Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(296/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 239/
Ședința publică de la data de 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 01 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat, împuternicire avocațială nr.1225/09.02.2010 emisă de Baroul București - Cabinet individual depusă la fila 11dosar, recurenta inculpată cercetată în stare de arest preventiv și asistată de avocat desemnat din oficiu cu delegație nr. -/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică depusă la fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Astfel, solicită a se observa că din întreg materialul probator administrat în cauză nu există indicii și nici probe care să justifice în continuare privarea de libertate a clientului său. De asemenea, probele nu se coroborează între ele și nu există nici o probă care să dovedească că acesta s-ar face vinovat de săvârșirea faptei pentru care este cercetat.
Mai mult decât atât, apreciază că liber fiind clientul său nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, se află în arest de un an și șase luni, înainte de reținerea sa avea un loc de muncă unde își câștiga existența licit, are trei copii minori, iar la percheziția domiciliară nu a fost găsită nici o substanță interzisă. Având în vedere și practica CEDO și practica ICCJ care spune că odată cu trecerea timpului pericolul social pe care o persoană l-ar prezenta, se diminuează, consideră că și pentru clientul său se poate face aplicarea acestor dispoziții. Totodată, în raport și de faptul că ceilalți coinculpați din cauză se află în stare de libertate, pentru egalitate de tratament ar putea și clientul său să fie judecat în stare de libertate.
Apărătorul recurentei inculpate, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului casarea încheierii din 01.02.2010 a Tribunalului București, încheiere prin care a fost menținută starea de arest preventiv, și rejudecând în fond, revocarea acestei măsuri de excepție și continuarea cercetării judecătorești cu aceasta în stare de libertate.
Consideră că motivele care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu mai subzistă în prezent, iar lăsarea în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, se va prezenta la termenele de judecată și nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor, declarate de către inculpați, ca fiind nefondate.
În ceea ce îl privește pe inculpatul față de criticile aduse astăzi în fața Curții de Apel București, în sensul că măsura arestării preventive este nelegală pentru că nu există indicii cu privire la fapta săvârșită de către acesta, precum și faptul că judecătorii ar trebui să facă aplicarea principiului egalității de tratament între inculpați, iar trecerea timpului face să încalce durate rezonabilă a măsurii arestării preventive, consideră că toate aceste critici sunt neîntemeiate.
Astfel, contrar celor susținute în apărare, există suficiente probe la dosarul de urmărire penală din conținutul cărora să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 68/1 Cod procedură penală.
De asemenea, cu referire la egalitatea de tratament, contrar celor susținute de apărare, arată că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale din fișa de cazier a acestuia rezultând că a fost condamnat în minoritate, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestuia. Or, față de acest aspect, față de modalitate continuată în care a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat în prezenta cauză, coroborată cu abilitatea de care a dat dovadă acesta în săvârșirea infracțiunii, cunoscând gravitatea faptei și niciodată nefiind el ce care vindea în mod direct colaboratorului droguri tocmai pentru a nu putea fi surprins și pentru a se putea apăra ulterior, apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului nu este justificată și nu poate fi vorba de o egalitate de tratament.
Cu privire la trecerea timpului așa cum s-a motivat și în încheierea recurată cauza este una complexă ce necesită multe probe, care sunt contestate de către inculpat și pe care judecătorul a apreciat că trebuie să le administreze în favoarea respectării dreptului său la apărare.
În ceea ce privește pe inculpată, solicită a se avea în vedere faptul că infracțiunea pe care a săvârșit-o este în formă continuată, din fișa de cazier a acesteia rezultă că este cunoscută cu antecedente penale, perseverența pe calea infracționalității impunând menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Având pe rând ultimul cuvânt, recurenții inculpați, solicită judecarea lor în stare de libertate, achiesând la concluziile puse de apărătorii lor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 01 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția II-a Penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. S-a arătat, astfel, că din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, apartenența inculpaților la o rețea organizată care se ocupă cu traficul de droguri, precum și circumstanțele personale ale acestora, inculpații, și fiind cunoscuți cu antecedente penale, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursurilor, s-a arătat de către inculpații și că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele penale de care sunt acuzați, perioada de 1 an și 6 luni în care au fost arestați a depășit termenul rezonabil astfel cum a fost stabilit de jurisprudența CEDO și practica ÎCCJ iar lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurenților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 03 octombrie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. d) și f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de alte persoane, prin rechizitoriul nr. 104/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2008 vândut prin intermediul rețelei de narcotraficanți pe care o coordonează diferite cantități de heroină, către mai multe persoane, inclusiv colaboratori sub acoperire cu nume de cod " " și " ".
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 30 septembrie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. d) și f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a IP enală în dosarul nr- și, ulterior, trimisă în judecată prin rechizitoriul anterior menționat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal, constând în aceea că, la data de 18.03.2008, a procurat colaboratorului 3 doze de heroină contra sumei de 150lei, o doză oprind-o drept comision, iar la data de 23.03.2008, împreună cu sora sa, și concubinul acesteia, zis "", a vândut 4 doze de heroină cu suma de 200 lei colaboratorului.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurenților - inculpați, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lor de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: procesele - verbale de investigații întocmite de organele de poliție judiciară, declarația colaboratorului cu identitate protejată " " (fila 316.I ), transcrierea convorbirii telefonice din 22.04.2005 între martorul cu identitate protejată, inculpații, și un individ poreclit "" din care reiese că inculpatul îi confirmă martorului cu identitate protejată că urmează să ia 5 grame de la sau de la nevasta acestuia (filele 317-322. I ), procesul verbal de recunoaștere după planșa foto a lui de către colaboratorul cu identitate protejată " " (fila 174. II ), declarația martorului (fila 177. II ) coroborată cu convorbirile telefonice, declarația martorului cu identitate protejată " " (filele 224 vol. II ), declarația inculpatelor și (filele 350 și 334. II ), declarația lui inculpat în dos. nr. 471/D/P/2007 (filele 161-163 ) cu referire la perioada august-octombrie 2007, declarația martorului din data de 29.01.2010 potrivit căreia de 5 ani de zile de când consumă droguri se aprovizionează cu heroină de la inculpatul; procesul verbal de recunoaștere din planșa foto a inculpatei de către colaboratorul (fila 366. II ), rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile colaboratorului (filele 285-388. II, ).
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților (trafic de droguri de mare risc în formă continuată), frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice, caracterul continuat și amploarea activității desfășurate, apartenența inculpaților la o rețea organizată care se ocupă cu traficul de substanțe interzise, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, abilitatea inculpatului în a-și organiza în acest fel această activitate, încât să fie greu de surprins de către autoritățile statului, implicare de către inculpata și a altor două persoane în activitatea din 21.03.2008 (sora sa și concubinul acesteia) pentru a-și spori șansele de reușită, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților - care au un nivel de școlarizare mediu, demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, puși în libertate, aceștia ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Curtea constată că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durat rezonabilă arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraf 3 din CEDO și principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (în acest sens, cauza B Austriei, Hotărârea nr. 28 martie 1990, cauza Labita Italiei, Hotărârea din 06. 04.2000 paragraf. 152 și urm. cauza Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, paragraf 94-112).
Totodată, Curtea reține că principiul egalității de tratament nu presupune aplicarea unui tratament identic pentru toți inculpații cercetați într-un dosar penal, în condițiile în care la luarea măsurii arestării preventive se iau în considerare în primul rând circumstanțele care caracterizează persoana fiecărui inculpat în parte, starea mentală,riscul de a se sustrage cercetării penale, antecedentele penale, rolul și contribuția fiecăruia la comiterea faptei, astfel încât aflarea în libertatea a altor inculpați din cauză, nu impune cercetarea în stare de libertate a inculpaților și.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 01 februarie 2010 Tribunalului București - Secția II-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2 și alin. 4, Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. Jud.
2 ex./15.02.2010
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Dumitru Mirancea
