Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1750/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2817/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1750
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de30.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu Împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat critică încheierea din data de 30.11.2009 prin care instanța de fond a menținut starea de arest a acestuia, motivat de existența probelor și indiciilor din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta ce i s-a reținut în sarcina prin actul de sesizare al instanței.
Așa cum se poate constata din actele și lucrările dosarului, inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei.
Se reține în sarcina inculpatul faptul că, la data de 15.01.2009, respectiv 09.02.2009, a vândut cantitatea de 0,26 gr. heroină - trei doze, către o persoană cu identitate protejată. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că, la momentul la care inculpatului i s-a solicitat să se prezinte la parchet, acesta a venit de bună voie, moment la care a fost reținut. Apreciază că, în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, rezultă că inculpatul nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de ancheta, a recunoscut și regretat fapta, este tatăl unui copil minor, și până la momentul reținerii avea un loc de muncă; fapta săvârșită a constituit un eveniment nefericit în viața inculpatului. Este de reținut și faptul că, coinculpat, nu s-a prezenta la parchet, și doar la data de 30.11.2009 s-a prezentat la tribunal, cu toate acestea, beneficiază de clemența legii, în sensul că este judecat în stare de libertate.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe cale de consecință, să se dispună continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în mod corect instanța a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive, și a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă și la acest moment și, în continuare, justifică privarea de libertate a inculpatului.
Este de reținut și faptul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, iar din actele și lucrările dosarului rezultă suficiente indicii în sensul art. 68 ind. 1 rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În ceea ce privește atitudinea inculpatului, de recunoaștere și regret a faptei, aceasta urmează să fie avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său, și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate; solicită instanței să aibă în vedere atitudinea sa sinceră, faptul că este tatăl unui copil în vârsta de 2 ani și 8 luni, s-a prezentat de bună voie în fața organelor de anchetă, iar la momentul reținerii muncea, în acest fel câștigându-și existența.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.11.2009 a Tribunalului București, Secția I penală constată:
Prin încheierea de ședință din 30.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, conform art.300/2 raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul. S-a respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsuri arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr.2298/D/P/2009, inculpații: - trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și - - trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, reținându-se că, inculpatul, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 07.07.2009, în jurul orei 11:00, respectiv la data de 06.08.2009, în jurul orei 09:00, în timp ce se afla în imobilul din domiciliu, situat pe-,.36, sector 5, B, a vândut colaboratorului cu nume de cod sub supravegherea investigatorului cu nume de cod, în total 0,21 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 120 lei, provenită din fondurile A, astfel: de fiecare dată pentru suma de 60 lei, câte două doze care cântăreau împreună 0,11 grame substanță ce conținea heroină și cafeina, respectiv 0,10 grame substanță ce conținea heroină și că, în perioada 04.07.2009 - 09.07.2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul -, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,18 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 115 lei, provenită din fondurile
Prin încheierea din 24.09.2009 din Camera de Consiliu a Tribunalului București, Secția I Penală, dată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, din 24.09.2009 până la 23.10.2009, inclusiv.
Prin încheierea din 28.09.209 a Tribunalului București Secția a II a Penală, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, din 28.09.2009 până la 26.10.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A arătat Tribunalul că, potrivit dispozițiilor art. 3002.C.P.P. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1.C.P.P. instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a celor doi.
Astfel, s-a reținut că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art.1491Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, s-a avut în vedere că în cauză există suficiente indicii temeinice, în sensul art.681Cod procedură penală, raportat la art. 143 alin.1 Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind: procesele verbale de verificări și investigații, procesele verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod " ", procese verbale de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " ", rapoarte de constatare tehnico-științifică și declarațiile inculpaților.
Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dacă se ține cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu numai că subzistă, dar impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin.1 Cod procedură penală.
Cât privește cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța a dispus respingerea acesteia - ca nefondată, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatul,criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea sa în libertate.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de fond rezultă că recurentul din prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri în formă continuată constând în aceea că la 07.07.2009 și respectiv 06.08.2009 a vândut colaboratorilor cu nume de cod și respectiv câte o doză de heroină.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod proc.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, dacă se mențin temeiurile arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit art.3001alin.3 Cod proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că cel în cauză a comis infracțiunea de trafic de droguri.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventiv a inculpatului, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de recurent s-a dispus anterior, la 24 septembrie 2009, de către Tribunalul București, conform nr.197/UP/2009, fiind prelungită ulterior; încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului nr.197/24.09.2009 și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru trafic de droguri de mare risc- dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită de inculpat, modalitatea concretă de comitere a acesteia, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale comiterii faptei, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare disp. art. 148 lit. f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
A reținut Tribunalul în mod corect că toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura menținerii arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1
C.P.P.În analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că inculpatul să fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință din 30 noiembrie 2009 Tribunalului București Secția I Penală, (dosar nr-).
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
