Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.19/R/2009
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Maria Boer Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din data de 6 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. R, din cadrul Baroului C și interpretul autorizat de limba rusă, d-na.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Apreciază că art.143 Cod pr.pen. nu subzistă în cauză raportat la prezumția de nevinovăție care se suprapune cu o lipsă de probațiune care să ducă la reținerea vinovăției inculpatului. Cea mai importantă probă care este invocată de Parchet este recunoașterea inculpaților de către partea vătămată, aceasta fiind singurul martor ocular, și a cărei audiere este necesară și în fața instanței în condiții de contradictorialitate. Reținerea de către instanța de fond și recurs a împrejurării că inculpații au fost prinși în momentul în care aceștia doreau să intre în România având asupra lor unelte și instrumente nu pot să ducă la incriminarea inculpaților. Mai arată că, la termenul anterior Curtea de APEL CLUJa făcut referire la autoritatea de lucru judecat referitor la măsura arestării preventive, însă apreciază că această încheiere nu are autoritatea de lucru judecat față de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, apreciază că se impune revocarea măsurii arestării preventive și față de împrejurarea că termenul rezonabil al duratei arestării este cu mult depășit având în vedere că inculpatul este arestat preventiv de 4 ani.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că instanța de fond în mod corect a stabilit că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive în temeiul art. 160 Cod pe.pen. apreciind că sunt incidente prevederile art.143 Cod pr.pen. având în vedere că la dosar există probe, respectiv declarația părții vătămate, declațiile de recunoaștere a inculpaților, raportul balistic, procesul-verbal de cercetare la fața locului, expertiza criminalistică din care rezultă vinovăția celor doi inculpați care de altfel au și fost condamnați inițial de instanța de fond.
În ce privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod pr.pen. consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică. Instanța a arătat că măsura arestării este legală chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza în rejudecare a constatat legală măsura arestării preventive și a menținut- De asemenea, în mod corect s-a reținut că inculpații cunoșteau limba română și că știau de ce sunt acuzați. Raportat la natura și gravitatea infracțiunii arată că suntem în prezența unei infracțiuni de jaf armat, având în vedere că inculpații au venit înarmați în C-N tocmai pentru a comite acest jaf. Având în vedere modalitatea de comitere a faptei și urmările grave, apreciază că termenul rezonabil prevăzut de jurisprudența CEDO nu este depășit chiar dacă inculpatul este arestat de 4 ani.
În concluzie, arată că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive având în vedere că inculpatul este cetățean. Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea concluziilor puse de procuror având în vedere că la dosar sunt procese verbale din care rezultă că asupra sa nu a fost găsit nici un lucru care să-l incrimineze, arma crimei nu s-a găsit până în prezent, iar în ce privește recunoașterea sa de către partea vătămată arată că la dosar există o încheiere în care expertul a arătat că este imposibil să se recunoască vocea de pe caseta video. De asemenea, arată că nu este real că a fost grea reținerea sa având în vedere că el a venit în România din proprie inițiativă. Totodată, consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că termenul rezonabil al duratei arestării este cu mult depășit având în vedere că fapta a fost comisă în urmă cu 8 ani și este arestat preventiv de 4 ani. În acest sens face trimitere și la practica Curții de Apel, care în dosarul 120/2006, având ca obiect ultraj, s-a apreciat că termenul rezonabil al duratei arestării a fost de 2 ani și nu înțelege de ce față de cetățenii români se repectă și față de el nu.
CURTEA
Prin încheierea penală din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 22.08.1967 în Sadova - Republica M și, fiul lui și, născut la data de 11.11.1974 în Chișinău - Republica M, ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Aiud.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și în prezent, și impun în continuare privarea de libertate"a acestora, pentru considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpații și au săvârșit faptele reținute în sarcina lor(fapte constândînaceea că,înnoaptea de 30 decembrie 2000,înjurul orelor 4,30, aceștia s-au deplasat la casa de schimb valutar "Prima " situată pe--4 din municipiul C-N, unde inculpatul a tras două focuri de armă asupra părții vătămate, casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viațaînprimejdie, după care au pătrunsîninterior și au sustras din seif diferite sume de baniînlei șiînvalută),aceste indicii fiind relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză balistică și suplimentul la acest raport, declarațiile părții vătămate, precum și recunoașterea de către aceasta a inculpatului de pe planșele foto, respectiv recunoașterea vocii inculpatului de pe caseta audio, procesul-verbal de recunoaștere din grup, recunoaștere efectuată de către partea vătămată asupra inculpatului, declarațiile martorilor -, -, -, și -, raportul de expertiză criminalistică - poligraf al martorului -, procesele-verbale de confruntare dintre martorul - și cei doi inculpați, raportul de expertiză medico-legală privind leziunile cauzate părții vătămate, data producerii acestora și punerea în primejdie a vieții victimei, declarațiile inculpaților, precum și adresele efectuate și procesele-verbale cuprinzând activitățile desfășurate pentru verificarea apărărilor inculpaților.
În al doilea rând, inculpații sunt acuzați că au comis două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a celor doi inculpați, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate (îndreptate, în mod premeditat, atât împotriva vieții cât și împotriva patrimoniului persoanei), din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpații venind din Republica M în municipiul C-N, înarmați cu un, în scopul de a săvârși jaful la casa de schimb valutar), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ (prin trecerea timpului nestingându-se rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea acestor fapte), ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
În al treilea rând, susținerile inculpaților conform cărora încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de aceștia, ca de altfel și alte acte procesuale și procedurale efectuate în cursul urmăririi penale, ar fi lovite de nulitate absolută, întru cât cei doi inculpați, cetățeni moldoveni, nu au fost asistați de un interpret pentru limba rusă, sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în considerentele deciziei penale nr.2045/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, nu se arată care sunt actele procedurale și procesuale lovite de nulitate absolută, precizându-se doar la modul general că au fost încălcate în cauză dispozițiile art.128 pr.pen. art.64 alin.2 pr.pen. precum și cele ale art.322-325.pr.pen. și lăsându-se practic în sarcina instanței de fond să stabilească care acte sunt lovite de nulitate absolută, în funcție de atingerea adusă dreptului la apărare al inculpaților în fiecare caz în parte (dreptul de a fi asistat de un interpret fiind de natură să garanteze exercitarea dreptului la apărare). Că este așa o dovedește fără putință de tăgadă împrejurarea că instanța supremă nu a indicat, astfel cum era obligată potrivit dispozițiilor art.385 alin.3 pr.pen. care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul și, mai ales, faptul că dispunând rejudecarea, a menținut starea de arest a inculpaților, ceea ce înseamnă, implicit, că a constatat atât legalitatea măsurii preventive cât și faptul că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea lor de libertate, conform prevederilor mi.160/b alin.3 pr.pen. Este de la sine înțeles că, în situația în care instanța supremă ar fi constatat nulitatea absolută a încheierii de arestare, pe motivul neasistării inculpaților de către un interpret pentru limba rusă, ar fi dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, ceea ce însă nu s-a întâmplat (dimpotrivă instanța supremă constatând în repetate rânduri legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, pe care a menținut-o de fiecare dată 13, 29, 58, 88, 103 și 121 din dosarul nr-). Pe de altă parte, este adevărat că inculpații nu au fost asistați de un interpret, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, dar acest lucru s-a făcut în condițiile în care inculpații nu au solicitat să fie asistați de interpret pentru limba rusă, exprimându-se în fața instanței în limba română și dând declarații în limba română cu privire la acuzațiile care li se aduc (5, 6 și 10 din dosarul nr.10878/2004 al Tribunalului Cluj ), lucru care este până la urmă perfect normal și plauzibil având în vedere faptul că inculpații sunt cetățeni moldoveni, iar limba moldovenească este o doar o denumire alternativă pentru limba română, fiind practic identică cu aceasta (a se vedea în acest sens și nenumăratele memorii și cereri scrise în limba română de către cei doi inculpați, aflate la dosar). Rezultă așadar că inculpații au înțeles foarte bine natura procedurilor desfășurate de organele judiciare împotriva lor, au avut în mod real posibilitatea de a lua cunoștință de acuzațiile care li se aduc și a răspunde la acestea, cu atât mai mult cu cât au fost asistați de către un apărător desemnat din oficiu (care nici el nu a reclamat necesitatea asistării inculpaților de un interpret pentru limba rusă), neputându-se astfel pune problema încălcării dreptului la apărare al acestora (mai cu seamă că, din momentul în care inculpații au solicitat să fie asistați de un interpret de limba rusă, pentru o mai bună înțelegere a unor termeni și expresii juridice, li s-a asigurat acest drept de către organele judiciare, inculpații beneficiind de traducere simultană în limba rusă și de traducerea corespunzătoare a actelor de la dosar începând cu data de 6 ianuarie 2005 și până în prezent).
În sfârșit, referitor la împrejurarea că inculpații sunt arestați în cauză de peste 4 ani (începând cu data de 25.12.2004), lăsând la o parte faptul că la prelungirea duratei procesului penal au contribuit din plin și inculpații prin atitudinea obstrucționistă avută pe tot parcursul procesului (concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare și excepții de neconstituționalitate, toate respinse ca neîntemeiate), trebuie avut în vedere faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO, la aprecierea caracterului rezonabil a duratei arestării preventive, se ia în considerare, în afară de gravitatea infracțiunilor comise și existența unor indicii serioase cu privire la vinovăția inculpaților, și alte criterii cum ar fi pericolul ca inculpații să se sustragă procedurilor sau riscul de a săvârși noi infracțiuni, aceste două criterii (riscuri) fiind evident incidente în speță și justificând cercetarea inculpaților în continuare în stare de arest preventiv, având în vedere natura infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, faptul că sunt cetățeni moldoveni, fără domiciliu sau reședință în România, precum și dificultatea și circumstanțele prinderii acestora de către organele de urmărire penală (la aproape patru ani de la comiterea faptelor, respectiv la data de 25.12.2004, în vama de la frontiera cu Republica M, având asupra lor unelte și instrumente care relevă faptul că au intrat În România pregătiți pentru comiterea unor noi fapte prevăzute de legea penală - 249-250 ).
Împotriva acestei încheieri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu există probe certe de vinovăție a acestuia, că este arestat de mai mult de 4 ani, ceea ce conduce la încălcarea flagrantă a termenului rezonabil, reglementat de CEDO și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, atâta vreme cât a venit de bună voie în România, fără a urmări să comită infracțiuni.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din ansamblul probelor administrate până în prezent, rezultă existența unor indicii temeinice că inculpații sunt autorii faptelor ce li se impută, fiind astfel îndeplinite cerințele art.143
C.P.P.În cauză, subzistă în continuare temeiul prev. de art.148 lit.h C.P.P. aceasta raportat la gravitatea deosebită a faptei, la persoanele celor doi inculpați, care au fost depistați la frontiera de stat a României, având asupra lor unelte și instrumente, ce relevau faptul că aceștia pregăteau comiterea unor noi fapte antisociale.
Având în vedere infracțiunile ce le-au fost reținute în sarcină, și anume că în noaptea de 30.12.2000, inculpatul recurent a tras două focuri de armă asupra casierei casei de schimb valutar "Prima ", din C, cauzându-i acesteia leziuni ce i-au pus acesteia în primejdie viața, după care au pătruns în interior și au sustras din seif diferite sume de bani în lei și în valută, curtea apreciază că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților, subzistă și în prezent, fapta prin cruzimea sa șocând comunitatea din care provine partea vătămată.
În ceea ce privește termenul rezonabil, trebuie constatat, potrivit practicii CEDO că, în speță acesta nu a fost încălcat, durata procesului fiind stabilită în raport de complexitatea deosebită a cauzei, de comportamentul părților de dificultatea administrării probelor.
Așa fiind, curtea apreciază că în cauză a fost pronunțată o hotărâre temeinică și legală și ca urmare, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 11 noiembrie 1974, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 6 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12.01.09.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./20.01.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința secretă din 12 ianuarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: - -, judecător
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare cererea de incompatibilitate formulată oral de către d-na judecător în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, privind pe inculpatul.
În susținerea cererii formulate au fost invocate dispozițiile art. 47 Cod procedură penală, respectiv împrejurarea că d-na judecător a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr.123 din data de 31.07.2007 a Curții de APEL CLUJ, cu ocazia soluționării apelului declarat de inculpați.
Soluționarea cauzei s-a făcut fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la examinarea declarației de incompatibilitate.
Procurorul solicită admiterea cererii de incompatibilitate, fiind incidente dispozițiile art. 47 Cod procedură penală.
CURTEA
În cauză a fost formulată cerere de incompatibilitate de către d-na judecător fiind invocate dispozițiile art. 47 Cod procedură penală.
Examinând actele existente la dosarul cauzei s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod procedură penală.
S-a reținut că motivul incompatibilității este acela că d-na judecător a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr.123 din data de 31.07.2007 a Curții de APEL CLUJ, cu ocazia soluționării apelului declarat de inculpați, împrejurare față de care cererea de incompatibilitate a d-nei judecător urmează să fie admisă, urmând ca pentru soluționarea recursului completul de judecată să fie format din judecătorii, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.52 pr.pen. admite cererea de incompatibilitate formulată de către d-na judecător în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, privind pe inculpatul, urmând ca pentru soluționarea recursului completul de judecată să fie format din judecătorii, și.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - - --
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Maria Boer Monica Rodina
