Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 211/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 211/R/2009
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Maria Boer Delia Purice
JUDECĂTORI: - -
: - -, Președinte Secția Penală
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR-.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 30 martie 2009 a Tribunalului Cluj, casarea acesteia și rejudecând să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și se impune punerea în libertate a inculpatului. Tribunalul Cluja procedat, conf. art. 3001rap. la art. 160 proc.pen. la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv și a constatat că în cauză subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. astfel încât se impune menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv. Inculpatul a dat declarații pe care și le menține, iar lăsarea sa în libertate nu ar putea să influețeze buna desfășurare a procesului penal. Consideră că nu mai sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143, art. 148 lit. f proc.pen. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, respectiv i-ar fi promis denunțătorului obținerea unui permis de conducere. S-a reținut de asemenea că ar fi încasat suma de 1000 euro în două tranșe. La dosarul cauzei există acel autodenunț formulat la un interval îndelungat de timp de la săvârșirea faptei. Alte probe la dosar din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit o astfel de infracțiune nu există. În faza de urmărire penală inculpatul a solicitat în probațiune audierea a 4 martori pe care însă organul de urmărire penală a înțeles să respingă această solicitare. Susține că în organul de urmărire penală are obligația de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului. Apreciază că încadrarea juridică dată faptei nu va rezista până se va pronunța o hotărâre definitivă de condamnare. Nu s-au efectuat verificări pentru a afla dacă există această persoană asupra căreia se susține că inculpatul ar fi avut influență.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. respectiv lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, apreciază că nu subzistă, în condițiile în care fapta a fost comisă în luna decembrie 2007, abia în luna martie 2009 dispunându-se arestarea preventivă. A fost o perioadă lungă de timp în care inculpatul nu a săvârșit nicio infracțiune. Consideră că nelegală arestarea unei persoane la 1 an și J de la comiterea infracțiunii, timp în care nu a prezentat pericol pentru ordinea publică. Nu s-a făcut dovada că ar fi primit vreo sumă de bani cu scopul de a facilita obținerea acelui permis de conducere. Instanța de fond a avut în vedere faptul că este vorba de săvârșirea unei infracțiuni de corupție și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. Apreciază că acest dosar ridică dubii serioase în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Precizează că față de inculpat se poate lua o altă măsură neprivativă de libertate, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpatul se va angaja să se prezinte la fiecare termen de judecată, și-a susținut nevinovăția pe parcursul desfășurării urmăririi penale. Cu onorar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, considerând că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Criticile aduse se referă la faptul că în acest dosar nu ar exista probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și că nu au fost verificate unele aspecte referitoare la această persoană la care a făcut referire inculpatul.
În urma verificării lucrărilor dosarului a constatat că s-au adminstrat probe din care rezultă că inculpatul a comis infracțiunea. La dosarul de urmărire penală se află declarația părții vătămate, a învinuitului, declarația de învinuit a inculpatului. Din convorbirile purtate de inculpat cu denunțătorul rezultă că au existat discuții cu privire la modul de obținere a perimisului. Ceea ce a dus la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat este proba care rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice. Apreciază că la dosarul cauzei există probe care conduc la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat. S-a avut în vedere atunci când s-a luat această măsură și aspectul că inculpatul a mai contactat o persoană în vederea obținerii permisului de conducere, fiind incident temeiul prev. de art. 148 lit. c proc.pen. respectiv inculpatul pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni.
Apreciază, raportat la practica judiciară constantă în materie, că subzistă acest pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modalitatea de comitere a faptei. Instanța, atunci când statueauză asupra pericolului social, are în vedere persoana inculpatului, în speță inculpatul a căutat și alte persoane interesate, precum și aspectul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală.
În concluzie, consideră că încheierea penală atacată este temeinică și legală și solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului, având cuvântul în replică, susține că nu este de acord cu concluziile reprezentantei Ministerului Public cum că organul de urmărire penală a făcut toate demersurile necesare pentru a se vedea dacă această persoană la care face referire inculpatul, inspectorul există sau nu. Pentru a fi în prezența infracțiunii de trafic de influență, este necesar ca acest funcționar să aibă și atribuțiile necesare. Dacă nu ar avea această calitate, atunci am fi în prezența infracțiunii de înșelăciune, nu de trafic de influență. S-a reținut că există date că inculpatul ar pregăti săvârșirea unei noi infracțiuni. A existat o singură convorbire telefonică, inculpatul recunoscând că a fost în scopul de a șicana persoana respectivă, de a prezenta anumite fapte ca neadevărate. Nu subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. c proc.pen.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Solicită să fie cercetat în stare de libertate, eventual să se instituie un control judiciar în acest sens.
CURTEA
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din 30.03.2009 în baza art.300/1 raportat la art.160/b proc.pen.s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul și s-a menținut starea de arest a acestuia.
Prin încheierea pen nr.22/C/2009 din 12 martie 2009, Judecatoria Cluj -N a dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere din data de 13 martie 2009 și până la data de 10 aprilie 2009, arătând în motivare că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de acest inculpat, iar arestarea lui este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, reținându-se în esență, că în perioada noiembrie-decembrie 2007, a pretins și primit de la denunțătorul, suma de 1000 euro în condițiile în care inculpatul i-a promis că va interveni pe lângă un ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita luarea permisului de conducere, inculpatul câzând de mai multe ori la examen.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. și art.148 alin.1 lit.c și f proc.pen. respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată indicii că pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Fiind trimis in judecată pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.257 pen. raportat la art. 5 alin. 1 și 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b pen. instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.3001pr.pen. la primirea dosarului, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Din materialul probator existent la dosar și din depoziția coinculpatului, rezultă că inculpatul a primit suma de 1000 euro lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unui ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita inculpatului luarea permisului de conducere, inculpatul căzând de mai multe ori la examen.
Astfel, inculpatul a solicitat și primit suma de 1000 euro în scopul menționat mai sus.
Din lucrările dosarului rezultă că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acest inculpat a faptei descrise mai sus, în speță găsindu-și incidență dispozițiile art.681pr.pen. aceste indicii fiind reliefate de declarația denunțătorului, a coinculpatului și din celelalte mijloace de probă existente la dosar.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit.c și f pr.pen. aceste temeiuri subzistă și în prezent, iar de la arestarea inculpatului la data de 12 martie 2009 nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, anterior inculpatul suferind foarte multe condamnări (50-51) obiectul infracțiunilor pentru care a fost condamnat, așa cum rezultă din fișa de cazier, este foarte diversificat.
Nimic nu îndreptățește instanța să concluzioneze că ajuns în libertate, inculpatul va pune capăt activității infracționale, iar conduita anterioară a inculpatului duce la concluzia că menținerea arestului preventiv se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar o faptă ca aceea pentru care este cercetat inculpatul, putem spune fără frica de a greși elementele mentionate.
Instanța, având în vedere infracțiunea de corupție pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru fapta respectiva, precum și persoana inculpatului, a apreciat că se impune menținerea măsurii arestului preventiv al inculpatului, existând riscul chiar al influențării martorilor sau al intimidării acestora, văzând că pentru infracțiuni de corupție, inculpații ajung să fie cercetați în stare de libertate, la câteva zile de la arestare.
Lăsarea in libertate a inculpatului ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către inculpat cat și de către persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției fața de cei bănuiți ca autori a unor astfel de fapte.
Din probele administrate până la această data, pe bună dreptate se poate spune că in speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 681și art. 143 alin.1 pr.pen. că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, instanța a menținut în temeiul art.160bpr.pen măsura arestului preventiv față de inculpatul apreciind că această menținere este impusă și de o mai bună desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs s-a precizat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 respectiv 148 lit.f proc.pen. S-a mai susținut că pericolul concret pentru ordinea publică nu subzistă în condițiile în care fapta a fost comisă în luna decembrie 2007, iar arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în luna martie 2009.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din materialul probator existent la dosarul cauzei, respectiv declarația denunțătorului, a învinuitului precum și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu denunțătorul, rezultă că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev.de art.257 pen.raportat la art.5 alin.1 și 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b pen.
S-a reținut astfel că în perioada noiembrie-decembrie 2007 inculpatul a pretins și a primit de la denunțătorul suma de 1000 euro în condițiile în care inculpatul i-a promis că va interveni pe lângă un ofițer de poliție pentru a-I facilita obținerea permisului de conducere.
Cerința esențială pentru luarea măsurii preventive a arestării inculpatului este cea prevăzută de dispozițiile art.148 pr.pen.respectiv 143 proc.pen.adică existența probelor sau a indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală precum și a unuia din cazurile prevăzute de art.148 lit.a-f proc.pen. Aceste dispoziții legale se circumscriu și dispozițiilor art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este admisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
De asemenea, faptele ce au dat naștere la bănuielile legitime nu trebuie să fie la același nivel ca și cele necesare pentru justificarea unei condamnări, acestea urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, instanța de fond a reținut în mod corect că există indicii că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de influență prev.de art.257 pen.raportat la art.5 alin.1 și 6 din Legea 78/2000, instanța de fond procedând în mod corect la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării potrivit dispozițiilor art.3001proc.pen.
În ceea ce privește temeiurile prev.de art.148 lit.c și f proc.pen.aceste temeiuri subzistă și în prezent.
Astfel, există indicii că inculpatul a mai contactat o persoană în vederea obținerii permisului de conducere fiind incident temeiul prev.de art.148 lit.c proc.pen.
În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f proc.pen.subzistă și acesta întrucât inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere în mod corect că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de corupție, iar pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și raportat la modalitatea de comitere, la rezonanța acestei fapte în rândul opiniei publice, la pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită precum și la persoana inculpatului.
Raportat la toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că având în vedere și dispoz.art.38515pct.1 lit.b proc.pen.recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 30.03.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.MB/CA
15.04.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Maria Boer Delia Purice
