Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 209/R/2009
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Maria Boer Delia Purice
JUDECĂTORI: - -
: - -, Președinte Secția Penală
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeinciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului susține că în acest dosar penal în care inculpatul este cercetat pentru anumite fapte penale, la momentul de față nu se mai justifică scopul măsurii arestului preventiv. S-a administrat un vast probatoriu, atât cel propus prin rechizitoriu, cât și la propunerea inculpaților. S-a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică a faptelor și s-a acordat termen în vederea pregătirii apărării. Tribunalul Cluja dispus arestarea preventivă a inculpatului la data de 15 mai 2008, această măsură fiind prelungită, iar apoi menținută cu ocazia sesizării instanței de fond. Instanța a apreciat că sunt incidente în continuare temeiurile prev. de art. 143 proc.pen. art. 148 lit. f proc.pen. respectiv lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpatul s-a predat de bună voie organului de cercetare penală. Scopul pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatul nu se mai întrevede.
Apreciază că instanța de fond prin menținerea acestei măsuri a încălcat dispozițiile art. 5 și 6 din CEDO. Instanța națională trebuia să analizeze dacă nu se impune luarea unei alte măsuri ca alternativă la detenție, or în speță ia în considerare doar aspectul legat de calitatea inculpatului, fără să analizeze alte împrejurări.
Se impune admiterea recursului declarat de inculpat, încheierea penală atacată nefiind motivată. Măsura arestului preventiv nu mai subzistă la acest moment, iar termenul rezonabil a fost depășit.
Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj apreciază că criticile aduse încheierii penale pronunțate de Tribunalul Cluj prin care s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul sunt nefondate, având în vedere susținerile că raportat la momentul procesual existent, la aspectul că probatoriul administrat în cauză a fost epuizat, menținerea arestului preventiv nu se mai justifică. S-a amânat soluționarea acestei cauze în vederea pregătirii apărării pentru că s-a pus în discuție, conf. art. 334 proc.pen. schimbarea de încadrare juridică a faptei.
S-a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 5 și 6 din CEDO pentru că nu a luat în calcul și o alternativă la detenție, o măsură neprivativă de libertate. Consideră însă că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor existente la dosarul cauzei și a arătat care sunt justificările privării de libertate a inculpatului pentru viitor. Nu se poate susține critica că încheierea Tribunalului Cluj ar fi nemotivată. Nici susținerea că ar fi depășit termenul rezonabil nu poate fi primită. CEDO a statuat că acest termen rezonabil trebuie apreciat raportat la împrejurările fiecărui caz în parte, în funcție de natura și gravitatea infracțiunilor. Nu se poate susține că în acest dosar a fost depășit termenul rezonabil și se impune în mod automat liberarea inculpatului.
Tribunalul Cluja efectuat o analiză justă și corectă a temeiurilor arestării preventive și a statuat că acestea subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj, cu consecința obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat. Susține că a intervenit o modificare importantă în acest dosar, pe care a remarcat-o dar care nu a fost luată în considerare. Arată că arestarea sa s-a produs ca urmare a denunțurilor formulate de numiții și. a arătat că nu-și menține denunțul pentru că sunt doar neadevăruri acolo și pentru că a fost presat să declare în acel sens. La momentul arestului preventiv presiunea mediatică creată de DNA era imensă, însă la acest moment nu mai există niciun interes, nu mai interesează pe nimeni. Susține că măsura arestului preventiv a fost luată și raportat la faptul că a fost polițist.
Consideră că nu subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. întrucât legiuitorul, când a redactat acest text de lege, a avut în vedere doar persoanele care au săvârșit infracțiuni de violență. S-a pus singur la dispoziția organului de urmărire penală. A dat declarații pe care și le menține în continuare. Apreciază că la acest moment poate fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009, au fost respinse ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulată în baza art.160/1, 160/2 proc.pen.de inculpații și și în baza art.300/2 raportat la art.160/b proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților și.
Prin încheierea penală nr.29/C/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.132din Legea 78/2000 modificată cu referire la art.248 și art.2481pen cu aplicarea art. 41 alin.2 pen.( 16 acte materiale), luare de mită în formă continuată, prev. de art.254 alin1 Cod pen. rap. la art.6 din Legea 78/2000 modific. Cu aplic art. 41 alin2 Cod pen( 12 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290Cod penal rap.la art.17 litc din Legea 78/2000 modif., cu aplic art.41 alin2 cod penal(9 acte materiale), faptele fiind comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art.33 Cod pen. și cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.257 Cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000 modif. cu aplic. art.41 alin 2. pen. și dare de mită în formă continuată prev. de art.255 alin.1 pen. rap. la art 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art.41 alin2 pen. faptele comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art.33 lit.a Cod penal.
Măsura a fost prelungită prin încheierea penală nr.33/C/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe o durată de 30 de zile.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DNA C, nr. nr.43/P/2008, din data de 07 iulie 2008 cei doi inculpați au fost trimiși în judecată.
Prin încheierea penală din 10.07.2008, instanța în temeiul art. 3001.pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul și este legală și temeinică și a menținut starea de arest a celor doi inculpați, iar la termenele ulterioare, verificându-se în temeiul art.300/2, rap. la art.160 lit.b pr.pen. măsura arestului preventiv a inculpaților și s-a apreciat din actele dosarului, declarațiile martorilor, mijloacele materiale de probă, și nu în ultimul rând declarațiile inculpaților,că există indicii că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, aceste probe conducând la presupunerea rezonabilă că inculpații și au comis respectivele fapte.
Inculpații și au mai solicitat și la alte termene liberarea provizorie sub control judiciar, instanța respingându-le ca nefondate cererile de liberare formulate de cei doi inculpați.
Din punct de vedere formal, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul și, indeplinesc condițiile prevăzute de lege în această materie, însă din punct de vedere al problemelor de fond privitoare la măsura arestului preventiv luată față de inculpat, așa cum s-a arătat și la termenele anterioare, instanța apreciază că inculpatii nu poat fi lăsați în stare de libertate.
Cu toate că faza de cercetare judecătorească a fost finalizată, în cauză s-a stabilit un nou termen de judecată, doar pentru a da posibilitatea apărătorului titular al inculpatului de a pune concluzii pe fond, la solicitarea apărătorului care l-a substituit pentru acest termen și pentru a da posibilitatea apărătorilor inculpaților și să pregătească apărarea, având în vedere și solicitarea de schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de înșelăciune.
Inculpații și se consideră nevinovați, inculpatul consideră că este judecat doar pentru faptul că a fost polițist, iar inculpatul arătând că nu avea cunoștință de faptul că inculpatul a încălacat legea, iar prin activitatea sa nu consideră că ar fi comis vreo infracțiune, că a ajuns să plătească cu vârf și indesat din cauza unui polițist care l-a înșelat și care i-a garantat că totul se face legal, că nu poate fi complicele inculpatului, care și-a început activitatea infracțională cu mult timp în urmă.
Firma condusă de inculpatul se ocupa de inmatricularea autovehiculelor de multă vreme, și acest inculpat știa prea bine că nu există taxe diferențiate în funcție de calitatea persoanei, iar inculpatul lucra în perioada respectivă la serviciul înmatriculări și nu avem nici un dubiu în ceea ce privește faptul că avea cunoștință de inexistența diferențiată a taxei de primă înmatriculare, în funcție de calitatea persoanei care achită taxa, nici a persoanei pe numele căreia se înmatriculează autovehiculul.
Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze, iar cauza inculpaților și se încadrează în rândul cauzelor complexe.
Instanța, având în vedere infracțiunile de corupție pentru care inculpații au fost trimiși înjudecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedepsele prevăzute de legiuitor pentru faptele respective, precum și persoana inculpaților, nu apreciază că termenul scurs de la luarea măsurii arestării preventive de cca. 10 luni, ar fi atins punctul critic al termenului rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpații să fie cercetați în stare de libertate, mai ales că la termenul din luna aprilie se va soluționa pe fond cauza, așa cum s-a arătat mai sus, cercetarea judecătorească fiind finalizată, termenul acordându-se la solicitarea apărătorilor inculpaților și.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a celor doi inculpați ( și ), subliniem faptul că, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre atunci când sunt vizate persoane ce și-au desfășurat activitatea în instituții importante ale statului care prin atribuțiile ce le revin trebuie să depisteze și să cerceteze persoanele care încalcă legea.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar fapte ca acelea pentru care sunt trimisi în judecată inculpații și intrunesc toate elementele menționate mai sus, mai ales că pe lângă prejudiciul foarte mare cauzat de inculpați prin activitatea lor infracțională, au lăsat să se înțăleagă că cei care se asociază cu persoane din instituțiile statului reușesc să eludeze legea, aspecte de care instanța nu poate face abstracție atunci când are în vedere pericolul social concret pe care-l poate prezenta pentru societate, lăsarea în libertate a inculpaților și.
La dos. exista indicii ca inculpatii au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și trimiși in judecată, iar lăsarea in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, punerea lor în libertate ar reprezenta o incurajare a săvârsirii unor fapte similare, de catre persoane care au aceasta tendintă, văzând lipsa de fermitate a justiției fața de cei banuiți ca autori a unor astfel de fapte, ar creia chiar o stare de insecuritate în rândul cetățenilor, chiar dacă o parte din colegii inculpatului audiați ca martori, au declarat că nu s-ar simții lezați dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate.
Subzistând temeiurile avute in vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv și neexistând temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpaților, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal apreciind că în cauză este prezent temeiul arestării prev.de art.148 lit.f din pr. pen. și existând probe certe că lăsarea inculpaților și în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, menține această măsură și respinge cererile acestora de liberare provizorie sub control judiciar conform dispozitivului încheierii, cu obligarea inculpaților și la cheltuieli judiciare statului, conform art.192 al.2 pr.pen, fiindu-le respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva dispoziției de menținere a măsurii arestului preventiv fundamentată pe disp.art.3002și 160 proc.pen.a declarat recurs inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul a precizat că menținerea măsurii de către instanța de fond încalcă dispoz.art.5 și 6 din CEDO întrucât instanța era datoare să analizeze dacă nu se impune luarea unei alte măsuri ca alternativă la detenție.
S-a precizat de asemenea că măsura arestului preventiv trebuie revocată în acest moment întrucât termenul rezonabil a fost depășit.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și nu există temeiuri noi care să justifice punerea în libertate.
La dosarul cauzei există indicii potrivit cărora cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții întrucât inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorității competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică potrivit dispozițiilor art.148 lit.f proc.pen. este real că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, însă în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului pentru ordinea publică rezultă între altele din pericolul social al infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
De asemenea, nu pot fi avute în vedere doar aspecte legate de persoana inculpatului ci și date referitoare la fapte.
În ceea ce privește termenul rezonabil al măsurii arestării, curtea reține că potrivit jurisprudenței CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție, nu poate fi apreciat în abstract ci trebuie evaluat de la caz la caz, astfel, potrivit art.6 alin.1 din Convenție, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină într-un termen rezonabil o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce.
În ceea ce privește criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale, acestea sunt similare cu cele referitoare la procedurile din materie civilă, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.
Prin prisma acestor criterii, instanța de fond a reținut în mod corect că, inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de corupție în formă continuată, cu un număr mare de acte infracționale iar raportat la modalitatea de comitere a faptelor și la complexitatea cauzei, termenul de 10 luni scurs de la luarea măsurii arestării reprezintă un termen rezonabil, durata masuri arestării nu a depășit caracterul rezonabil astfel că nu se impune revocarea măsurii arestării și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art.38515pct. 1 lit.b proc.pen. recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 24 martie 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 50 lei pnorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.MB/CA
15.04.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Maria Boer Delia Purice
