Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1754/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2609/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1754
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 538/A din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul inculpat G pentru care s-a prezentat apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, intimata parte civilă și intimații reprezentanți legali și
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurentului inculpat de a se prezenta.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul inculpat G personal și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata parte civilă și intimații reprezentanți legali și
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul inculpatse legitimează cu CI seria - nr. - emisă de SPCLEP Vidra.
La solicitarea Curții, recurentul inculpat arată că nu dorește să facă declarații suplimentare, menținându-și declarațiile date anterior în cauză și arată că este nevinovat.
De asemenea, solicită reaudierea martorilor ce au fost audiați de instanța de fond, dând declarații nereale.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală. Solicită a se constata că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului și există o discrepanță uriașă între hotărârea pronunțată de instanța de fond - care a dispus achitarea - și cea pronunțată de instanța de apel - care a dispus condamnarea la o pedeapsă de 7 ani închisoare. Concluzionând, susține că eroarea gravă de fapt constă în aprecierea eronată a probelor ce au fost administrate și care nu confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului, dubiu ce profită acestuia.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat. Hotărârea instanței de fond este întemeiată pe probele de la dosar și nu există o gravă eroare de fapt pentru că soluția este dată în baza probelor administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate, ce se coroborează cu declarațiile martorilor - care l-au recunoscut pe inculpat din grup. Hotărârea s- bazat și pe testarea poligraf la care a fost supus inculpatul și care a evidențiat modificări semnificative, ce au fost interpretate ca indicii ai comportamentului simulat ai subiectului, astfel că declarația de nerecunoaștere a recurentului nu se coroborează cu celelalte probe administrate. Cu privire la apărarea inculpatului, în sensul că a lucrat în acea perioadă, arată că fost audiat martorul ce a fost indicat, însă acesta nu îl supraveghea îndeaproape, inculpatul lucra ca zilier, astfel că nu exista o carte de muncă sau un pontaj pentru a se putea verifica dacă în acea zi a fost sau nu la muncă.
Față de cele arătate mai sus, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită rejudecarea dosarului, considerându-se nevinovat. În ziua comiterii faptei se afla în C, iar directorul îl cunoștea foarte bine, el fiind arestat chiar din biroul acestuia din urmă.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința penală nr.63 din 21.01.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Sectorului 2 B, în temeiul art.11, alin.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului G sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211, alin.1 și alin.2 lit.c cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Deasemenea s-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.346 alin.3 Cod procedură penală a fost respinsă acțiunea civilă exercitată din oficiu în favoarea părții civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, evaluând probatoriul administrat în cauză, a apreciat că există dubii cu privire la vinovăția inculpatului.
În acest sens, instanța a avut în vedere poziția constantă a inculpatului de negare a comiterii infracțiunii și declarația martorului propus de acesta, respectiv care a susținut că inculpatul se afla în C (lucrând pentru gaze SRL) la data și ora comiterii faptei și nu în
Deasemenea instanța a avut în vedere și precizarea părții vătămate în sensul că nu mai reține figura celui ce l-a tâlhărit și a martorului, care nici el nu-și mai putea aminti figura făptuitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, criticând soluția de achitare adoptată de instanța de fond.
Prin decizia penală nr.538/A din 14.10.2009, Tribunalul București - secția I penală a admis apelul procurorului, a desființat sentința atacată și rejudecând:
În baza art.211 alin.1 și 2 lit.c cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare.
În baza art.39 alin.1 Cod penal, această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3039 din 1.11.2006 a Judecătoriei Focșani și a aplicat un spor de 1 an, astfel încât inculpatul urmează să execute în final 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada executată, de la 5.03.2007 la 16.12.2008.
În baza art.14, art.17, art.346 și art.347 Cod procedură penală raportat al
art.998 cod civil inculpatul a fost obligat la plata a 200 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, reevaluând și analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de apel a reținut că în ziua de 6.02.2007 în jurul orei 16.30 inculpata Gas muls un telefon mobil marca Philips (evaluat la 200 lei) din mâna părții vătămate în timp ce se aflau pe stradă, iar când victima i-a cerut telefonul a lovit-o cu palma peste față și a fugit.
Instanța de apel a acordat relevanță probatorie susținerilor părții vătămate coroborate cu celelalte probe respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor și, procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului (filele 21,26,38,39 ), martorilor și.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. În acest sens, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei inculpatului, împrejurările în care acesta a comis tâlhăria și circumstanțele personale ale acestuia, respectiv starea de recidivă determinată de o condamnare anterioară pentru o infracțiune de furt calificat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
În acest sens recurentul susține că eroarea gravă de fapt, cu consecințe condamnatorii provine din modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate în cauză și solicită reevaluarea probatoriului.
Examinând decizia atacată din perspectiva criticii formulată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele care succed:
Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare nu privește dreptul de apreciere al probelor ci vădita discordanță între probatoriul cauzei și situația de fapt reținută.
Cu alte cuvinte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă nu poate oferi posibilitatea reevaluării probelor.
Or, în cauză, distinct de faptul că recurentul nu arată actele, faptele sau împrejurările esențiale asupra cărora să fi fost instanța de apel în eroare, nu există nici o vădită discordanță între probatoriu și situația de fapt stabilită în cursul judecării apelului, critica petentului purtând asupra modului de interpretare a probelor.
În acest context, cum reexaminarea și reinterpretarea probelor excede limitelor controlului judiciar întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală recursul inculpatului apare vădit nefondat.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.538/A din 14.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. AL 2 ex./28.12.2009
- I - jud.:;
Pr. 4.01.2010
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
