Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținerea arestării preventive -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 204
Ședința publică din data de 28 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Rusu Maria
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA - reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16 martie 1972 în comuna C, județul B, domiciliat în sat C, comuna C, județul B, CNP -, în prezent arestat preventiv în Arestul B, împotriva încheierii de ședință nr. 27 din data de 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța a adus la cunoștința inculpatului recurent faptul că potrivit dispozițiilor legale în vigoare urmează a fi audiat și în fața instanței de recurs numai dacă dorește să dea o nouă declarație. În caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea cât și împotriva sa.
Inculpatul recurent a arătat că dorește să dea o nouă declarație.
S-a luat declarație inculpatului recurent, susținerile acestuia fiind consemnate în proces-verbal separat atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a dat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea de îndată în libertate a inculpatului, întrucât în cauză nu se mai impune menținerea stării de arest a acestuia. A mai arătat că judecarea în stare de libertate a acestuia este necesară pentru a-și dovedi nevinovăția urmând să aducă în fața instanței, pentru a fi ascultați în calitate de martori pe fratele său și pe. Precizează că inculpatul, la momentul critic se afla la fratele său unde consuma băuturi alcoolice, iar persoana care se face vinovată de fapta de omor este numita.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind că temeiul în baza căruia s-a luat măsura arestării preventive, respectiv art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, subzistă iar în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143 Cod procedură penală. Totodată, a arătat că din probatoriul administrat în cauză rezultă indicii temeinice că cel în cauză este autorul faptei, indicii temeinice așa cum sunt definite de art. 681Cod procedură penală și care nu contravin art. 5 lit.c din CEDO. Pe de altă parte, a precizat că pedeapsa prevăzută de legea penală pentru fapta comisă de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii și modalitatea în care aceasta a fost comisă.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că este nevinovat și nemulțumit de faptul că este arestat întrucât adevăratul vinovat este o altă persoană, care nu a fost audiată, deși a cerut acest lucru. A solicitat admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 27 din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Botoșani, în dosarul nr- s-a dispus în temeiul art. 3001raportat la art. 160 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 1104/P/2007 din 23 aprilie 2008, inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 175 lit. b și c Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 31 octombrie 2007/01 noiembrie 2007, după miezul nopții, având la bază un scop material bine definit, a ucis-o prin sufocare cu palma și cu un capot, în locuința comună din localitatea C, județul B, pe sa, în vârstă de 73 de ani.
Potrivit art. 3001Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, drept pentru care s-a fixat termen pentru 25 aprilie 2008.
Astfel investit, tribunalul a constatat că prin încheierea nr. 95 din 3 noiembrie 2007, Tribunalul Botoșania admis propunerea de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani și, în temeiul art. 136 alin. 1 lit. d, 148 lit. Cod procedură penală rap. la art. 1491Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 3 noiembrie 2007 și până la data de 2 decembrie 2007, inclusiv emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 55 din 3 noiembrie 2007. La luarea măsurii s-au avut în vedere natura infracțiunii, gravitatea faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, apreciindu-se că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost prelungită pe tot parcursul urmăririi penale până la data de 30 aprilie 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru astfel de infracțiuni, pericolul concret pentru ordinea publică dar și reacția ce trebuie manifestată de organele juridice, pentru a se preveni săvârșirea altor fapte de același gen, nu s-au modificat și nici nu au dispărut, impunându-se menținerea în continuare a stării de arest a acestuia.
Totodată, s-a avut în vedere și faptul că actualul Cod de procedură penală, în conformitate cu art. 136 alin. 1 și ultim, statuează faptul că scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, alegerea măsurii preventive urmând a se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, așa cum arată art. 136 alin. ultim Cod procedură penală, precum și faptul că actualul cod condiționează luarea și menținerea măsurii arestării preventive de împlinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv, să existe indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul din temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, în plus odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu art. 5 paragraf I al convenției, care statuează la rândul ei scopul arestării preventive, ce constă, printre altele, în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate, la toate acestea adăugându-se jurisprudența Curții Europene dată în aplicarea acestui articol.
Așa fiind, în temeiul art. 3001rap. la art. 160 Cod procedură penală, prima instanță a menținut starea de arest preventiv a inculpatului
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, inculpatul arată că este nevinovat și deși a indicat autorul faptei reținute în sarcina sa, nu s-a procedat la o audiere a acestuia. Precizează că se justifică lăsarea sa în libertate pentru a-și putea face un probatoriu adecvat, în susținerea nevinovăției.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3001al. 1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheierea motivată, arestarea preventivă.
Din probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, curtea constată că în cauză există indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de disp.art.68/1 cod procedură penală, că inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat și ulterior trimis în judecată, îndeplinite fiind cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă, acesta este relevat atât de natura faptei, modalitatea de comitere a acesteia (prin exercitarea unor acte de violentă asupra victimei, femeie în vârstă de 73 de ani), precum și rezultatul produs, respectiv suprimarea vieții unui seamăn, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională desfășurată de acesta a fost îndreptată împotriva unei rude și a urmărit obținerea unui folos material.
S-a creat astfel în rândul membrilor colectivității din care inculpatul recurent face parte, un sentiment de insecuritate, de tulburare și indignare.
Prin urmare, există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală și justifică o detenție provizorie a inculpatului, cel puțin o perioadă de timp, fiind dat astfel în cauză temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Or, până în prezent acest pericol concret pe care lăsarea inculpatului în libertate l-a prezentat pentru ordinea publică la momentul luării măsurii, nu a dispărut și nu s-a diminuat.
Și sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptei reținută în sarcina inculpatului, dispozițiile textului de lege anterior menționat sunt îndeplinite în cauză.
Așa fiind, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515pct.1 lit. b coroborat cu art.160/a alin.2 Cod procedură penală, va respinge recursul declarate de inculpat, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, art.2 alin.1 lit. e, alin.2 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică din oficiu nr. 61475 din 23.06.2005,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 16 martie 1972 în comuna C, județul B, domiciliat în sat C, comuna C, județul B, CNP -, în prezent arestat preventiv în Arestul B, împotriva încheierii de ședință nr. 27 din data de 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 60 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.04.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. TD
Ex.3/28.04.2008
Jud. fond -
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Rusu Maria
