Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1824/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2197/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1824/
Ședința publică de la 15 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru- -
JUDECĂTOR 2: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.1015/21.05.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.473A/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu, recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/8.12.2009, lipsind intimata partea civilă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenții inculpați întrebați fiind arată că sunt de acord a fi asistați de avocați din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr.1015/21.05.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.473A/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Arată că recursul vizează cazul de casare prevă de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, respectiv redozarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului.
Solicită a se da o mai mare eficiență prev.art.72-76 Cod penal și a art.74 Cod penal.
Menționează că inculpatul era minor la data comiterii faptei și mai mult că hotărârea comiterii faptei nu i-a aparținut inculpatului ci unei alte persoane. Totodată arată că inculpatul nu a influențat părțile civile a-i da telefoanele mobile și mai mult din declarațiile acestora rezultă, că nu acestuia i-au fost înmânate cele 2 telefoane.
Apreciază că sporul de pedeapsă aplicat inculpatului este nejustificat având în vedere vârsta fragedă a acestuia, motiv pentru care solicită a i se da o șansă pentru a se îndrepta. Consideră că perioada petrecută în detenție, respectiv 2 ani și 6 luni, a fost suficientă pentru îndreptarea inculpatului.
Menționează că inculpatul dorește a-și întemeia o familie, a-și găsi un loc de muncă, va fi ajutat de părinți și a avea o viață normală.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond rejudecând a se dispune redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului spre minimul special prevăzut de legea penală.
Apărătorul recurentului inculpat, arată că recursul vizează cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, respectiv redozarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului.
Consideră că inculpatului nu trebuia a i se aplica sporul de pedeapsă, dat fiind că acestuia i s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei de 1 an și 6 luni, respectiv de 3 ani închisoare, pedepsele fiind contopite și ulterior aplicate la pedeapsa din prezenta cauză.
Apreciază că aplicarea unui spor pe lângă celelalte pedepse aplicate pentru infracțiunile concurente, deduse judecății, ar fi prea cuantumul total de 9 ani închisoare, ceea ce nu ar corespunde scopului preventiv educativ al pedepsei prevăzut de codul d e procedură penală.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și în totalitate a deciziei și, rejudecând, a se dispune redozarea pedepsei în sensul reducerii și deducerea întregii perioade executate în această cauză precum și înlăturarea sporului de 1 an.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apreciază că pedepsele aplicate sunt corect individualizate în raport de gradul de pericol social al faptei, îndrăzneala de care inculpații au dat dovadă în comiterea faptelor.
Consideră că instanțele au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților respectiv că inculpatul a mai fost condamnat de 2 ori pentru fapte de aceeași natură și de asemenea că inculpatul, a fost condamnat anterior și ulterior rămânând definitive condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură.
Menționează că în raport de periculozitatea de care inculpați au dat dovadă și pentru atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei, nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare.
Precizează că instanța de fond a dispus corect în ceea ce-l privește pe inculpatul, dând eficiență dispozițiilor relative care privesc fapta, aceasta fiind comisă în termenul de încercare, iar ulterior stabilindu-se existența concursului real de infracțiuni, s-au aplicat prevederile art.36 alin.2 Cod penal.
Referitor la sporul de pedeapsa consideră că acesta a fost corect stabilit în temeiul art. 36 alin. 2 rap. la art. 33 lit.a și art.34 lit. b Cod penal și se impune a fi menținut dat fiind pedepsele aplicate trebuie să reflecte multitudinea actelor infracționale comise de inculpați și deduse judecății.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că solicită reducerea pedepsei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a executat 2 ani și 6 luni închisoare, apreciază că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea mare.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1015/21.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr- în baza art.26 raportat la art.211 al.1, 2 lit. b,c și 21lit. a Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și a art.99 și urm. Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
În temeiul art.36 al.2 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.258/2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B respectiv 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.633/2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni sporită cu 1 an, în final 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal s-a interzis pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioadele considerate ca fiind executate de la 06.01.2007 la 18.05.2007, respectiv de la 10.08.2007 la zi.
S-a anulat nr.304/03.05.2008 emis de Judecătoria Sectorului 5 B și nr.1089/06.10.2008 emis de Judecătoria Sectorului 1 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei.
În temeiul art.118 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 83,33 lei obținută ca urmare a infracțiunii (fapta materială săvârșită asupra părții vătămate ).
În baza art.211 al.1, 2 lit. b,c și 21lit. a Cod penal cu aplic. art.99 și urm. Cod penal a fost condamnat inculpatul la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.83 Cod penal rap. la art.1101Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin nr.1985/2006 a Judecătoriei Sectorului 5 B (definitivă la 19.06.2006) și a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin nr.846/12.07.2006 a Tribunalului București secția I penală, definitivă la 25.10.2006.
În temeiul art. 34 lit. b Cod penal rap. la art.33 lit. a Cod penal s-au contopit pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare mai sus menționate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Conform art. 83 al.1 Cod penal rap. la art. 1101Cod penal s-a dispus executarea alăturată a pedepselor de 3 ani închisoare mai sus rezultantă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.36 al.2 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 7 ani cu pedeapsa de 6 ani și 6 luni aplicată prin 114/23.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B și cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin nr.725/2007 a Tribunalului București Secția I Penală, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 1 an, în final având de executat pedeapsa de 9 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal s-a interzis pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
S-au menținut măsurile de confiscare specială în temeiul art.118 lit. e Cod penal aplicate inculpatului prin 114/23.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B, a sumei de 83,33 lei, și prin nr.725/2007 a Tribunalului București secția I penală, a sumei de 295 RON.
În temeiul art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioadele considerate ca fiind executate de la 15.03.2006 la 13.07.2006, respectiv de la 25.11.2006 la zi.
S-a anulat nr.156/17.09.2008 emis de Judecătoria Sectorului 4 B și nr.923/16.01.2008 emis de Tribunalul București și dispune emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei.
În temeiul art.334 C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei de care este acuzat inculpatul din infr. prev. de art. art. 211 al.1, 2 lit. b,c și 21lit. a Cod penal cu aplic. art.75 lit. c Cod penal și a art.37 lit. a Cod penal în infr. prev. de art. art. 211 al.1, 2 lit. b,c și 21lit. a Cod penal cu aplic. art.75 lit. c Cod penal și a art.37 lit. b Cod penal.
În baza art. 211 al.1, 2 lit. b,c și 21lit. a Cod penal cu aplic. art.75 lit. c Cod penal și a art.37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul -, la 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.36 al.2 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 8 ani închisoare cu pedepsele de 8 ani închisoare aplicată prin nr.114/23.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B respectiv 3 ani și 6 luni aplicată prin nr.785/30.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 1 an, în final având de executat pedeapsa de 9 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal s-au interzis pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioadele considerate ca fiind executate de la 24.11.2006 la zi.
S-a anulat nr.157/17.09.2008 emis de Judecătoria Sectorului 4 B și nr.1497/14.09.2008 emis de Judecătoria Sectorului 4 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei.
S-a menținut măsura confiscării speciale a sumei de 83,33 lei de la inculpat, dispusă prin 114/23.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4
În temeiul art.14 rap.C.P.P. la art.346 rap.C.P.P. la art.998-999.civ. s-a admis acțiunea părții civile, domiciliat in com, sat,- A, județul I, citat si prin afișare la ușa și au fost obligați inculpații și părțile responsabile civilmente, și în solidar la plata sumei de 850 lei RON, către aceasta daune materiale.
În temeiul art.191 al.1,2 și 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei RON, inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 400 lei RON și pe inculpatul la plata sumei de 400 lei RON, cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 B din data de 17.10.2008 în dosarul de urmărire nr. 860/P/2007 au fost trimiși în judecată, inculpații -, și în stare de arest în altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 al.1, 2 lit. b și c și 21lit.a Cod penal cu aplic. art.75 lit.c și a art.37 lit. a Cod penal, prev. de art.211 al.1, 2 lit. b și c și 21lit. a Cod penal art.99 și urm. Cod penal și respectiv prev. de art.26 Cod penal raportat la art.211 al.1, 2 lit. b și c și 21lit. a Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și art.99 și urm. Cod penal, reținându-se că la data de 03.11.2006 inculpații au sustras prin violență de la părțile vătămate și, două telefoane mobile. Astfel, inculpații și au acționat împotriva părților vătămate prin amenințare și le-au sustras telefoanele mobile în jurul orelor 18.30 în autobuzul 313, iar inculpatul a rămas lângă ceilalți inculpați, fugind cu aceștia, după obținerea bunurilor și participând la împărțirea sumelor de bani obținute pe acestea.
În ceea ce privește partea vătămată, au fost trimiși în judecată inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aceștia fiind arestați în cauză (fiind de altfel condamnați definitiv prin 114/23.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B), însă în ceea ce privește acțiunea inculpatului atât față de, dar și față de partea vătămată, s-a dispus disjungerea cauzei, cercetările fiind îngreunate de faptul că ar fi declarat despre cealaltă parte vătămată că se numește " ". Această persoană a fost identificată ca fiind partea vătămată, iar față de s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.264 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative.
Astfel, au fost trimiși în judecată în prezenta cauză, inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată, iar inculpatul, pentru complicitate la tâlhărie în formă continuată, respectiv ajutorul dat celorlalți doi inculpați, față de ambele părți vătămate.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 850 de lei contravaloarea telefonului sustras.
Prima instanță a constatat că fapta inculpaților a fost corect reținută prin rechizitoriu, inculpații sustrăgând prin amenințare telefoanele mobile ale părților vătămate după care au fugit cu acestea împărțind banii obținuți din vânzarea lor.
La aceeași reținere a situației de fapt s-a oprit și Judecătoria Sectorului 4 B prin 114/23.01.2008, rămasă definitivă prin respingerea apelului și a recursului, la 17.09.2008. Au fost coroborate declarațiile părților vătămate cu cele ale martorului care au confirmat existența amenințărilor cu bătaia, urmare a acestora fiind remise inculpaților telefoanele mobile. În acest context instanța constată că declarațiile inculpaților date inclusiv în fața instanței la termenul din 16.02.2009, prin care nu recunosc că ar fi amenințat părțile vătămate și că acestea le-au remis telefoanele de bună-voie, sunt nesincere urmând a nu fi avute în vedere la reținerea situației de fapt.
Instanța fondului a constatat că fapta inculpaților și săvârșită cu vinovăție (față de partea vătămată ), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.1,2 lit. c și al.21lit. a Cod penal.
Fapta inculpatului care a ajutat ceilalți inculpați la sustragerea cu violență a telefoanelor mobile de la părțile vătămate și, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de complicitate la tâlhărie în formă continuată prev. de art.211 al.1,2 lit. c și al.21lit. a Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
Față de starea de minoritate a inculpaților, respectiv s-a reținut față de aceștia aplicabilitatea art.99 și urm. Cod penal, iar față de inculpatul, circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii alături de infractori minori, prevăzută de art.75 lit. c Cod penal.
De asemenea, în ceea ce privește acest din urmă inculpat, s-a constatat că a fost trimis în judecată reținându-se starea de recidivă postcondamnatorie, însă din verificarea fișei de cazier și a nr.2356/04.08.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 B, a rezultat că inculpatul fusese liberat condiționat din executarea pedepsei de 7 ani închisoare stabilită prin aceasta la data de 13.06.2006 cu un rest de 115 zile, acesta împlinindu-se la 06.10.2006. Cum fapta a fost săvârșită la data de 03.11.2006, după considerarea ca executată a pedepsei, instanța constată aplicabile dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, referitoare la recidiva postexecutorie, motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei în acest sens.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța fondului, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate.
În ceea ce privește pe inculpatul, instanța fondului a ținut cont de limitele speciale de pedeapsă reduse la J conform stării de minoritate și de faptul că nu mai fusese condamnat definitiv pentru alte infracțiuni înainte de săvârșirea faptelor. Instanța consideră însă modul de acțiune ca fiind unul periculos, determinat de ușurința cu care inculpații au luat hotărârea infracțională și au pus-o în practică, acționând în grup și într-un mijloc de transport în comun. Asupra mijloacelor folosite instanța apreciază că, în cadrul infracțiunii de tâlhărie, ele nu au atins un grad foarte înalt de periculozitate, nefiind întrebuințată violența fizică, iar inculpații fugind de la locul faptei, după săvârșirea faptelor. Instanța ia în considerare, de asemenea și faptul că inculpatul a mai fost condamnat ulterior pentru fapte similare comise în aceeași perioadă, precum și atitudinea sa parțial nesinceră în fața instanței.
Astfel, s-au stabilit pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, instanța fondului considerând că față de acești inculpați minori, o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, atinge cel mai bine scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal.
În ceea ce privește inculpatul în temeiul art.36 al.2 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr.258/2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B respectiv 2 ani și 6 luni aplicată prin nr.633/2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni sporită cu 1 an, în final 4 ani și 6 luni închisoare.
Instanța fondului a considerat necesară aplicarea sporului de 1 an închisoare, fiind necesar să fie reflectate în pedeapsa rezultantă și o parte din pedepsele aplicate pentru alte infracțiuni, inculpatului, acesta dovedind perseverență (a mai fost condamnat ulterior de 2 ori) infracțională, altfel creându-se sentimentul impunității pentru faptele săvârșite ulterior.
Raportat la inculpatul, instanța fondului a ținut cont ca și la inculpatul de starea de minoritate, de circumstanțele de fapt care se răsfrâng asupra tuturor participanților, mai sus enumerate, dar și de participarea diferită la faptă în sensul în care acesta a fost alături de inculpatul și a adresat amenințări părților vătămate pentru a li se remite bunurile sustrase, contribuția sa la faptă fiind de autor, fiind complice. De asemenea se va ține cont și de faptul că inculpatul mai fusese condamnat definitiv pentru alte infracțiuni la momentul săvârșirii faptei.
Față de aceste considerente s-a stabilit o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, dar peste acest minim, fiind necesar a se face o diferențiere de inculpatul, precum rezultă din circumstanțele de fapt și cele personale mai sus arătate.
Prima instanță a considerat astfel că o pedeapsă de 4 ani închisoare corespunde cel mai bine scopurilor pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal.
Și cazul acestui inculpat, s-a considerat necesară aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă, față de multiplele condamnări suferite ulterior, pentru fapte concurente, impunându-se individualizarea în pedeapsa finală și a acelor pedepse stabilite potrivit celorlalte sentințe penale mai sus menționate.
În ceea ce privește pe inculpatul, instanța fondului a avut în vedere la individualizarea pedepsei, vârsta acestuia, faptul că a săvârșit fapta alături de ceilalți doi inculpați care erau minori, aspect de constituie agravanta prev. de art.75 lit.c Cod penal, de starea de recidivă postexecutorie, de multitudinea de condamnări suferite, dar și de violențele minime desfășurate.
În acest context i-a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare, cuantum suficient pentru a asigura scopurile pedepsei prev. de art.52 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, pentru fiecare dintre cei trei inculpați, prima instanță a reținut că având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită creează față de fiecare inculpat o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice dar și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal.
În temeiul art.14 rap.C.P.P. la art.346 rap.C.P.P. la art.998-999.civ. prima instanță a admis acțiunea părții civile și a obligat inculpații și părțile responsabile civilmente, și în solidar la plata sumei de 850 lei RON, către aceasta daune materiale.
De asemenea, au constatat îndeplinite condițiile răspunderii delictuale în persoana inculpaților, care trebuie să repare prejudiciul cauzat prin sustragerea telefonului mobil ce nu a fost recuperat de partea vătămată. Răspunderea lor pentru fapta proprie este solidară conform art.1003 civ. iar față de starea de minoritate a inculpaților și răspund și părinții fiecăruia în a căror grijă au fost încredințați, pentru recuperarea prejudiciului. Cum fiecare inculpat poate fi obligat la plata întregului prejudiciului răspunderea fiind solidară, fiecare parte responsabilă civilmente poate fi obligată la repararea întregului prejudiciu, adică la atât cât ar putea răspunde minorul aflat în grijă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și solicitând reducerea pedepsei și înlăturarea sporului aplicat.
Prin decizia penală nr. 473/A din 18.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.1015/21.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-.
La adoptarea acestei soluții tribunalul a avut în vedere că situația de fapt a fost judicios stabilită în baza probelor administrate în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești, respectiv declarațiile părților vătămate și procesele-verbale de recunoaștere.
Susținerile inculpaților în sensul că părțile vătămate le-ar fi remis inculpaților telefoanele de bună voie au fost în mod întemeiat înlăturate de instanța de fond, astfel de susțineri fiind lipsite de suport logic în condițiile în care făptuitorii și victimele nu se cunoșteau, părțile vătămate nu aveau nici o datorie față de inculpați și din datele cauzei nu rezultă că ar fi urmărit, în orice fel, organizarea unor acțiuni filantropice.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a constatat că instanța de fond a dat dovadă, față de fiecare dintre cei trei membri ai grupului procesual, de clemență, aplicând în lumina art. 72 Cod penal pedepse orientate spre minimul special, în condițiile în care nu existau argumente pentru reținerea față de vreunul din inculpați de circumstanțe atenuante.
Nu se justifică nici înlăturarea sporurilor aplicate de instanța de fond, în raport de fiecare dintre inculpați instanța de fond dând cuvenita relevanță concursului de infracțiuni, toți inculpații fiind condamnați la pedepse concurente pentru infracțiuni similare, în condițiile art. 33 lit. a, în privința inculpatului fiind aplicabile și dispozițiile art. 86 ind. 4 fapta fiind comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate aplicată anterior.
O altă soluție ar crea în mod nejustificat inculpaților o impunitate față de condamnările anterioare, ceea ce nu corespunde scopului preventiv, educativ și de exemplaritate al pedepsei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct.14 pr. pen. Astfel, inculpații recurenți au solicitat redozarea pedepselor aplicate precum și înlăturarea sporului de câte 1 an închisoare.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate de către cei doi inculpați și a cazului de casare în care aceasta formal se încadrează Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în faza de judecată a fost corecte evaluat de către instanțele de fond și de apel, atât sub aspectul situației de fapt și al vinovăției inculpaților cât și al încadrării juridice a faptelor comise de aceștia.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea apreciază că au fost avute în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute în art. 72 cod penal, atât cu privire la tratamentul sancționator stabilit pentru infracțiunea dedusă judecății cât și cu privire la pedeapsa rezultantă. Astfel, instanța de fond a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, de natura infracțiunii, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei (într-un mijloc de transport în comun, asupra a două părți vătămate, prin amenințare, de mai multe persoane împreună) dar și de circumstanțele personale ale inculpaților care au recunoscut faptele, dar au dovedit și perseverență infracțională. Astfel, inculpatul a fost condamnat anterior și pentru alte fapte care nu atrag, însă, starea de recidivă fiind comise în minorat iar inculpatul a săvârșit alte fapte care sunt concurente cu infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză.
Curtea consideră că prin cuantumul pedepselor aplicate fiecărui inculpat, orientat spre minimul special prevăzut de lege, puțin mai ridicat pentru inculpatul raportat la contribuția mai mare la săvârșirea faptei, cu executare în regim de detenție se asigură realizarea scopului pedepsei cel de exemplaritate dar și cel educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpaților față de ordinea de drept și valorile sociale apărate de lege.
Cum pedepsele aplicate reflectă toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea fiind evaluate în mod plural, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptei și profilul socio-moral și de personalitate a inculpaților, și Curtea apreciază, în acord cu instanța de prim control judiciar că nu se impune reducerea acestora.
Pedeapsa de 9 ani închisoare pe care o are de executat în final inculpatul este rezultatul aplicării dispozițiilor art. 83 cod penal privind pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1985/2006 a Judecătoriei Sectorului 5 B și a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 846/12.07.2006 a Tribunalului București - Secția I Penală precum și al aplicării art. 36 alin. 2 cod penal în sensul contopirii pedepsei rezultate cu pedeapsa de 6 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 114/23.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B și cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 725/2007 a Tribunalului București - Secția I Penală, la pedeapsa cea mai grea, fiind adăugat sporul de 1 an închisoare.
Curtea apreciază că nu se impune nici înlăturarea sporului de câte 1 an închisoare aplicat fiecărui inculpat, acesta fiind pe deplin justificat de perseverența inculpaților pe calea infracționalității, pusă în evidență de celelalte condamnări menționate mai sus. O altă soluție ar crea în mod nejustificat inculpaților o impunitate față de condamnările anterioare, ceea ce nu corespunde scopului preventiv, educativ și de exemplaritate al pedepsei.
În concluzie, Curtea apreciază că pedepsele stabilite de instanța de fond, menținute de instanța de apel, răspund imperativelor înscrise în art. 52 cod penal iar sporul aplicat la pedeapsa cea mai grea, este justificat având în vedere numărul și gravitatea infracțiunilor comise.
Așa fiind, critica formulată de inculpați nu poate fi primită, astfel că în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.
Se va deduce prevenția inculpaților la zi, conform art. 383 alin. 2. pr. pen.
În temeiul art. 192 alin.2 pr. pen. inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se va include și plata onorariilor avocaților desemnați din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.1015/21.05.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.473A/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
Deduce prevenția și detenția de la 15.03.2006 la 13.07.2006 și de la 18.XI.2006 la zi pentru inculpatul și de la 06.01.2007 la 18.05.2007 și de la 10.08.2007 la zi pentru inculpatul
Obligă inculpații la plata a câte 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 lei, onorariul apărătorilor din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
26 Ianuarie 2010
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Vasile, Daniel Grădinaru
