Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2928/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.19
Ședința publică de la 5 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de inculpații și OG împotriva încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și OG, personal, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților inculpați aduce critici încheierii prin care în mod greșit s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, apreciind că instanța nu a dat dovada de rol activ în aceea de a analiza materialul probator administrat în cauză, ci s-a bazat exclusiv pe referatul de propunere a arestării preventive și pe rechizitoriu, reținând cu totul o altă situația de fapt decât cea reală.
Cu privire la probele administrate, arată că acestea constau în probe testimoniale, o expertiză medico-legală, proces verbal de reconstituire de cercetare la fata locului, în baza cărora instanța fondului a reținut în mod nelegal că acestea dovedesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat, iar a OG săvârșit infracțiunea de complicitate la tentativă de omor calificat, or, analizând declarațiile martorilor arată că acestea sunt contradictorii și nu înfățișează situația de fapt reținută în referat ori rechizitoriu, chiar expertiza medico-legală arătând că zona ce se presupune a fi vizată de inculpați pentru a aplica loviturile nu a putut fi determinată cu exactitate decât în urma efectuări unei alte lucrări de specialitate mai complexă pentru a se dovedi modul în care au fost aplicate loviturile de cuțit, în opinia sa, lucrarea urmând a avea ca obiectiv determinarea intensității aplicării loviturilor pentru a se stabili o încadrare juridică corectă. Totodată arată că, din analiza concluziilor reportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că loviturile aplicate au fost date cu intensitate mică, dovedind o altă situație de fapt decât cea reținută în referat și propunerea parchetului, și deci nu exista intenția de a ucide. Mai arată că la reconstituirea faptelor au participat numai partea vătămată si un martor, fiind efectuată cu încălcarea prevederilor legale, nefiind prezenți inculpații, astfel că potrivit art.64 Cod de procedură penală acest act nu poate constitui probă în dosar, fiind o probă nelegală.
Cu privire la infracțiunea de tentativă de omor calificat, solicită a se avea în vedere că instanța a reținut că această infracțiune ar fi fost săvârșită pe fondul infracțiunii de șantajare a lui de către cei doi inculpați, or materialul probator, și sub acest aspect relevă o altă situația de fapt decât cea reținută de către instanța de fond, declarațiile martorilor fiind contradictorii și în neconcordanță cu celelalte probat administrate, or nu există probe cu privire la șantaj, instanța relevând modul organizat in care au realizat infracțiunile inculpații dar nu cei pe care îi apără, ci ceilalți inculpați, care, de altfel, sunt cercetați în stare de libertate. Mai arată că nici nu privire la partea vătămată nu este dovedită infracțiunea de șantaj, cum că ar fi fost săvârșită de inculpatul.
Față de aceste împrejurări, arată că există dubii privind săvârșirea infracțiunilor de către cei doi inculpați, ceea ce nu impune privarea de libertate a acestora, cu atât mai mult cu cât prevederile art.5 paragraful 1 lit.c și art.5 paragraful 3 din CEDO arată că starea de arest este o stare de excepție ce nu trebuie să depășească un termen rezonabil si că aceasta nu se mai justifică, în mod greșit reținându-se că starea de libertate a inculpaților ar tulbura ordinea publică, ceea ce nu este real, întrucât aceștia lăsați in libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar lua legătura cu partea vătămată și martorii.
Cum situația de fapt a fost greșit reținută, iar hotărârea este nemotivată, solicită a se dispune admiterea cererii de înlocuire a măsuri arestării preventive.
Reprezentantul Ministrului Public arată că în mod legal a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive și a fost menținută starea de arest față de cel doi inculpați, arătând că din analiza mijloacelor de probă rezultă suficiente indicii temeinice care să ateste presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de tentativă la infracțiunea de omor si complicitate la aceasta, și, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, modul în care au acționat cei doi inculpați, corpul vulnerant folosit - să conducă la ucidere unei persoane, zona vizată - zona capului, apreciază că crearea unei leziuni indiferent de zona vizată ar fi putut conduce la decesul persoane, victima fiind cea care s-a apărat,
Mai arată că față de concluziile apărării, la acest moment procesual nu se poate pune în discuție schimbarea de încadrare juridică, ci se critică hotărârea sub aspectul cereri de înlocuire si a menținerii stării de arest, or, indiferent de încadrarea juridică dată faptei, in raport de gravitatea acesteia, modalitatea extrem de violentă in care au acționat inculpații, urmările produse chiar în cazul în care victima s-a apărat, apreciază că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât inculpații împreună cu alte persoane prin exercitarea de amenințări și violente cu scopul obținerii de bani pe căi ilicite, în urma efectuării unui împrumut cămătăresc. Solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Având cuvântul, recurentul inculpat arată că-și însușește concluziile apărătorului ales și solicită clemența instanței în sensul de a fi cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat OG, având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulate deinculpațiizis OG ""(fiul lui și. născut la data de 24.05.1986, în Municipiul B, Județul B, domiciliat în B,-, CNP-) șizis ""(fiul lui și, născut la data de 10.08.1978, în Municipiul B, Județul B, domiciliat în B,-, sector 1, CNP -), iar în temeiul art.3002Cod de procedură penală rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților dispusă prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală la data de 14.04.2009 în dosarul nr- - mandat de arestare preventivă nr.121/UP/l5.04.2009 pentru inculpatul și mandat de arestare preventivă nr.122/15.04.2009 pentru inculpatul.
OGPentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că o primă condiție ce trebuie avută în vedere când se examinează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive este aceea dacă sunt indicii temeinice că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, sancționată cu închisoarea, existând astfel de indicii temeinice atunci când din datele cauzei rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta imputată.
Din această perspectivă Tribunalul a constatat că în speța de față asemenea indicii, există, motiv pentru care s-a și declanșat urmărirea penală. în scopul de a se stabili adevărul, limitele și gradul de vinovăție al persoanelor implicate. Organele de urmărire penală au avut la dispoziție acte și probe testimoniale, potrivit cărora inculpații ar fi participat la desfășurarea activității descrise în actul de sesizare. Scopul urmăririi penale este ca, pornind de la anumite indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni să se stabilească dacă se justifică sau nu trimiterea în judecată a persoanei cercetate.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, condiție prevăzută de art.148 lit.f Cod de procedură penală s-a reținut că deși este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, ceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului sau de valoarea prejudiciului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
În acest context Tribunalul a apreciat că împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite și circumstanțele personale ale inculpaților justifică concluzia că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceste elemente avute în vedere la momentul luării măsurii reținerii și care nu au suferit modificări până la această dată, justificând menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și OG.
Totodată Tribunalul a apreciat că natura infracțiunii care se presupune că a fost săvârșită de inculpați, modul în care se reține că aceștia ar fi acționat - în mod organizat, folosind amenințări cu acte violență fizică și psihică la adresa părții vătămate, materializând efectiv amenințările pe data de 08.03.2008, prin lovirea părții vătămate cu tăișul unei săbii vizând zona capului, care denotă existența unui început de specializare în comiterea acestui tip de fapte în condițiile în care faptele de genul celei pentru care inculpații sunt cercetați au luat amploare, conturează gradul ridicat de pericol social generic al faptelor reținute în sarcina acestora.
Sub același aspect s- precizat că lăsarea în libertate a inculpaților determină o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății, chiar în condițiile în care de la data faptei pretins comise a trecut un interval semnificativ de timp.
La evaluarea necesității menținerii stării de arest preventiv a inculpaților a mai fost avut în vedere și faptul că inculpații odată aflați în stare de libertate pot intra din nou în legătură cu partea vătămată sau cu martori, existând deci un risc considerabil pentru aflarea adevărului. Modul extrem de violent și organizat în care inculpații se reține că ar fi acționat conduce spre reținerea unei asemenea concluzii, în condițiile în care actele de violență nu au fost îndreptate exclusiv împotriva părții vătămate, ci și împotriva persoanelor care sunt rude sau prieteni cu partea vătămată, dobândind în aceste circumstanțe calitatea de martori.
Deși Tribunalul a reținut că inculpații au manifestat o poziție procesuală cooperantă, recunoscând faptul câ au agresat fizic victima, s-a considerat că acest aspect poate fi evaluat li momentul soluționării acuzației penale sub aspectul temeiniciei sale, nefiind suficient pentru a justifica revocarea stării de arest preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu altă măsura mai:puțin restrictivă.
De asemenea, în legătură cu faptul că apărătorul inculpaților ar putea solicita schimbare încadrării juridice în sensul reținerii în sarcina inculpaților a unei infracțiuni praeterintenționate contra persoanei, respectiv a infracțiunii prev. de art.182 Cod penal s-a considerat că acest aspect nu reprezintă un temei pentru punerea în libertate, ca urmare a gradului de pericol social concret al faptei pentru care în prezent sunt efectuate cercetări., instanța de fond a reținut că, indiferent de încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina celor doi inculpați, pericolul social al faptelor de care aceștia sunt acuzați, raportat la rezonanța socială, justifică menținerea stării de arest preventiv.
Cu referire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă constând în obligarea de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 Cod de procedură penală, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpatului. Or împrejurarea că a început cercetarea judecătorească, iar partea vătămată a fost audiat de către instanță, nu reprezintă o schimbare a temeiurilor avute în vedere la dispunerea măsurii arestării preventive, deoarece această măsură nu a fost dispusă doar pe durata urmăririi penale sau doar până la finalizarea administrării probelor încuviințate.
În caz contrar, ar însemna că, odată finalizată urmărirea penală, toate persoanele cercetate în stare de arest să fie puse în libertate, concluzie străină literei și spiritului dispozițiilor legale în materia măsurilor preventive.
Față de aceste considerente, au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulate de inculpații și OG, iar în temeiul art. 3002Cod de procedură penală rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a celor doi inculpați, dispusă prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală la data de 14.04.2009 în dosarul nr- - mandat de arestare preventivă nr. 121/UP/15.04.2009 pentru inculpatul și mandat de arestare preventivă nr. 122/15.04.2009 pentru inculpatul.
OGÎmpotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 11 decembriue 2009)inculpații și.
OGCu prilejul dezbaterilor orale în recurs, desfășurate în ședința publică din data de 05 ianuarie 2010, apărătorul inculpaților recurenți a adus critici încheierii recurate pe motiv că în mod greșit prin aceasta s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, întrucât instanța de fond nu a dat dovada de rol activ în a analiza materialul probator administrat în cauză, ci s-a bazat exclusiv pe referatul cu propunere de arestare preventivă și pe rechizitoriu, reținând cu totul o altă situația de fapt decât cea reală. Astfel s-a invocat faptul că instanța fondului a reținut în mod nelegal că probe testimoniale, expertiza medico-legală și procesul verbal de cercetare la fata locului dovedesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat, iar a OG săvârșit infracțiunea de complicitate la această infracțiune, deoarece declarațiile martorilor sunt contradictorii și nu înfățișează situația de fapt reținută în referatul cu propunere de arestare preventivă ori în rechizitoriu, și chiar expertiza medico-legală arată că zona ce se presupune a fi fost vizată de inculpați pentru a aplica loviturile nu a putut fi determinată cu exactitate, fiind necesară efectuarea unei alte lucrări de specialitate, mai complexă pentru a se dovedi modul în care au fost aplicate loviturile de cuțit și a se determina intensitatea aplicării loviturilor pentru a se stabili o încadrare juridică corectă. Totodată s-a arătat că, din analiza concluziilor reportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că loviturile aplicate au fost date cu intensitate mică, dovedind deci o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriul parchetului, astfel că nu exista intenția de a ucide, iar la reconstituirea faptelor au participat numai partea vătămată si un martor, această probă fiind administrată cu încălcarea prevederilor legale, de vreme ce inculpații nu erau prezenți, astfel că potrivit art.64 Cod de procedură penală acest act nu poate constitui probă în dosar. În plus s-a susținut că și cu privire la infracțiunea de șantajare a lui de către cei doi inculpați, materialul probator existent în cauză relevă o altă situația de fapt decât cea reținută de către instanța de fond, declarațiile martorilor fiind contradictorii și în neconcordanță cu celelalte probe administrate, iar cu privire la partea vătămată, de asemenea nu este dovedită infracțiunea de șantaj pretins săvârșită de inculpatul.
Ca atare, în condițiile existenței unor serioase dubii cu privire la săvârșirea infracțiunilor ce le sunt imputate celor doi inculpați recurenți, ceea ce nu impune privarea de libertate a acestora, s-a solicitat admiterea recursurilor declarate de aceștia și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, cu atât mai mult cu cât în mod greșit s-a reținut că starea de libertate a inculpaților ar tulbura ordinea publică, ceea ce nu este real, întrucât aceștia lăsați in libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar lua legătura cu partea vătămată și martorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate de către cei doi inculpați recurenți, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile deduse judecății sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin rechizitoriul nr.730/P/2009 din 25.05.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, alături de alți 7 inculpați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților zis OG "" și zis "" sub acuzația de săvârșire a infracțiunilor de omor calificat în forma tentativei și șantaj, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit.i Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal în modalitatea autoratului (inculpatul OG) și respectiv a complicității (inculpatul ), în sarcina acestora reținându-se că la data de 08.03.2009, pe str. - din B, inculpatul OG, cu ajutorul inculpatului, a lovit cu tăișul sabiei, în zona capului, pe partea vătămată care, a parat lovitura cu mâna ceea ce a dus la secționarea acesteia până la artera radială, secționarea tendoanelor și fractură oase carpiene, cauzându-i vătămări ce au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale, cu apreciere ulterioară asupra infirmității fizice, faptă care a pus în primejdie viața victimei și a fost comisă pentru aod etermina pe aceasta să dea celor doi sume de bani nedatorate, cu scopul de a dobândi astfel foloase injuste.
Totodată, în sarcina inculpatului zis "" s-a mai reținut că, începând cu luna august 2008, sub pretextul unei datorii bănești, împreună cu alți inculpați în cauză, l-a constrâns, prin amenințări, pe să contracteze alte împrumuturi și să le plătească dobânzi extrem de oneroase (camătă), până când partea vătămată nu a mai putut plăti, moment în care inculpații au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei sale și a prietenilor săi, în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpați în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste.
Ambii inculpați au fost privați provizoriu de libertate la data de 15.04.2009 când, prin încheierile de ședință pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus luarea măsurii arestării preventive în considerarea cazurilor prev. de art. 148 lit. e și f Cod procedură penală, apreciindu-se că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că, în cauză, există date că ambii inculpați exercită presiuni - prin persoane interpuse - asupra părții vătămate încercând o înțelegere frauduloasă cu acesta. Pe numele celor doi inculpați au fost emise nr.121/UP și 122/UP din 15.04.2009.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților recurenți, întocmai ca și instanța de fond și contrar celor susținute de apărarea acestora, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de aceștia a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea lor provizorie de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind întru-totul satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, în pofida atitudinii lor de contestare a gravității faptelor de violență de care sunt acuzați sau după caz a însăși existenței infracțiunii de șantaj, Curtea constată că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin disp. art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care împotriva lor s-au formulat acuzații de natură penală, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lor conștientă și deliberată la comiterea infracțiunilor respective.
Astfel, pentru ilustrarea la nivel de bănuială legitimă a activităților infracționale desfășurate de inculpații recurenți în relația cu partea vătămată, prezintă relevanță următoarele mijlocae de probă: documentele medicale întocmite la Spitalul Clinic de Urgență B din care rezultă că partea vătămată a fost internată în această unitate spitalicească cu diagnosticul "traumatism grav prin sabie bord radial arc stând și regiune palmară proximală cu secțiune pachet vasculo-nervos radial, pachet vasculo-nervos ulnar, tendoane flexoare superficiale și profunde drepte II-V, tendon abductpr police tendon scurt extensor police, fractură parcelară os trapez și os scafoid, hemoragie moderată de tip mixt, plagă tăiată față dorsală F2 DG X MD cu decojare latibou tegumentar de 2/1 cu pedicut proximal; raportul de expertiză medico-legală nr.A- prin care s-a stabilit că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ale mâinilor constând în două plăgi tăiate, una profundă la mâna care necesită circa 70 de zile de îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile, timp ce include și tratamentul de recuperare morfofuncțională recomandat, cu precizarea că viața victimei a fost pusă în primejdie prin leziunile vasculoarteriale pentru care s-a practicat hemostaza și anastomoza termino-terminală artera radială și alta cu lambou la degetul V al mâinii drepte, leziuni ce s-au putut produce la data de 08 martie 2009, prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil corpul delict încriminat (sabia), cel mai probabil leziunile fiind aplicate succesiv, plaga mâinii stângi a putut fi produsă printr-o lovitură cu sabia aplicată de sus în jos, vizând marginea radială a articulației radio-carpiene în zona denumită "tabachera anatomică" cu secțiunea tendoanelor policelui cu impact asupra masivului carpian (fracturi scafoid și trapez) și cu interesarea regiunii palmare de la eminența tenară spre cea hipotenară până la diafiza metatarsianului V,mâna victimei putând fi în poziția indicată în planșa fotografică nr.- foto 10-11-12, iar plaga degetului V mâna dreaptă a putut fi produsă printr-o lovitură cu sabia aplicată dinspre lateral spre marginea cubitală a falangei proximale, posibil conform fotografiei nr.13 din aceea și planșă fotografică în care partea vătămată arată că a respins această lovitură înspre lateral cu mâna dreaptă, acest act medico-legal confirmând sub aspectul mecanismului de producere a leziunilor, declarațiile părții vătămate și ale martorilor oculari; declarațiile coroborate ale părții vătămate și ale martorilor, și - din care rezultă că inculpatul zis "" a fost cel care a început agresiunea asupra părții vătămate, încercând să-i aplice lovituri de pumn și îmbrâncindu-l (i-a smuls din mână cheile autoturismului și chiar a încercat să îl determine cu forța să se urce în mașina sa), iar în timp ce continua aceste agresiuni, i-a cerut inculpatului zis OG " să scoată sabia din mașină și în continuare, văzând cum acesta din urmă se pregătește să îl lovească pe partea vătămată cu tăișul sabiei în cap, a încercat prin continuarea agresiunilor să-i distragă atenția părții vătămate pentru a-l determina să rămână cu spatele la inculpatul zis OG "; conform acelorași depoziții loviturile cu tăișul sabiei aplicate de inculpatul zis OG " vizau direct zona capului părții vătămate, (fiind aplicate de sus în jos) și că partea vătămată s-a întors în ultimul moment, alertată de strigătele martorelor și a reușit să pareze loviturile cu mâinile, suferind leziunile grave; procesele verbale de reconstituire realizate cu partea vătămată și martorul prin care s-a stabilit în concret mecanismul de producere a leziunilor provocate părții vătămate prin loviturile aplicate de inculpatul zis OG "; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate care îi indică de asemenea pe inculpați ca fiind cei care au comis fapta de agresiune reclamată de partea vătămată (de exemplu într-o convorbire dintre inculpatul zis "" și o altă persoană se discută despre intenția inculpaților de a se înțelege fraudulos cu partea vătămată); de asemenea declarațiile părții vătămate și ale martorilor și conturează și săvârșirea infracțiunii de șantaj de către inculpați, din acestea rezultând că deși partea vătămată a achitat datoria (inclusiv dobând-camăta), inculpații i-au cerut în contul unei datorii fictive alte sume mari de bani.
Totodată, posibila implicare a inculpatului zis "" în activitatea frauduloasă de șantajare a părții vătămate rezultă din declarațiile martorei, (soția părții vătămate ) care a arătat că inculpații zis "" și zis OG ""au oprit-o pe stradă și au amenințat-o spunându-i că or să o omoare, că o vor tăia cu sabia pe ea și pe copiii ei dacă nu le dă banii, chiar dacă nu îl vor mai găsi pe soțul ei sau chiar dacă acesta moare, din declarațiile martorei (mama părții vătămate ) conform cărora în decembrie 2008 - ianuarie 2009 au venit la ei acasă de mai multe ori zis "" și zis OG " care au adresat amenințări și au cerut sume de bani, precum și din declarațiile martorei care a arătat că are cunoștință de faptul că inculpatul zis OG "" și frații zis "" și zis OG "au făcut presiuni asupra lui și a familiei sale pentru a-l determina să plătească sume de bani, iar la data de 05 martie 2009, când se afla cu martora, (soția părții vătămate ) pe Șoseaua -, lângă ele au oprit un autoturism BMW în care se aflau inculpații zis OG "" și zis "" și un autoturism Mercedes în care se afla inculpatul zis "", aceștia amenințând-o pe, iar inculpatul zis "" precizând textual "femeie, te strâng de gât, te omor!" în timp ce se îndrepta către ea cu mâinile ridicate.
În ceea ce privește susținerile apărării celor doi inculpați recurenți referitor la existența unor neconcordanțe între declarațiile persoanelor audiate în cauză, se cuvine a fi subliniat faptul că, la momentul procesual de față, nu se verifică existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor date sau informații pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii infracțiunilor de către persoanele cercetate, or din această perspectivă în cauza de față probatoriul administrat până în prezent relevă motive verosimile de a crede că inculpații au săvârșit într-adevăr infracțiunile pentru care sunt cercetați și pentru care se poate menține în mod legal privarea lor preventivă de libertate.
În acest sens, și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată, că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, condamnarea unei persoane (a se vedeahotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
Pe de altă parte, Curtea găsește întemeiată și aprecierea judecătorului de la instanța de fond cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică (în accepțiunea art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) pe care îl prezintă, și la acest moment procesual, lăsarea în libertate a celor doi inculpați recurenți.
În evaluarea acestei cerințe legale, Curtea are în vedere gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și care se prezintă la un nivel ridicat raportat la modul de operare, la mijloacele utilizate pentru atingerea scopului infracțional, la urmările cauzate valorilor sociale lezate și la rezonanța puternic negativă a unor astfel de fapte.
Din această perspectivă, în speța de față există bănuiala legitimă că inculpații, care sunt frați între ei și totodată rude cu ceilalți inculpați trimiși în judecată în aceeași cauză, pe fondul instituirii unui veritabil regim de teroare asupra părții vătămate și a familiei acestuia, materializat prin exercitarea unor acte repetate de violență și amenințări asupra acestora, în scopul constrângerii părții vătămate să le dea diverse sume de bani nedatorate, ca urmare a unui împrumut cu camătă contractat de partea vătămată cu mult timp în urmă de la inculpatul zis "", în cele din urmă pentru a dobândi astfel de foloase injuste au recurs la agresarea fizică extrem de gravă a părții vătămate, punându-i viața în primejdie prin aplicarea unor lovituri cu tăișul unei săbii, parate cu mâna, fapte a căror gravitate se situează la un nivel ridicat.
Totodată, asupra inculpatului zis "" planează suspiciunea rezonabilă că s-a implicat în mod activ în activitățile ilicite de constrângere a părții vătămate, prin acțiuni de intimidare psihică și înfricoșare a acestuia și a familiei sale, în scopul de a-l determina să plătească fabuloase sume nedatorate, altor inculpați din cauză, tot ca urmare a unor împrumuturi cu camătă și a aplicării sistemului "dobândă la dobândă".
Acest comportament, în mod vădit agresiv al inculpaților recurenți, manifestat de aceștia în comiterea faptelor ilegale grave, menite să le intimideze și să le înspăimânte grav pe persoanele cu care vin în contact, creează premisele unui puternic sentiment de neliniște și insecuritate ce ar fi resimțit de o întreagă comunitate în cazul punerii lor în libertate și, în același timp, justifică temerea că ar putea comite și în viitor alte fapte similare.
Totodată, temerea unei posibile continuări din partea inculpaților aflați în libertate, a derulării de activități ilegale, similare celor pentru care sunt cercetați în cauza de față, este generată și de împrejurarea că asemenea fapte sunt producătoare de importante beneficii materiale ilicite, menite să le asigure un trai, mai ales că neavând ocupație sau un loc de muncă și având un nivel redus de instruire, cei doi inculpați se dovedesc a fi extrem de vulnerabili față de o astfel de oportunitate.
Nu în ultimul rând Curtea apreciază că menținerea inculpaților în stare de detenție preventivă corespunde și scopului reglementat prin dispozițiile art.136 alin.1 Cod de procedură penală - asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, cerință la care, în mod constant se face referire și în jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului, conform căreia printre motivele fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune se numără și riscul că acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției ( împotriva Germaniei, Hotărârea din 27. iunie 1968).
În speța de față o astfel de temere poate fi anticipată în mod rezonabil prin raportare la indiciile existente cu privire la încercările inculpaților, prin persoane interpuse, de a realiza o împăcare frauduloasă cu partea vătămată și de a-l determina pe acesta, inclusiv prin oferirea a diverse sume de bani, să facă declarații necorespunzătoare adevărului (aspecte ce rezultă din listingurile telefonice și conținutul convorbirilor interceptate și înregistrate în mod autorizat).
În sfârșit, împrejurarea că ceilalți inculpați trimiși în judecată în aceeași cauză sunt judecați în stare de libertate nu este de natură a determina în mod obligatoriu aplicarea aceluiași tratament juridic și pentru inculpații recurenți și OG, astfel cum pretinde apărarea acestora, întrucât măsura arestării preventive, ca de altfel și răspunderea penală a fiecăruia, are un caracter strict personal, subzistența temeiurilor acesteia apreciindu-se, în concret, în persoana fiecărui inculpat, în raport cu circumstanțele reale ale faptelor comise, dar și cu datele ce caracterizează în concret persoana acestuia, așa cum prevăd disp. art.136 alin. final din Codul d e procedură penală, or datele particulare ce îi caracterizează în concret pe acești doi inculpați, dând și dimensiunea reală a periculozității lor sociale, sunt diferite, justificând pe mai departe menținerea lor în stare de arest preventiv.
Întrucât, pentru motivele mai sus arătate, se mențin și în prezent temeiurile ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați recurenți, Curtea constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care instanța de fond a dispus menținerea acestei măsuri, care se încadrează în limite de timp rezonabile, având în vedere complexitatea concretă a cauzei în care sunt cercetați nu mai puțin de 9 inculpați și trebuie administrat nemijlocit un probatoriu amplu pentru lămurirea corectă și completă a numeroaselor acuzații deduse judecății.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații zis "" și zis "".
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați zis "" și zis "".împotriva încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod de procedură penală obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 29.01.2010
Jud. -II.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
