Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 238
Ședința publică de la 23 APRILIE 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin Procuror
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul A, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 17.04.2008 a Tribunalului Iași, prin care a fost menținută măsura de arest preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent A, în stare de arest asistat de av., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat inculpatul recurent precizează că își menține recursul.
Apărătorul inculpatului recurent, av. și reprezentantul parchetului, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru inculpatul recurent A, având cuvântul, arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Iași din data de 17.04.2008prin care s-a menținut măsura preventivă și solicită instanței ca funcție de motivele pe care le va reține să facă aplicarea art. 38515pct. 2, fie litera "c" fie litera "d", întrucât urmează a invoca atât motive de nelegalitate - pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare - cât și motive de netemeinicie.
Cu privire la motivele de nelegalitate, domnul avocat susține că într-o practică mai veche a instanțelor ieșene se înscrie și această încheiere, prin motivarea sa. La fila 3 încheierii există trei motive de susținere a menținerii măsurii, iar prima observație cu privire la nelegalitate este aceea că instanța de fond nu a indicat de ce prezintă pericol pentru ordinea publică fiecare dintre inculpați în parte. Conform exigențelor practicii CEDO, atunci când există mai multe persoane arestate într-o cauză, trebuie să se indice pentru fiecare în parte temeiurile pentru care măsura preventivă este prelungită sau menținută. Prin urmare, este totalmente nelegal să spui " inculpații prezintă pericol", principalul motiv de nelegalitate fiind acela că instanța nu a catadicsit să facă motivare separată pentru fiecare inculpat în parte.
Inculpatul este acuzat, în mod "sinistru" că ar fi vândut cuiva aproximativ 1 gram de cannabis.
Domnul avocat solicită casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să arate care sunt motivele pentru fiecare inculpat în parte.
A doua chestiune, este aceea că instanța la alin. 6 pagina 3, spune lacunar și lapidar că temeiurile se mențin și această constatare impune menținerea măsurii arestării preventive, acesta fiind un enunț fără nici un fel de argumentare.
La paragraful 7 din pagina 3 s-a făcut o confuzie între disp. art. 148 alin.1 și 148 lit. b, întrucât se arată că sunt întrunite condițiile prev. la art. 148 lit. f Cod procedură penală și condițiile prev. la art.143 Cod procedură penală și există date că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului. Cine încearcă sau? Asupra unei părți sau asupra unui martor? sau indirect? Când, cum, unde și care sunt mijloacele de probă care conduc la această afirmație?
Art.148 lit. b Cod procedură penală nu a fost niciodată indicat în dosar până în acest moment, a apărut așa " meteoric".
Încă un motiv de nelegalitate este acela că instanța nu a motivat încheierea și de asemenea se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie indicat, de aceea este concret întrucât, pericolul concret este un pericol identificat și trebuie confundat cu pericolul social, ori, instanța de fond nu scrie nimic despre acest pericol cu privire la inculpatul și, acest pericol trebuie să rezulte din probe care trebuie indicate.
În încheierea recurată, prima instanță nu face vorbire despre nicio probă și nu precizează care sunt aceste probe din care rezultă pericolul concret.
De altfel, nu este normal ca pe J de pagină, în aproximativ 70 de cuvinte să se facă o motivare și să se mențină o persoană în stare de arest preventiv.
În concluzie, domnul avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate și în funcție de motivele pe care instanța le va avea la dispoziție să se facă aplicarea disp. art. 38515pct. 2, fie litera "c" fie litera "d".
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că dosarul se află de un timp pe rolul instanței astfel că aceasta a avut timp suficient să-l aprofundeze, să contestate că există administrate probe și indicii temeinice care să justifice bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care se află în această situație, context în care în mod corect a apreciat că subzistă temeiurile pentru care a fost dispusă luarea acestei măsuri. Apreciază că nu sunt elemente care să comporte îndoieli cu privire la probele din dosar. Pentru aceste considerente apreciază recursul ca nefondat și pune concluzii de respingere, ca atare. De asemenea, domnul procuror consideră că datorită aceste complete de judecată când se discută pe menținerea măsurii arestării preventive, nu poate fi abordat fondul cauzelor.
În replică, domnul avocat susține că nu a abordat fondul cauzei aproape deloc și propune, pe viitor, ca în loc de încheiere la menținerea măsurii arestării preventive, instanța de fond să pună un bilet de tramvai pentru că are aceeași valoare.
Inculpatul recurent A, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, a recunoscut și recunoaște că este consumator, își menține declarațiile date până în prezent și solicită să fie lăsat în stare de libertate.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2008 Tribunalului Iași, în baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților și
În temeiul art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura de arest preventiv luată față de inculpații și
Pentru a pronunța încheierea tribunalul a reținut:
Pe rolul Tribunalului Iașia fost înregistrat sub numărul de mai sus, rechizitoriul cu numărul 241/D/P/2006 al - Serviciul Teritorial Iași, privind pe inculpații și A, trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art.139 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Ori, în speță temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, nu s-au modificat și nici nu au încetat.
Astfel, s-a reținut că potrivit art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpaților poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și există date că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți sau a unui martor.
De asemenea, instanța care a dispus arestarea inculpaților a ținut seama în cauză că temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală este îndeplinit cumulativ, pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pentru toate motivele expuse, în baza disp.art.160 ind. a alin.1 și alin.4 Cod procedură penală raportat la art.143 și 148 lit. și f Cod procedură penală dispunând arestarea preventivă a inculpaților.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la data de 03.03.2008.
Ori raportat la aceste două momente al luării măsurii arestării preventive față de inculpați și al verificării temeiniciei și legalității acestei măsuri, instanța constată că nu s-au interpus elemente noi, de natură să modifice sau să facă să înceteze temeiurile care au determinat arestarea inculpaților.
Toate aceste aspecte conduc indubitabil la concluzia subzistenței temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere și necesitatea derulării cu maximă celeritate a procesului penal și fără pericolul influențării probelor ce se vor administra, în baza art. 300 indice 1 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 313 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond nu a motivat încheierea atacată. Nu a arătat în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate. Instanța nu a motivat separat pentru fiecare dintre inculpați măsura menținerii arestării preventive.
Inculpatul este acuzat că a vândut cuiva un gram de canabis.
Instanța de fond a reținut confundând temeiurile art. 148 lit. f și 148 lit. b Cod procedură penală că există date că inculpații au încercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, temei de arestare care nu este indicat în cauză până în acest moment procesual și pentru care nici nu există probe.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie identificat și nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei, iar despre pericolul cu privire la inculpatul acesta trebuie să rezulte din probe care trebuie indicate și nu rezultă.
Recursul este nefondat.
Inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 80 din Legea nr. 39/2003, art.2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, art. 26 raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată pri9n Legea nr. 522/2004, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Cauza se află în faza cercetării judecătorești care nu este finalizată.
În cursul cercetării judecătorești, instanța de judecată este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, în baza dispozițiilor art. 160 ind. b Cod procedură penală.
În baza textului menționat, alin. 3, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 7 nov. 2007, în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar raportat la data privării de libertate, la momentul de derulare al procedurilor și diligența organelor judiciare în desfășurarea procedurii penale, durata arestului preventiv este una rezonabilă.
Arestul preventiv al inculpatului este justificat și legitimat de temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul limitelor legale de pedeapsă pe care inculpatul le riscă pentru infracțiunile pentru care este cercetat și al pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă.
Nu se confundă pericolul social al faptei cu pericolul determinat de lăsarea în libertate a inculpatului, pericol pentru ordinea publică, însă acest din urmă pericol rezultă din normele de drept presupus a fi înfrânte de inculpat, din natura relațiilor sociale protejate prin incriminare pentru care există bănuiala legitimă de încălcare din partea inculpatului co0nstând între altele în punerea în pericol a sănătății publice. Instanța de fond nu a făcut confuzie.
Susținerea potrivit căreia inculpatul este acuzat că a vândut numai o cantitate de 1 gr de canabis, nu își găsește fundament în actul acuzării și trimiterii în judecată.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri inculpatul A este acuzat că în perioada iulie -noiembrie 2007 săvârșit în mod repetat acțiuni distincte de comercializare de droguri de risc (rezină de canabis) către învinuitul (mai multe acte cantitatea totală de 100 grame), către învinuitul - -2 acte, oferirea cu titlu gratuit a cantității de 1 gram canabis învinuitului -, remiterii unei cantități de droguri învinuitului - și unei persoane neidentificate, pentru comercializare în folosul său.
Așadar, conform acuzării inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri în mai multe acte infracționale sub forma comercializării și a oferirii în mod gratuit a un ei cantități mult mai mari decât cea invocată. Este acuzat de asemenea că a introdus în țară droguri de risc, fără drept.
Evaluarea instanței de fond că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării impune în continuare privarea de libertate a inculpatului este temeinică și conformă legii, încheierea fiind motivată sub aspectul întrunirii dispozițiilor art. 148, 139, 300 și 160 Cod procedură penală.
Nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 139 Cod procedură penală privind înlocuirea măsurii arestării sau revocarea acestei măsuri întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, măsura a fost luată, prelungită și menținută cu respectarea dispozițiilor legale și temeiurile nu au încetat.
Or temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și în prezent, nu s-a modificat și nu a încetat și justifică continuarea privării de libertate.
Este greșit reținut în cuprinsul motivării instanței de fond temeiul prevăzut de art. 148 lit. b întrucât nu a fost un temei inițial de arestare preventivă și nu este niciun temei nou concretizat în vreun act al inculpatului de zădărnicire sau interferență în cursul normal al procesului sau cu probele cauzei. Se reține de asemenea greșit și că acesta ar fi constituit un temei inițial de arestare, prevăzut de art. 148 lit. b Cod procedură penală. Aceste considerente ale hotărârii sunt greșite și vor fi înlăturate. Ele nu se regăsesc în dispozitivul hotărârii singurul care este executoriu, din acest motiv apreciindu-se doar asupra înlăturării considerentelor greșite.
Privarea de libertate a inculpatului în continuare se impune prin existența și actualitatea temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală condițiile impuse de text fiind îndeplinite cumulativ, raportat la indiciile și probele care justifică bănuiala că inculpatul a comis infracțiunile, constituindu-se în motive verosimile că s-au săvârșit faptele, în continuare protejarea ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului rămâne esențial și prevalent în ce îl privește.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul formulat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 17 aprilie 2008 Tribunalului Iași care va fi menținută cu înlăturarea considerentelor deja menționate.
Văzând și dispozițiile articolului 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din data de 17.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.05.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Claudia Susanu
