Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1707/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2667/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1707
Ședința publică de 23 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, critică încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală pentru netemeinicie și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
În continuare mai arată că până la finalizarea procesului penal recurentul beneficiază de prezumția de nevinovăție și în mod incorect i s-au reținut în sarcină dispozițiile art. 148 lit.b Cod procedură penală, în sensul că atitudinea sa de a nu recunoaște fapta pentru care este cercetat ar conduce la reținerea acestui text de lege, în condițiile în care ar putea să influențeze o altă persoană în sensul de a zădărnici aflarea adevărului.
Din probele administrate în dosar nu rezultă cu certitudine faptul că recurentul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, nefiind astfel realizată una din condițiile art. 143 Cod procedură penală.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Arată că instanța nu a reținut art.148 lit. b Cod procedură penală, motivând exclusiv pe temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod penal - vizând pericolul pentru ordinea publică.
În ceea ce privește dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, apreciază că există suficiente probe care să contureze presupunerea rezonabilă că a fost comisă fapta reținută în sarcina inculpatului.
Apreciază că în continuare inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică - raportat la fapta comisă în stare de recidivă postexecutorie
Recurentul inculpatvând ultimul cuvânt,arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 4.11.2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - secția I penală a dispus, între altele, a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului cu motivarea că sunt realizate exigențele impuse de art.160 alin.3 Cod procedură penală, în sensul că temeiurile, care au determinat luarea acestei măsuri, se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie cu susținerea că nu există probe certe referitoare la vinovăția sa.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele la care succed:
1. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie, iar din probatoriul care susține actul de inculpare rezultă indicii temeinice (în sensul art.681Cod procedură penală) de natură a legitima presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea care se reține în sarcina sa.
2. Curtea constată că în mod judicios a apreciat instanța de fond că se mențin temeiurile care au determinat, inițial, arestarea preventivă.
În această ordine de idei, Curtea notează că pericolul pentru ordinea publică ce l-ar constitui punerea în libertate a inculpatului se poate deduce din natura și gravitatea activității infracționale, prin cantitatea de droguri și succesiunea de acte infracționale, starea de recidivă, toate acestea fiind aspecte de natură a justifica temerea că ar putea relua același gen de activitate infracțională, ceea ce înseamnă un risc pentru comunitate.
3. Sub aspectul legalității, Curtea constată că menținerea arestării preventive
s-a realizat cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 4.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./4.12.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
