Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1785/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2788/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1785
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata-împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta inculpată -, în stare de arest și asistată din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenta inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate,având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatei în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri și nu există indicii temeinice care să conducă la concluzia că inculpata se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa.
Arată că înregistrările convorbirilor telefonice și în mediu ambiental nu o incriminează pe recurentă, iar aceasta se face vinovată de deținerea în vederea consumului a unei cantități de droguri, cantitate din care coinculpații au vândut.
Față de cele arătate mai sus, având în vedere că inculpata este arestată de o lungă perioadă de timp, urmărirea penală s-a finalizat, dosarul aflându-se în stadiul judecății în fond și pentru egalitate de tratament cu cei doi coinculpați, care au fost puși în libertate, solicită punerea acesteia în libertate.
În încheiere mai susține că inculpata poate beneficia de prezumția de nevinovăție, în cauză neexistând o hotărâre de condamnare definitivă.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate legală și temeinică. În mod corect instanța de fond constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a acesteia. Recurenta este cercetată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, motiv pentru care apreciază că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, avându-se în vedere și că din probele administrate în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că a comis infracțiunea pentru care este cercetată.
Recurenta inculpată,având ultimul cuvânt, arată că investigatorii sub acoperire au arătat că nu o cunosc, singurul motiv pentru care a fost arestată fiind înregistrările convorbirilor telefonice purtate cu coinculpații, care îi erau prieteni. Mai arată că era studentă la două facultăți - Drept și Psihologie - și avea trei locuri de muncă și a început să consume droguri în momentul în care a fost diagnosticată cu cancer. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, avându-se în vedere că cei doi inculpați au puși în libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 24.11.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpațilorși.
Au fost respinse ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal( )și trafic de droguri de risc și de mare risc și deținere de droguri pentru consum propriu( ),iar temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptelor comise, împrejurările în care au fost săvârșite, urmările produse, dar și împrejurarea că ambii inculpați au mai fost condamnați pentru același gen de fapte și nu au dat dovezi de îndreptare.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpata,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurenta-inculpată a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive deoarece, pe de o parte, nu există indicii temeinice că a săvârșit fapta reținută în sarcina sa iar, pe de altă parte, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere durata mare de timp în care a fost arestată, stadiul judecății și împrejurarea că ceilalți inculpați au fost liberați.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat întemeiat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentei-inculpate subzistă și impun în continuare privarea acesteia de libertate.
Astfel, probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și al judecății constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, în perioada mai-iunie 2008, inculpata, împreună cu și alte persoane, au deținut, oferit, pus în vânzare și vândut diferite cantități de droguri de risc, respectiv hașiș, cannabis și atât în Mediaș, cât și în
Procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și declarațiile coinculpaților, precum și ansamblul probelor administrate nemijlocit în cursul judecății, oferă suficiente date de natură a convinge un observator independent și imparțial că inculpata a fost implicată în operațiuni legate de circulația drogurilor de risc, fiind îndeplinite exigențele art. 143.
C.P.P.O atare constatare nu înlătură prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpata, toate apărările acesteia legate de specificul operațiunilor desfășurate și de destinația drogurilor deținute urmând a fi valorificate cu ocazia soluționării în fond a cauzei.
Pe de altă parte, Curtea constată că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, are în vedere natura și împrejurările comiterii faptei, caracterul repetat al actelor materiale presupus comise, cantitățile semnificative și natura diferită a drogurilor ce au făcut obiectul fiecărei operațiuni, elemente ce reliefează o anumită constantă a legăturilor inculpatei cu mediul infracțional în care circulă astfel de substanțe.
Pe de altă parte, Curtea reține că inculpata, deși era studentă și avea mijloace suficiente de trai, a optat pentru suplimentarea ilicită a veniturilor prin săvârșirea unor fapte extrem de grave și ale căror consecințe negative asupra sănătății le-a cunoscut personal. În acest sens, din actele cauzei se poate reține o anumită perseverență infracțională a recurentei care, deși a fost anterior condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere (fiind și arestată preventiv până la data de 23.02.2005), și-a reluat activitatea infracțională, prin comiterea repetată a unor acte de același gen.
Chiar dacă poate fi reținută o anumită vulnerabilitate a inculpatei ca urmare a stării de sănătate precare, totuși Curtea subliniază că o atare împrejurare nu poate justifica în niciun fel săvârșirea de fapte penale, mai ales a unor operațiuni cu droguri destinate exclusiv suplimentării ilicite a veniturilor.
Totodată, împrejurarea că inculpata urma cursurile unor facultăți și avea loc de muncă nu constituie garanții ale atingerii scopului prevăzut de art. 136 alin. 1.C.P.P. prin luarea unei măsuri preventive alternative, cât timp aceste împrejurări s-au dovedit anterior insuficiente pentru însușirea de către inculpată a exigențelor normelor de drept, ele urmând a fi valorificate la stabilirea tratamentului sancționator.
Nici împrejurarea că alți inculpați sunt cercetați în stare de libertate nu este relevantă, cât timp oportunitatea menținerii stării de arest preventiv se raportează nu doar la fapta săvârșită, ci și la circumstanțele particulare ale fiecărui inculpat.
În ceea ce privește perioada de timp de 1 an în care recurenta s-a aflat în stare de arest preventiv, Curtea apreciază că ea nu aduce atingere rezonabilității ce trebuie să o caracterizeze, având în vedere complexitatea cauzei, numărul persoanelor cercetate, stadiul actual al procedurii (cercetarea judecăorească fiind finalizată) și comportamentul autorităților (cărora nu li se pot imputa întârzieri nejustificate).
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 24.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurenta la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărător din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 24.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată în concediu
fără plată, semnează, PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
Red./dact. C,/15.12.09
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
