Perversiunea sexuală (art. 201 cod penal). Decizia 188/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2951/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.188
Ședința publică de la 01 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.612/11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind,recurentul inculpatarată că recunoaște și regretă comiterea faptelor, precizând că nu a avut niciodată astfel de înclinații, astfel încât consideră că ceea ce a făcut este o prostie.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, redozarea pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul București. Dincolo de atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului, rămân celelalte circumstanțe agravante, cele 5 acte materiale, faptul că părțile vătămate aveau vârste de la 4 până la 9 ani, aceste infracțiuni fiind comise în timpul liberării condiționate. Pentru aceste motive, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, iar aplicarea sporului este justificată.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă săvârșirea faptelor și lasă la aprecierea instanței. Arată că se afla sub tratament, lua medicamente pe care le-a combinat cu alcool. Consideră că pedeapsa de 10 ani închisoare este suficientă.
CURTE,
Asupra recursului de față.
Prin sentința penală nr.1742 din 2.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 4 Bad ispus după cum urmează:
În baza art. 201 alin. 1, 2, 4 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală
(5 acte materiale comise în perioada 12.02.2009-16.03.2009 asupra minorilor, și ).
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) Cod penal pe o durată de 8 ani.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43/09.04.1997 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin neapelare la 22.04.1997 și contopește restul neexecutat de 1566 zile închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită în prezenta cauză.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 4 ani, în final inculpatul având de executat 14 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) Cp.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 16.03.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cpp, a fost menținută măsura arestării inculpatului.
În baza art. 17 alin. 3 Cpp, a fost obligat inculpatul să plătească câte 15.000 lei părților vătămate, și, reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 Cpp, a fost obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, evaluând probatoriul administrat în cauză a reținut că la datele de 12.02.2009, 18.02.2009, 24.02.2009, 6.03.2009 și 16.03.2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în locuri publice, inculpatul a acostat câte un copil (doi băieți și trei fetițe cu vârste între 4 ani și 10 luni și 9 ani) incapabil de a se apăra sau exprima voința și a exercita asupra acestuia acte de perversiune sexuală.
La stabilirea situației de fapt instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, inclusiv declarațiile date în cursul urmăririi penale prin care inculpatul recunoaște comiterea faptelor astfel cum au fost reținute de instanța de fond.
La individualizarea pedepsei, în virtutea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal instanța a ținut seama de pericolul social al infracțiunii comise, de caracterul continuat al acesteia, de modul de operare, de vârsta victimelor dar și de circumstanțele personale ale inculpatului aflat în stare de recidivă postcondamnatorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie atât cu privire la latura penală, cât și la soluționarea laturii civile.
În acest sens considerând excesiv de aspră pedeapsa, inculpatul a solicitat reducerea acesteia în considerația conduitei sincere adoptate în cursul anchetei penale.
Cu privire la latura civilă, inculpatul a solicitat exonerarea de la plata daunelor morale către victime cu susținerea că acestea nu s-au constituit părți civile.
Prin decizia penală nr.612/A din 11.11.2009, Tribunalul București - secția a II-a penală a respins apelul inculpatului.
Instanța de apel examinând cauza sub toate aspectele, în condițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală a concluzionat în sensul că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, în concordanță cu probele administrate.
Referitor la pedeapsă, tribunalul a apreciat că instanța de fond făcând o judicioasă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal, a individualizat și stabilit temeinic și legal regimul sancționator.
Astfel, instanța de apel a reținut gravitatea și caracterul continuat al activității infracționale alături de împrejurările concrete (vârsta victimelor, numărul actelor infracționale, potențialul traumatizant și modul de operare) și de circumstanțele personale ale inculpatului aflat în stare de recidivă postcondamnatorie rezultată dintr-o condamnare anterioară pentru omor calificat (paricid).
Cu privire la soluția adoptată în latura civilă a cauzei, tribunalul a apreciat-o ca fiind legală în condițiile în care acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu (art.17 alin.3 Cod procedură penală) pentru victimele minore iar în absența încuviințării autorității tutelare, renunțarea reprezentanților legali la plata despăgubirilor nu poate produce efecte juridice.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală cu motivarea că pedeapsa stabilită este excesiv de aspră și a fost stabilită fără a se ține seama de atitudinea sa cooperantă, sinceră și de regret.
Examinând decizia atacată din perspectiva criticii formulate, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele care urmează:
1., atât instanța de fond cât și instanța de apel, în considerentele hotărârilor ce le-au pronunțat, au procedat la aplicarea punctuală și judicioasă a criteriilor de individualizare legală și judiciară prevăzute de art.72 Cod penal.
Este în mod evident întemeiată și legală orientarea pedepsei la maximul prevăzut de lege (10 ani) și aplicarea sporului de 4 ani în condițiile în care infracțiunea care constituie primul termen al recidivei (omor calificat, paricid) și infracțiunea care face obiectul prezentei cauze, săvârșită în formă continuată, relevă potențialul criminogen deosebit al inculpatului.
2. Împrejurările invocate de inculpat în susținerea recursului, respectiv atitudinea sinceră și regretul acestuia nu pot fi apreciate decât ca expresii ale unui comportament lucid de asumare normală a propriilor fapte.
Cu alte cuvinte atitudinea sinceră a inculpatului în condițiile unui probatoriu care exclude orice dubiu cu privire la vinovăția sa nu poate primi semnificația unei circumstanțe ușurătoare pentru răspunderea penală a acestuia.
Așa fiind, Curtea constată că sub aspectul individualizării pedepsei decizia atacată este temeinică și legală și în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.38517Cod procedură penală va deduce prevenția inculpatului de la 16.03.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.612 din 11.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Deduce prevenția de la data de 16.03.2009 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./24.02.2010
- II. - jud.:;
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
