Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1709/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2601/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1709
Ședința publică de 23 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 338 din 18 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 502/A din 4 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat,având cuvântul, arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și critică soluțiile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa este prea severă cu toate că ambele instanțe au reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal.
În raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și de circumstanțele personale ale recurentului, solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință, a se dispune diminuarea pedepsei aplicate. Totodată, solicită a se ține cont și de faptul că prejudiciul a fost recuperat, iar inculpatul avut o conduită bună anterior comiterii faptei și o poziție procesuală sinceră, recunoscând și regretând infracțiunea săvârșită.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetuluiconsideră hotărârile pronunțate în cauză legale și temeinice. Este adevărat că s-au reținut circumstanțe atenuante de către instanța de fond, parțial înlăturate de instanța de apel, însă în defavoarea inculpatului este reținută și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c Cod penal. Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere că recurentul a mai săvârșit anterior tot o infracțiune de tâlhărie, iar prezenta faptă a fost comisă în parc - loc public, accesibil unui număr mare de persoane -, pe timp de zi.
Pe cale de consecință, apreciază că pedeapsa stabilită este just individualizată și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 338/18.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 3 Bad ispus următoarele:
A fost admisă cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în sensul reținerii art. 75 lit. c Cod penal.
În baza art. 334.C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al. 2 lit. b,c și al. 2/1 lit. a Cod penal în infracțiunea de tâlhărie împreună cu un minor prev. de art. 211 al. 2 lit. b,c și al. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic, art. 75 lit. c Cod penal.
În baza art. 211 al. 2 lit. b,c și al. 2/1 lit. a cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că fapta din prezenta cauză se află în concurs real cu fapta din 09/10.10.2007 pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 236/06.05.2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă pentru inculpatul prin Decizia penală nr. 409/04.06.2008 a Tribunalului București - Secția a-II-a penală.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 236/06.05.2008 a Judecătoriei Buftea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată, respectiv de la 14.11.2007 la zi (conform Sentinței penale nr. 236/06.05.2008 a Judecătoriei Buftea ).
S-a constatat că în prezent inculpatul se află în executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 236/06.05.2008 a Judecătoriei Buftea, sentință în baza căreia s-a emis nr. 387/06.06.2008.
S-a anulat nr. 387/06.06.2008 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre, pedeapsă din care se va deduce perioada deja executată.
În baza art. 118 al. 1 lit. e Cod penal rap. la art. 112 lit. f Cod penal s-a confiscat de la inculpatul suma de 250 lei obținută prin săvârșirea faptei.
În baza art. 211 al. 2 lit. b,c și al. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 al. 3 Cod penal, art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de minoritate.
În baza art. 86/5 al. 1 Cod penal raportat la art. 85 al. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 236/06.05.2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă pentru inculpatul la data de 19.05.2008, prin neapelare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că fapta din prezenta cauză se află în concurs real cu fapta din 09/10.10.2007 pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 236/06.05.2008 a Judecătoriei Buftea.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 236/06.05.2008 a Judecătoriei Buftea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, dar după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 3 ani pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 110 Cod penal, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 236/06.05.2008 a Judecătoriei Buftea, respectiv de la 19.05.2008.
În baza art. 71 al. ultim Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 110/1 Cod penal rap. la art. 86J al. 1 Cod penal pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110/1 al. 2 și 3 Cod penal și art. 86/4 al. 2 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14.11.2007 la 23.11.2007 (conform Sentinței penale nr. 236/06.05.2008 a Judecătoriei Buftea ).
În baza art. 118 al. 1 lit. e Cod penal rap. la art. 112 lit. f Cod penal s-a confiscat de la inculpatul suma de 200 lei obținută prin săvârșirea faptei. la act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în parte, prin restituire.
În baza art. 191 al. 2.C.P.P. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, av., ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 3 noiembrie 2007, în jurul orei 20,00 partea vătămată și martorele și se aflau parcul, stând pe o bancă în apropierea vaporașului dezafectat. La un moment dat de aceștia s-au apropiat inculpații, și numitul. Cei doi inculpați s-au așezat pe bancă, încadrând între ei partea vătămată. întrucât a observat că partea vătămată avea în buzunar un portofel, inculpatul a încercat să îi scoată acestuia portofelul din buzunar, dar nu a reușit. Partea vătămată, realizând că urmează să i se sustragă bunuri, i-a propus inculpatului să negocieze, dar acesta i-a pus părții vătămate un obiect metalic pe picior întrebând ce vrea să mai negocieze. Partea vătămată nu s-a mai împotrivit, deoarece i s-a făcut teamă, iar inculpatul i-a scos acesteia din buzunar portofelul din care a luat 100 lei, restituindu-i portofelul gol.
Inculpatul a pus mâna pe buzunarul părții vătămate, buzunar ce se afla spre partea în care stătea el (inculpatul) și l-a întrebat ce are în el, partea vătămată răspunzându-i că un telefon mobil. Inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul și, întrucât aceasta a ezitat să i-l dea, inculpatul l-a lovit ușor cu palma peste față, context în care, de frică, partea vătămată i-a dat acestuia telefonul mobil marca Nokia. Inculpatul a mai observat că partea vătămată are la gât un lănțișor din și i l-a cerut, iar partea vătămată s-a conformat și i-a dat lănțișorul.
După aceea inculpatul și numitul s-au îndepărtat câțiva metri împreună cu martorele și, iar inculpatul a rămas singur pe bancă cu partea vătămată. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să îi dea pantofii marca "" pe care aceasta îi purta, dar partea vătămată a refuzat, iar inculpatul i-a spus să îi dea pantofii, întrucât în caz contrar îl va. Partea vătămată și-a scos pantofii și i-a dat inculpatului care și-a scos pantofii pe care îi purta el și i-a dat părții vătămate. Inculpatul s-a încălțat cu pantofii luați de la partea vătămată după care, împreună cu inculpatul și cu numitul au plecat din zonă.
Ulterior, telefonul Nokia a fost luat de inculpatul de la inculpatul și amanetat pe numele numitului, fiind ridicat apoi de la casa de amanet și vândut martorului, asupra căruia a fost găsit de organele de poliție. Acestea au ridicat telefonul de la martor și l-au restituit părții vătămate. Pantofii sport luați de la partea vătămată de inculpatul au fost găsiți de organele de poliție asupra acestui inculpat, fiind ridicați și predați părții vătămate.
Instanța a dat eficiență probatorie doar acelor declarații ale inculpaților și martorilor care s-au coroborat, confirmând situația de fapt reținută de instanță, neluând în considerare declarațiile care sunt infirmate de acest probatoriu și nici declarațiile care, în mod evident, au fost schimbate doar pentru a se crea inculpaților o situație favorabilă sub aspectul răspunderii penale. Pentru aceste considerente instanța nu a dat eficiență probatorie declarațiilor martorului de la cercetarea judecătorească și declarațiilor inculpaților în care aceștia au relevat aspecte diferite de cele ce rezultă din restul probatoriului.
Probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești dovedește astfel existența faptei de tâlhărie pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, dar și vinovăția inculpaților în săvârșirea acesteia.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatului care, la data de 03.11.2007, în jurul orelor 20.00, aflându-se în parcul împreună cu inculpatul, prin amenințare și violență, au deposedat partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia, suma de 100 lei, un lănțișor din și o pereche de pantofi întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a
Cod PenalLa individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, relevat prin modul de comitere și prin valoarea prejudiciului cauzat, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, reținând că are 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, ocupația de muncitor, fiind fără antecedente penale, necăsătorit, iar inculpatul are 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, ocupația de zugrav, fiind fără antecedente penale, necăsătorit, dar și atitudinea acestora de recunoaștere a faptei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei închisorii.
Prindecizia penală nr. 502/A/04.09.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, reținând, în esență, că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost just individualizată și este corespunzătoare pericolului social al faptei și periculozității făptuitorului iar, față de comportamentul anterior al inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, în mod corect judecătoria a reținut atenuanta prevăzută de art. 74 lit. a și Cod Penal a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește atenuanta prevăzută de art. 74 lit. c Cod Penal, tribunalul a apreciat că a fost greșit reținută de către instanța de fond, întrucât inculpatul a dat declarații contradictorii și vădit nesincere cu scopul de a diminua din consecințele faptei sale. Or, în contextul unei recunoașteri parțiale, determinată de temeinicia probatoriului în acuzare, judecătoria nu trebuia să rețină și această atenuantă. Cum în cauză a fost analizat doar apelul inculpatului, principiul neagravării situației în propria cale de atac împiedică înlăturarea acestei circumstanțe.
Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul, criticându-le pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14.C.P.P. și a solicitat a se acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, prin luarea în considerare a atitudinii sale sincere, a conduitei bune avute anterior comiterii faptei și a împrejurării că prejudiciul a fost recuperat.
Examinând actele dosarului și hotărârile penale atacateprin prisma cazului de casare invocat de inculpat, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c Cod Penal, din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultând că, la data de 03.11.2007, în jurul orelor 20.00, în timp ce se afla în parcul, împreună cu inculpatul minor, prin amenințare și violență, a deposedat partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia, suma de 100 lei, un lănțișor din și o pereche de pantofi.
Critica inculpatului referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, deși nu a fost formulată în termenul legal de motivare a recursului prevăzut de art. 38510alin. 2.C.P.P. va fi examinată de C din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3859alin. 3.
C.P.P.Astfel, Curtea constată că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată recurentului - inculpat a fost just individualizată în raport de toate criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72.Cod Penal, fiind necesară pentru a se realiza funcțiile sale preventiv-educativă, dar și de constrângere.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanțele au dat în mod corect eficiență naturii și modalității concrete de comitere a faptei (pe timp de noapte, dintr-un loc public, profitându-se de vulnerabilitatea părții vătămate în aceste condiții), gradului de pericol social concret ce caracterizează faptele de tâlhărie comise în aceste împrejurări de loc și de timp, incidenței unei circumstanțe agravante (respectiv săvârșirea faptei împreună cu un minor), faptului că prejudiciul a fost recuperat doar parțial, dar și circumstanțelor personale ale inculpatului, care nu are o ocupație stabilă, a suferit anterior o altă condamnare tot pentru o infracțiune contra patrimoniului, concurentă cu cea dedusă judecății, și a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
În acest context, pedeapsa aplicată recurentului-inculpat, într-un cuantum situat oricum sub minimul special prevăzut de lege, reflectă periculozitatea faptei și a persoanei autorului său, iar elementele invocate în susținerea recursului nu justifică acordarea unei eficiențe și mai mari circumstanțelor atenuante reținute în beneficiul inculpatului și reducerea pedepsei sub limita fixată în fond.
Aceasta deoarece nici conduita procesuală a recurentului nu a fost constant sinceră și de natură a contribui în mod hotărâtor la lămurirea cauzei și nici faptul recuperării parțiale a prejudiciului nu a fost urmarea demersurilor făcute de către
inculpat, demersuri care să releve conștientizarea pe deplin a consecințelor faptei comise și o căință activă a acestuia.
Pe cale de consecință, având în vedere necesitatea asigurării funcției preventiv-educative a pedepsei, dar și a celei de constrângere, Curtea apreciază că circumstanțele personale ale inculpatului sunt insuficiente pentru a se reține o periculozitate socială scăzută a persoanei sale, de natură a justifica reducerea și mai consistentă a pedepsei.
Pentru aceste considerente, apreciind nefondată critica inculpatului și reținând inexistența vreunui motiv de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva sentinței penale nr. 338 din 18 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B și a deciziei penale nr. 502/A din 4 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /30.11.09
Dact. 2 ex./2.12.09
- - jud.:;
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
