe un singur inculpat din acest dosar. Mai arată că nu este vinovat de trafic de droguri, era consumator. Solicită judecarea in stare de libertate pentru a-și continua studiile.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 2.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II a penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și -.
Potrivit art.3002alin. 3 Cod procedură penală raportat la art.160balin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și apreciat că temeiurile legale care a determinat arestarea preventivă inițială continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate.
Instanța de fond a constatat că din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, apreciat în raport de amploarea, intensitatea și forma de manifestare a infracțiunilor, prin care se perturbă grav desfășurarea relațiilor sociale la nivel instituțional și impersonal, care determină scăderea prestigiului autorităților și instituțiilor publice, precum și creșterea indicelui de percepție a relațiilor sociale normale în domeniul justiției.
Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpații, solicitând punerea în libertate, invocând în principal aspecte de circumstanțiere personală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența și la acest moment a condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, pe de-o parte există probe și indicii temeinice că în cursul lunii februarie 2009 inculpatul a comercializat droguri de mare risc, iar coinculpatul - a intermediat vânzarea de asemenea substanțe interzise de lege, relevante fiind în acest sens: procesele-verbale de supraveghere operativă, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, declarații martori etc.
Curtea apreciază, pe de altă parte, că și condiția referitoare la împrejurarea că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică este întrunită în cauză, câtă vreme pericolul este concretizat în specificul infracțiunii, modalitățile și mijloacele de săvârșire, toate aceste aspecte justificând concluzia că împotriva infracțiunilor legate de traficul de droguri se impune o ripostă mai fermă din partea autorităților.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpaților, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpaților.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se inveterează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Cât privește susținerea apărătorului inculpatului - referitoare la împrejurarea că judecătorul de la instanța de fond nu mai era în măsură să se pronunțe cu privire la starea de arest câtă vreme se abținuse în cauză, Curtea reține următoarele aspecte cu relevanță asupra concluziei:
Într-adevăr, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, judecătorul fondului a formulat oral cerere de abținere motivată de afirmațiile avocatului unui inculpat, care critica modul de audiere și consemnare a depoziției unui martor.
Instanța de control judiciar constată însă că în cauză nu este vorba de o veritabilă cerere de abținere - cu consecințe juridice - dat fiind că, pe de-o parte, acesta nu corespunde exigențelor art. 50 Cod procedură penală, iar, pe de altă parte, chiar persoana care a formulat-o a revenit asupra ei, iar în cauză nu s-a formulat nicio cerere de recuzare.
Într-un asemenea context, Curtea constată că susținerile apărătorului ales al inculpatului - nu numai că nu justifică sancționarea prin casarea încheierii recurate, dar nici nu sunt întemeiate.
Având în vedere aceste aspecte,în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și - împotriva încheierii de ședință din 2.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II a penală.
Obligă recurenții la câte 100 cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./20.11.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Elena Ursulescu, Cristina Rotaru
