Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1756/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2772/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1756
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 41 emisă de Baroul Călărași - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat,având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Călărași și - în principal - revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar - înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Consideră că instanța de fond a reținut în mod eronat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere raportul agentului de poliție ce s-a aflat în apropierea locului săvârșirii infracțiunii care, coroborat cu înregistrarea video, duce la concluzia că este exclusă posibilitatea ca inculpatul să fi comis fapta. În acest raport se precizează că cei doi polițiști se aflau în apropierea locului infracțiunii, au auzit focurile de armă, s-au deplasat imediat, în continuare fiind descrisă activitatea organelor de poliție. Fiind vizionată înregistrarea, se observă că niciunul dintre aspectele evidențiate în raport nu se regăsesc. În opinia apărării, concluzia este că momentul săvârșirii infracțiunii este cu totul altul decât cel ce se regăsește în înregistrare și era esențial ca instanța să verifice apărările, vizionând această înregistrare.
Solicită a fi avute în vedere datele furnizate de operatorul de telefonie mobilă, din care rezultă că la ora 18,15 inculpatul se afla în localitatea, la 20- 30 km de C, astfel că este exclusă posibilitatea ca el să fi comis infracțiunea. De asemenea, mai rezultă că, de la ora 18,13 și până la ora 18,20, inculpatul a vorbit la telefon, astfel că este greu de crezut că în același timp conducea mașina, vorbea la telefon și a tras și cu pușca. Apreciază că înregistrarea de la dosar duce la presupunerea rezonabilă că recurentul a comis infracțiunea dacă sunt luate în considerare numai fotogramele, astfel cum au fost depuse la dosar. Dacă se coroborează înregistrarea cu celelalte mijloace de probă din dosar nu rezultă că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății.
Față de considerentele expuse, apreciază că nu există presupunerea rezonabilă că recurentul ar fi comis infracțiunea și nu subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește încercarea inculpatului de a se sustrage obligației de a nu părăsi țara, solicită a se avea în vedere CD-ul audio în care a fost surprinsă convorbirea dintre și - din care rezultă scopul în care clientul său a fost surprins în Bulgaria, fiind exclusă posibilitatea de a se sustrage.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și - în principal - revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, susține că recurentul este arestat de o lungă perioadă de timp și nu mai este necesară menținerea stării de arest. Așa fiind, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul,solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, constatând că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie pentru unele dintre infracțiuni și postexecutorie pentru altele. De asemenea, solicită a fi avut în vedere cazierul deosebit de bogat al recurentului, precum și faptul că acesta a încălcat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fiind găsit și predat de autoritățile bulgare. Referitor la perioada de arest preventiv, apreciază că este un termen rezonabil față de numărul mare de infracțiuni pentru care recurentul este cercetat și de materialul probator complex administrat în cauză.
Concluzionând, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpatînvederează faptul că nu mai dorește să rămână în sala de judecată și față de atitudinea recalcitrantă a acestuia, instanța dispune îndepărtarea sa din sala de ședință.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 26.11.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului Călărași, s-a dispus, în baza art. 3001.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere și distrugere, prevăzute de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. e, i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, art. 279 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b și Cod Penal art. 217 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, iar materialul probator existent la dosar nu relevă o altă situație de fapt decât cea reținută la luarea măsurii arestării preventive și prelungirile anterioare și nici nu există temeiuri noi care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului.
S-a avut în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, care relevă periculozitatea lăsării acestuia în libertate, precum și modalitatea de săvârșire a acesteia, respectiv violența de care a dat dovadă inculpatul în momentul când a folosit o armă de foc, împușcând pe în zona coloanei vertebrale. S-a mai reținut și caracterul inculpatului, care nu s-a temut nici de iscată și nici de faptul că ar putut fi recunoscut, nu a conștientizat urmările faptelor sale față de împrejurarea că are un bogat cazier judiciar, cu mai mult de 10 condamnări penale.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, tribunalul a considerat că nu poate fi admisă, fiind de reținut aspectul că prin ordonanța nr.130/P/2009 din 3.06.2009 împotriva inculpatului a fost dispusă măsura preventivă de a nu părăsi țara, măsura fiindu-i dusă la cunoștință inculpatului în momentul în care se pregătea să părăsească teritoriul țării la aeroportul din B, intenționând să se deplaseze în Spania. Cu toate acestea măsura a fost încălcată de către inculpat care la data de 6.06.2009 a fost surprins în Bulgaria de către poliția de frontieră bulgară, explicația inculpatului fiind aceea că nu a avut intenția de a părăsi țara ci s-a dus la pescuit și datorită faptului că nu există graniță a intrat fără să vrea pe teritoriul acestei țări.
În acest context, nu se poate omite aspectul deosebit de important potrivit căruia, deși pericolul concret pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că aprecierea asupra existenței pericolului pentru odinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei, considerente față de care tribunalul a apreciat oportună menținerea stării de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurentul-inculpat a susținut, în esență, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date care să formeze presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa. În acest sens, s-au invocat contradicțiile existente între raportul întocmit de lucrătorii de poliție aflați în apropierea locului săvârșirii infracțiunii și elementele ce rezultă din întreaga înregistrare video, precum și datele furnizate de operatorul de telefonie mobilă cu privire la locul în care se afla inculpatul la orele 18,15, momentul presupus al faptei.
Invocând și împrejurarea că scopul aflării sale în Bulgaria nu a fost acela de a se sustrage urmăririi penale, recurentul a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat întemeiat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, Curtea constată că probele administrate pe parcursul fazei de urmărire penală constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, la data de 02.06.2009, conducând un autoturism pe drumuri publice din municipiul C fără a poseda permis de conducere, inculpatul a tras cu o armă de foc în autoturismul Solenza, cu nr. de înmatriculare -, aflat în trafic, împușcându-l pe unul dintre pasageri, respectiv partea vătămată, în zona coloanei vertebrale.
Curtea subliniază că, date fiind, pe de o parte, înțelesul dispozițiilor art. 681.C.P.P. iar, pe de altă parte, contextul procesual în care s-a discutat măsura arestării preventive a recurentului, respectiv imediat după sesizarea instanței conform art. 3001.C.P.P. caracterul suficient al indiciilor temeinice de săvârșire a faptei trebuie apreciat prin luarea în considerare a probelor administrate în faza de urmărire penală și a aptitudinii lor de a convinge un observator independent și imparțial că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
În acest sens, constată că relațiile comunicate de C Romanian Mobile Telecomunication A cu privire la perimetrul în care s-a aflat inculpatul la momentul critic al săvârșirii faptelor, coroborate cu declarațiile martorului ocular (aflat în autoturismul Solenza alături de victimă) și cu declarațiile martorului (care a confirmat prezența autoturismului marca presupus condus de inculpat în zona comiterii faptelor imediat după auzirea împușcăturilor), precum și fotografiile surprinse de camerele de supraveghere, sunt suficiente pentru a justifica rezonabil presupunerea că inculpatul este cel care a folosit arma de foc la data de 02.06.2009.
Relevant este, totodată, contextul conflictual în care au fost săvârșite faptele deduse judecății, precum și susținerile inițiale ale numitei (concubina recurentului), care a arătat că inculpatul a lipsit de la domiciliu în intervalul 02.06.2009, ora 1600-03.06.2009, ora 0500, infirmând astfel susținerile acestuia.
În contextul acestor elemente probatorii, Curtea apreciază că susținerile recurentului cu privire la conținutul real al înregistrării video surprinse de camerele de supraveghere și la contradicțiile dintre acestea și raportul lucrătorilor de poliție, precum și la aspectele ce rezultă din informațiile furnizate de operatorul de telefonie mobilă, reflectă o interpretare proprie și trunchiată a anumitor mijloace de probă existente în cauză. O asemenea interpretare tinde la valorificarea probatorie a unor aspecte singulare, cu ignorarea elementelor de fapt evidențiate de probele coroborate, operațiune ce echivalează cu o examinare critică a probatoriului specifică soluționării în fond a cauzei.
Or, caracterul justificat al măsurii arestării preventive din perspectiva condițiilor prevăzute de disp. art. 143.C.P.P. se reține prin examinareaindiciilortemeinice de săvârșire a unor fapte penale, iar nu prin evaluarea vinovăției inculpatului raportat la aspecte probatorii de detaliu în economia datelor cauzei.
Totuși, toate aspectele la care recurentul a făcut referire pot și urmează a fi valorificate nemijlocit de către instanța de fond cu ocazia cercetării judecătorești, numai după administrarea tuturor probelor utile cauzei justificându-se antamarea chestiunilor la care recurentul a făcut referire.
Pentru aceste considerente, constatând îndeplinită condiția prevăzută de disp. art. 143.C.P.P. Curtea constată că se mențin incontestabil și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății (cu excepția celei de distrugere) este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, este vădită periculozitatea socială extremă a faptelor îndreptate contra vieții persoanei și săvârșite cu arme de foc în locuri publice, periculozitate care, raportată la particularitățile comiterii faptelor deduse judecății, evidențiază în mod necesar și suficient necesitatea menținerii stării de arest preventiv a inculpatului. Astfel, urmările produse, dar mai ales cele care se puteau produce prin utilizarea unei arme de foc asupra unui autoturism în mișcare pe drumul public, riscul de netăgăduit creat astfel pentru viața mai multor persoane, îndrăzneala pe care o relevă un atare mod de operare, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior atât pentru infracțiuni de același gen, cât și pentru fapte contra patrimoniului, constituie date suficiente că lăsarea sa în libertate ar genera o tulburare însemnată a ordinii publice și ar afecta semnificativ sentimentul de securitate al colectivității locale în general.
menținerii măsurii arestării preventive este relevată și de împrejurarea că inculpatul a nesocotit conștient condițiile restrictive ale măsurii obligării de a nu părăsi țara dispuse inițial, fiind surprins de autoritățile bulgare pe teritoriul acestei țări, împrejurare care, alături de gravitatea extremă a faptelor comise, justifică temerea că ar putea încerca să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei.
Susținerea inculpatului referitoare la scopul aflării sale în Bulgaria nu este confirmată în mod temeinic de înregistrările convorbirilor telefonice la care a făcut referire și, față de împrejurările reținute anterior, nu poate justifica luarea unei măsuri preventive alternative.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că datele cauzei sunt suficiente pentru a justifica pertinent prevalența acordată interesului protejării ordinii publice în detrimentul dreptului inculpatului la libertate individuală și nicio altă măsură restrictivă de libertate nu ar avea aptitudinea de a permite, la acest moment, realizarea scopului prevăzut de disp. art. 136 alin. 1.
C.P.P.În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 26.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Călărași.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 26.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Călărași.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată în concediu
fără plată, semnează, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER
Red. /15.12.09
Dact. 2 ex./15.12.09
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
