Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1822/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- (2829/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.1822/

Ședința publică de la 15 decembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Niculina Alexandru

JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile

JUDECĂTOR 3: Daniel

GREFIER -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/09.12.2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că este de acorda fi asistat de avocat din oficiu.

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.

Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 16 noiembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.

Consideră că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală.

Menționează că inculpatul a recunoscut că este consumator și că a colaborat cu organele de cercetare penală în vederea tragerii la răspundere a persoanelor care consumă substanțe interzise.

Totodată arată că un alt coinculpat este cercetat în stare de libertate deși este recidivist și consideră că pentru egalitate dec tratament nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, este infractor primar, motive pentru care apreciază că lăsarea acestuia în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.

Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pentru care este cercetat, modalitatea de săvârșirea acesteia, precum și față de urmările pe care astfel de infracțiuni le au asupra sănătății persoanelor care consumă substanțe interzise.

Solicită a se avea în vedere forma continuată a infracțiunii, natura drogului traficat, faptul că inculpatul a recunoscut consumul de droguri și consideră că lăsat în libertate există pericolul de a-și relua activitatea infracțională.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluționarea recursului la aprecierea Curții.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de ședință din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 27.12.1977.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, pe motiv că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.

Curtea, analizând încheierea sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a Cod penal, în fapt, reținându-se că la data de 27.05.2009, în jurul orelor 17.00 și 23.00, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a dat inculpatului cinci punguțe ce conțineau 0,59 grame heroină și ulterior alte șapte punguțe ce conțineau 0,79 grame heroină, cele 12 punguțe cu heroină fiind remise în vederea comercializării.

În mod corect prima instanță a reținut căse mențin temeiurilecare au dus la luarea măsurii inițiale, fiind întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, natura drogului traficat, pluralitatea actelor de executare ce demonstrează perseverență infracțională și prin aceasta o periculozitate sporită. Conduita sinceră concretizată în recunoaștere faptei cercetate, lipsa antecedentelor penale și situația sa familială sunt circumstanțe personale favorabile care însă la acest moment procesual nu pot conduce la reținerea ca fiind justificată și riguroasă o măsură preventivă neprivativă de libertate. În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală, măsura fiind judicios aleasă, iar actuala fază procesuală, actele ce urmează a fi efectuate pentru terminarea cercetării reclamă, în continuare, privarea de libertate, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

În ce priveșteinvocarea egalității de tratament,Curtea apreciază că analiza coroborată a criteriilor enumerate de art 136 alin. final, evidențiată anterior, a condus prima instanță la alegerea și menținerea măsurii preventive optime față de inculpat.

În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.

Obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER

RED:

DACT: 2 ex./17.12.; 23.12.09

Președinte:Niculina Alexandru
Judecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1822/2009. Curtea de Apel Bucuresti