Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1810/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- (2845/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.1810

Ședința publică din data de 14 decembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Lucia Rog

JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată

JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu

GREFIER - - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 04 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publica s-a prezentat recurenta inculpată în stare de arest și asistată de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.

Apărătorul ales al recurentei inculpate, având cuvântul, a formulat recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București Secția Ia P enală la data de 04 decembrie 2009 sub aspectul netemeiniciei asupra pronunțării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În raport de cererea formulată, solicită a se constata că inculpatul este îndreptățit, din punct de vedere al legiuitorului, să solicite înlocuirea măsurii arestării preventive. Acesta recunoaște săvârșirea infracțiunilor așa cum au fost reținute, în sensul că asupra inculpatei s-au găsit acele două doze de heroină și la momentul la care a pătruns dincolo de poarta penitenciarului nimeni nu a putut să dovedească săvârșirea infracțiunii pentru că nu avea vorbitor la masă, ci avea vorbitor la geam și nu rezultă că inculpata ar fi avut intenția sau posibilitatea să poată furniza concubinului acele doze de heroină.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive în raport de persoana inculpatei, de poziția procesuală pe care a avut-o, are un copil minor.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat. Consideră că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive având în vedere nu numai săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri cât și împrejurarea în care aceasta s-a comis, respectiv într-un penitenciar. În ceea ce privește recunoașterea pe care susține că o face inculpata asupra faptei, solicită a se avea în vedere că nu este o recunoaștere întrucât este trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, iar aceasta recunoaște numai faptul că a consumat droguri. Consumul de droguri, în opinia sa, nu se susține având în vedere că nu avea de ce să consume droguri în penitenciar, cu atât mai mult cu cât, potrivit propriilor declarații de 7 luni se lăsase de consum.

Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, regretă fapta și lasă la aprecierea instanței.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de inculpată, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr.2482/D/P/2009 din 16.11.2009, inculpata a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev.de art.2 alin.2 cu aplicarea art.14 lit.c din legea nr.143/2000, constând în aceea că la data de 3.11.2009, a fost depistată cu ocazia controlului de specialitate efectuat de lucrătorii din cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță B, transportând doză doze de heroină, disimulate în sutien, în scopul introducerii în penitenciar.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 4.11.2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr-, în baza art.143, 148 lit.f, art.1491și art.151 Cod procedură penală, inculpata a fost arestată preventiv pe o perioadă de 20 zile, de la 4.11.2009 până la 23.11.2009 inclusiv, emițându-se mandat de arestare preventivă nr.259/UP/4.11.2009.

Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta pentru care este cercetată.

De asemenea, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe și indicii temeinice că lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina acesteia.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea în libertate.

Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.

Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.

Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

În sarcina inculpatei s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.2 cu aplicarea art.14 lit.c din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în data de 3.11.2009 a fost depistată cu ocazia controlului efectuat de lucrătorii din cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță B, transportând două doze cu heroină, disimulate în sutien, în scopul introducerii în penitenciar.

Relevante în acest sens sunt procesul verbal de constatare a comiterii infracțiunii încheiat de organele de poliție, procesele-verbale de investigații, procesul verbal de constatare nr.- din 3.11.2009, raportul de constatare tehnico-științifică preliminar nr.52461/3.11.2009, declarațiile inculpatei prin care a negat orice implicare în săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și declarația dată în fața judecătorului, precum și celelalte acte și înscrisuri aflate la dosar.

Susținerile apărătorului ales al inculpatei, potrivit cărora nu s-a putut dovedi săvârșirea infracțiunii pentru că aceasta nu avea vorbitor la masă, ci la geam și că inculpata nu avea posibilitatea să poată furniza concubinului acele doze de heroină, sunt nereale. Din procesul verbal de sesizare rezultă că inculpata încercase anterior să introducă un telefon mobil în penitenciar, prin intermediul concubinului ei, așa încât, în ziua comiterii faptei de trafic de droguri, după prezentarea sa la penitenciar, s-a decis, având în vedere conduita anterioară, modalitatea în care urma să se desfășoare vizita. Astfel, inculpata nu cunoștea că vizita nu va avea loc la masă.

Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.

De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei.

Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatei, se menține și în prezent respectiv, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.

Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpata a fost arestată preventiv și trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.2 cu aplicarea art.14 lit.c din Legea nr.143/2000 pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv de la 10 la 20 ani închisoare.

În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acesteia.

Or, gravitatea concretă a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestei fapte, astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat. Astfel, activitatea infracțională desfășurată de inculpată, creează temerea că lăsarea în libertate ar putea conduce la reluarea activității infracționale în contextul în care aceasta reprezenta singura sursă de venituri.

Datele ce țin de persoana inculpatei și anume, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei, prin raportare la gravitatea infracțiunii comise, sunt insuficiente pentru a convinge instanța că lăsarea în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența, în stare de libertate, a inculpatei care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni în ultimii ani.

Totodată, constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatei.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatei .

În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatei și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.

Obligă recurenta inculpată la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 14 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. /Dact. 2 ex./29.12.09

Președinte:Lucia Rog
Judecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1810/2009. Curtea de Apel Bucuresti