Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 238/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- (300/2010)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 238/

Ședința publică de la data de 09 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu

JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir

JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror.

Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat desemnat din oficiu cu delegație nr. -/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică depusă la fila 10 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.

Apărătorul recurentului inculpat în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetării judecătorești cu acesta în stare de libertate, considerând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu mai subzistă în prezent, iar lăsarea în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, se va prezenta la termenele de judecată și nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, ca fiind nefondat, în cauză nu au intervenit elemente care să conducă la concluzia că ar fi încetat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului minor la data săvârșirii faptei. Inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunii pentru care este cercetat, respectiv tentativă la omor calificat, partea vătămată fiind lovită în mod repetat de către acesta împreună cu o altă persoană cu obiecte contondente care i-au provocat leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, comportamentul violent al inculpatului fiind un argument pentru aprecierea că lăsat în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în pofida vârstei fragede.

Având ultimul cuvânt recurentul inculpat, arată că se consideră nevinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

Deliberand asupra cauzei penale de fata:

Prin incheierea de sedinta din 26.01.2010, pronuntata de Tribunalul Teleorman in dosarul -, s-a constatat legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatului si s-a mentinut starea de arest preventiv a acestuia.

Instanta de fond a retinut ca temeiurile avute in vedere la momentul luarii masurii arestarii preventive nu s-au schimbat intrucat din probele administrate rezulta indicii in sensul ca inculpatul a comis fapta imputata, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica, pericol ce rezida din insasi gravitatea faptei, la care se adauga un sentiment de insecuritate in comunitatea unde locuieste inculpatul si sentimentul de indignare al opiniei publice in situatia in care persoane care savarsesc astfel de fapte sunt judecate in stare de libertate.

Impotriva incheierii de sedinta a declarat recurs inculpatul care a solicitat revocarea masurii arestarii preventive si cercetarea sa in stare de libertate intrucat nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis in judecata, iar lasarea sa in libertate nu prezinta pericol pentru ordinea publica.

Examinand actele dosarului si incheierea atacata din prisma criticilor formulate, cat si din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art.385/6 alin.3 C.P.P. Curtea constata ca recursul este nefondat. Prin rechizitoriul 141/P/2009 din 15.07.2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman, a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul pentru tentativa la infractiunea de omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.i cu Cod Penal aplic. art.99 Prin Cod Penal acelasi rechizitoriu a fost trimis in judecata si inculpatul pentru savarsirea infractiunii prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.i cu aplic. art.73 lit.b

Cod Penal

Masura arestarii preventive a inculpatului recurent s-a luat prin incheierea de sedinta din 10.06.2009 pronuntata de Tribunalul Teleorman in dosarul -, in temeiul art.143 si art.148 lit.f C.P.P. retinandu-se ca in seara de 26.03.2009, in timp ce se afla pe drumul public, impreuna cu, au exercitat concomitent, in mod repetat, acte de violenta cu corpuri dure, asupra victimei, cauzandu-i leziuni care au necesitat 120 de zile de ingrijiri medicale si au pus in primejdie viata victimei.

In acord cu prima instanta, Curtea apreciaza ca subzista temeiurile de drept avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive.

Astfel, din mijloacele de proba administrate pana in prezent, rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a participat la comiterea faptei pentru care a fost trimis in judecata, in acest sens fiind declaratiile martorilor, declaratiile coinculpatului, certificatul medico legal privind victima, raportul de constatare tehnico stiintifica privind comportamentul simulat.

Curtea considera ca, in ciuda varstei sale, recurentul inculpat fiind minor la data comiterii faptei, acesta a dat dovada de periculozitate sporita dat fiind ca i se imputa o fapta prin care a adus atingere integritatii fizice si vietii altei persoane, care a suferit leziuni pentru a caror vindecare a fost necesar un numar mare de zile de ingrijiri medicale, iar viata i-a fost pusa in primejdie.

Asa fiind, lasarea in libertate a inculpatului ar crea un sentiment de nesiguranta in randul societatii civile, ca persoane asupra carora planeaza acuzatii atat de grave sunt judecate in stare de libertate.

In consecinta, Curtea considera ca cererea inculpatului de revocare a masurii arestarii prevetive si de lasare in stare de libertate este neintemeiata, iar in temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul impotriva incheierii de sedinta din 26.01.2010, pronuntata de Tribunalul Teleorman in dosarul -.

In temeiul art.192 alin.2 C.P.P. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care 100 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul impotriva incheierii de sedinta din 26.01.2010, pronuntata de Tribunalul Teleorman in dosarul -.

Obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care 100 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu se avanseaza din fondul Ministerului Justitiei.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 09.02.2010.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

GREFIER

Președinte:Leontina Cișmașiu
Judecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Dumitru Mirancea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 238/2010. Curtea de Apel Bucuresti