Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.274/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Condrovici Adela judecător
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpații recurenți, fiul lui și al lui, născut la 25.08.1985, deținut în Penitenciarul Oradea și, fiica lui și, născută la 7.10.1970, deținut în Penitenciarul Arad, împotriva încheierii penale din 24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, ambii în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpaților recurenți avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii atacate, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților. Consideră că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au încetat și nu există nici temeiuri noi care să impună menținerea măsurii arestării preventive. Inculpații au fost trimiși în judecată de aproape 8 luni de zile, din probele administrate nu rezultă faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, iar declarația părții vătămate nu se coroborează cu altă probă de la dosar. Inculpații nu constituie pericol pentru ordinea publică dacă vor fi cercetați în stare de libertate și consideră că nu trebuie să se confunde arestul preventiv cu o posibilă pedeapsă a clienților săi. Pe de altă parte, apreciază că temeiurile s-au diminuat prin trecerea perioadei de 1,1 lună și antecedentele penale au fost înlăturate din dispozițiile ce reglementează măsura arestului preventiv.
În subsidiar, solicită înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică, temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive rezidă în natura infracțiunii săvârșite, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este arestat în lipsă de probe și se consideră nevinovat.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, n baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, s- dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților:, născută la data de 07 octombrie 1970, în O, județul B, fiica lui și, fără ocupație, domiciliată în O,-, jud. B și fără forme legale în O, str. C-tin nr. 15/A, - 51, jud. B, CNP - în prezent deținută în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/14.05 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.24/2008; - născut la data de 25 august 1985 în O, județul B, fiul lui și, fără ocupație, domiciliat în O,-/A, jud. B și fără forme legale în O,-, jud. B, CNP -, în prezent deținut in Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.23/2008.
Referitor la măsura arestării preventive, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă și în prezent, în cauză există în continuare indicii temeinice și probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor și lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, este închisoarea mai mare de 4 ani.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor reținute în sarcina lor și persoana inculpaților. În ceea ce o privește pe inculpata este relevant faptul că se află în postura de a fi acuzată de comiterea unor infracțiuni presupus a fi săvârșite la scurt timp după eliberarea sa de sub efectul unei alte măsuri preventive ( fiind liberată pe cauțiune la 21.07.2006 ). Mai mult, ambii inculpați au condamnări anterioare tot pentru același gen de infracțiuni.
Faptul că a trecut un interval de aproape un an de la luarea măsurii arestării preventive, nu poate fi considerat că având ca efect diminuarea pericolului public, având în vedere tocmai aspectul că inculpații sunt bănuiți că ar fi comis infracțiunile din prezenta cauză în perioada în care erau trimiși în judecată pentru același gen de infracțiuni, chiar și după pronunțarea unei hotărâri de condamnare în acea cauză.
În consecință, văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
În ceea ce privește cererile subsidiare formulate, instanța a reținut că, potrivit art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării se înlocuiește cu o altă măsură când a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea ei, iar potrivit art.139 alin.2 Cod procedură penală, măsura arestării se revocă dacă temeiurile au dispărut. În cauză nu există nici una din aceste două situații arătate, cererile formulate fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților.
În subsidiar, solicită înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținea motivelor de recurs s-a arătat că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au încetat și nu există nici temeiuri noi care să impună menținerea măsurii arestării preventive. Inculpații au fost trimiși în judecată de aproape 8 luni de zile, din probele administrate nu rezultă faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, iar declarația părții vătămate nu se coroborează cu altă probă de la dosar. Inculpații nu constituie pericol pentru ordinea publică dacă vor fi cercetați în stare de libertate și consideră că nu trebuie să se confunde arestul preventiv cu o posibilă pedeapsă a inculpaților. Pe de altă parte, apreciază că temeiurile s-au diminuat prin trecerea perioadei de 1 an și 1 lună, iar antecedentele penale au fost înlăturate din dispozițiile ce reglementează măsura arestului preventiv.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.300/1 Cod procedură penală, Tribunalul Bihora constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acesteia, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestora.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpaților în stare de arest, având în vedere faptele pentru care sunt cercetați, respectiv, infracțiuni la Legea nr.678/2001.
Măsura arestării inculpaților este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost arestați.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpaților. Nu se constată nici motive de încetarea de drept a măsurii, cu consecința punerii în libertate, întrucât încheierea atacată respectă cerințele de legalitate și temeinicie.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpaților cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului suma de câte 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpații, fiul lui și al lui, născut la 25.08.1985 și, fiica lui și al lui, născut la 07.10.1970, din Penitenciarul - O împotriva încheierii penale din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 16.06.2009
Judecător fond -
- - -
2 ex./16.06.2009
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Popovici Corina, Rus Claudia
