Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 885/2/2009
229/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 191
Ședința publică de la data de 5 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu I, cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu critică, pentru nelegalitate și netemeinicie încheierea atacată. Solicită să se aibă în vedere persoana inculpatului, caracterizările acesteia, faptul că nu sunt probe că reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului - ca nefondat - și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în temeiul dispozițiilor art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului - și, totodată, a fost respinsă - ca nefondată - cererea formulată de acesta,privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul -, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, inculpatul - prin avocat desemnat din oficiu - arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că față de stadiul procesual și circumstanțele personale ale acestuia, lăsarea în libertate nu ar influența mersul procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr.1923/D/P/2006, emis la data de 3 noiembrie 2008, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, inculpatul - a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, reținându-se în fapt că, în data de 2 noiembrie 2006 a fost depistat deținând cantitatea de 5,25 grame heroină, destinată comercializării.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap.la art.148 lit.f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este judecat, față de probele administrate până la acest moment procesual.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este judecat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, există riscul de a săvârși și alte fapte de același gen.
Din examinarea actelor de la dosar, Curtea reține că recurentul inculpat are un nivel scăzut de instruire, nu este încadrat în muncă, nu obține venituri licite, astfel că a recurs la astfel de practici (traficul de droguri), pentru a obține un venituri apreciabile și într-un timp scurt. Activitatea infracțională desfășurată de inculpat are un efect negativ asupra stării de sănătate a societății, fiind de notorietate că o persoană care comite astfel de infracțiuni, atunci când este lăsată în libertate, de cele mai multe ori, încearcă să reia acel cerc relațional infracțional.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, apreciind recursul inculpatului ca fiind nefondat, urmează ca - potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - să îl respingă, ca atare.
Având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact./17.02.2009
Ex.3
Red.--II.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
